Acasă Opinii Rasfatul fiarei

Rasfatul fiarei

39
16

Adulatorii l-au rasfatat cu diminutivul “Laca”. Nici nu se putea o demonstratie mai clara a ridicolului. Fiara avea nevoie de rasfat! Nu isi putea etala ferocitatea decit mingiiata pe crestet si batuta parinteste la poponet. Cara basica pe extrema si, pentru asta, devenise “Laca”. Devenise un mit. Nu conta ca pe exrema terenurile fusesera arate inaintea lui, cu infinit mai mult folos, de un Varga, Pircalab, Codreanu, Nasturescu, Lucescu, Crisan, Marcu si alti admirabili fotbalisti. Unul era Laca! O extrema de fotbalist, niciodata sportiv. Sportivul este sportiv in primul rind prin spirit, prin comportament, prin elevatia caracterului de care da dovada. Aici nu incap violenta limbajului, violenta atitudinii, mai ales, violenta faptelor. S-o spunem pe-aia dreapta: “Laca” nu a fost decit un pseudo-fotbalist, un simulacru de sportiv. Pe cit de bine a stiut sa loveasca in minge uneori, pe atit de bine a stiut intotdeauna sa-i loveasca pe adversari, arbitri, antrenori, spectatori si chiar pe coechipieri, cu vorbe extreme, cu gesturi extreme si, mai ales, cu fapte extreme. Adversarii nu aveau voie sa il atace pe el, miticul Laca, iar daca o faceau, Doamne fereste sa-i murdareasca jambierele! Asta echivala cu o ofensa adusa personalitatii vedetei inchipuite, o sfidare a mitului din Ghencea si indrazneala nu putea ramine nepedepsita. Fiara se sesiza, mintenas, cu un scuipat ros-albastru si o vorba de ocara erotica pe imprudentul in cauza, ii infigea ghearele in git si capul in gura, cu nonsalanta cuvenita miturilor de cartier! Prin urmare, adversarul trebuia sa se teama de Laca-fiara. Or, daca adversarul nu pricepea asta, Fiara-laca ii crampona o talpa pe tibie sau il altoia cu secera si ciocanul peste turloaie, uite asa, sa-i vina mintea la cap impertinentului si sa nu mai indrazneasca in viata lui!

Ultima sa victima pe gazon s-a numit Vasile Ardeleanu, unul dintre fotbalistii de frunte ai Bacaului anilor ’90. Un fotbalist aflat, pe atunci, si in atentia antrenorilor echipei nationale. Cei care au vazut agresiunea mitului Laca asupra lui Ardeleanu au fost, pur si simplu, ingroziti. Cei care isi amintesc, pot confirma. Asa ceva cu greu se poate vedea pe un teren de sport, asa ceva cu greu poate fi privit fara riscul de a suporta un impact emotional devastator. Nu a fost un fault de joc, un duel nefericit pentru minge, in care unul dintre jucatori este accidentat involuntar. A fost un atac premeditat, undeva la central terenului, un atac criminal, pentru care agresorul trebuia arestat pentru vatamare corporala grava. A fost un atac de o violenta iesita din comun, in urma caruia piciorul fotbalistului bacauan a flambat ca un baston din cauciuc si a trosnit groaznic, rupindu-se ca un vreasc uscat, sub ochii tuturor celor aflati pe teren, in tribune si in fata televizoarelor. In urma tragicelor consecinte ale faptei sale, mitului aflat in exercitiul functiunii i-a fot aratat, fireste, cartonasul rosu. Da, dar mitul, a sarit ca ars sa se dezvinovateasca, cu gesture teatrale, intr-un puseu de lasitate nativa, rasata, pe cit de dezgustatoare, pe atit de revoltatoare. Cum adica, el miticul Laca, el, care a facut atitea pentru fotbalul romanesc, el, ultimul mohican de la Sevilla cumparata politic, sa fie dat afara de pe teren?! Ce- i lipsa asta de recunostinta? A primit cartonasul rosu de rigoare, dar ce folos, pe cartonas nu scria, asa cum ar fi trebuit: “Afara din viata sportiva, huliganule, la puscarie cu tine!”. Pacat!

In fond, ce a facut Laca pentru fotbalul romanesc si, mai ales, cu ce pret? Pentru ce a facut, oricum, mult mai putin decit multi altii, individul si-a luat banii (oho!) si medaliile. Pentru cit rau a pricinuit el fotbalului si adversarilor directi, cit a platit? Dar, a platit vreodata? S-a avut in vedere, de fiecare data, ca el e Laca, un mit si, ca orice mit, trebuia protejat, tolerat, iertat, rasfatat. Vreo patru sau cinci dintre adversarii sai directi din Romania sau din alte tari au fost cotonogiti pe viata de acesta fiara de fotbalist, toti incetindu-si carierele in urma atacurilor respective. Repet intrebarea, a platit Laca vreodata pentru faptele sale abominabile? Evident, nu! In schimb, acesta a fost pretul platit mitului Laca. Un pret enorm si absurd. Daca nu era Laca, mitul Laca, am fi avut, poate, un jucator de fotbal mai putin, o extrema mai putin – ca de mituri, slava Domnului!, nu ducem lipsa – dar am fi avut, cu certitudine, un extremist in minus! Toate victimele sale ar fi fost astazi oameni valizi, cistigati pentru fotbal, pentru sport. Terenurile de joc ar fi fost mai ferite de vorbe grele si gesture obscene.

Azi, precum constatam cu mihnire, mitul Laca e antrenor. El fiara, el semi-analfabetul, dar, nu-i asa, el mitul! A ajuns (ca si Lita Dumitru!) “dom’ profesor”… Sa te strici de ris (sau de plins!), nu alta. Profesor, chiar? Adica, toba de carte. nu? Vai Doamne! In fine. Dar stiti ce inseamna asta? Inseamna ca o fiara ca Laca, care (cacofonie inevitabila!) a fracturat picioare, a scuipat, injurat si a aratat gaoaze si degete la spectatori de-a lungul intregii sale cariere (imi amintesc ca, acum vreo zece ani, l-a injurat pe Nae Manea si l-a scuipat ca la usa cortului tocmai intr-o finala de cupa!) si care a primit dreptul sa stea pe banca tehnica ca antrenor, are si calitatea implicita de educator (!!), de pedagog (!!) al elevilor sai. Oau! Al unor elevi carora Fiara le va oferi, ce altceva, decit lectii de educatie suburbana si le va impartasi din secretrele lacatuseriei ortopedice…

(Nicu)

16 COMENTARII

  1. Chiar ma bucur ca, cineva a hotarat sa scrie despre magariile si mizeriile pe care acest individ (mit?!) le-a facut de-alungul carierei de fotbalist.

    Tin minte si acum, desi aveam 9 ani la momentul respectiv, cum s-a auzit urletul jucatorului bacauan si la TV.

    Bineinteles ca toata Romania s-a grabit sa-l ridice la rangul de mit, asa cum ai spus si in articol. Cand defapt el a fost un criminal si un badaran pe teren (si nu numai).

  2. Scuzati eventualele cacofonii, am scris post-ul putin nervos dupa ce mi-am adus aminte de episodul in '99

  3. …sau (adaug) ce i-a facut lui Costica Stefanescue intr-un meci cu Brasovul cand la o aruncare de la margine, tiganul i-a tras o flegma drept in fata ex-capitanului nationalei, aceasta lovindu-l apoi, fiind suspendat, dupa care s-a retras din activitate

    …culmea e ca niste generali voiau sa-l aduca la inceputuri la Dinamo, dar cand l-a vazut ce comportament are la meciul in care il supervizau (i-a luat la injurat fara sa stie cine-s) l-au lasat in plata Domnului sa se duca la stana de langa cimitir

    …nu e niciun secret ca ma-sa tiganca vindea seminte in stadionul din Brasov , sau ca apoi nu mai voia sa-si recunoasca tat-su betivan'

    Interesant e ca pe finalul de campionat as fi dorit sa-l schimbe oierul, pt. ca spurky sa bata pe TM si Urziceni …dar asa n-o sa prinda nicio cupa fara valizele ciobanului

  4. Bun articolul, poate prea bland in exprimare la adresa acestei minoritati.

    Cacareaza asta reprezinta foarte bine mentalitatea si caracterul (de rahat)a tot ce inseamna shtoaia, de la ultimul suporter cu doua clase, care evident e suporter spurkat cum sunt toti aurolacii si nespalatii tarii, pana la nume mai importante in istoria lor spurcata, toti sunt niste specimene neanderthaliene, fara coloana vertebrala si caracter.

  5. un caracter mai jegos nu exista pe lumea asta.eram in fata televizorului cand i-a rupt nemernicul piciorul lui Ardeleanu de la Bacau.A fost o faza de puscarie,de criminal,nu a fost la minge sau o alunecare involuntara;pur si simplu a fost o brutalitate care ar trebui platitata penal.cat despre flegme si injuraturi….cioara asta ungureasca nu a stiut in viata lui ce e ala fair-play….

  6. Camacho si Goicocha de la spanioli s-au ales cu “mici” fracturi produse de Fiara. Vujacic de la iugoslavi s-a ales si el cu o “mica” fractura de tibie si peroneu si a fost nevoit sa spuna adio fotbalului. Ardeleanu s-a retras din fotbal dupa ce “a dat” puternic cu tibia in talpa Fiarei.

  7. Mare adevar ati scrias aici. Un MARE nenorocit din acest punct de vedere lacatus. Eu sunt din Onesti (Bacau), iar Ardeleanu a mai incercat sa joace dupa atacul criminal a fIAREI. Spun asta pentru ca a venit sa joace la Onesti, dar nu a putut mai mult. I-a stricat cariera intr-un mod…

    Mereu cand aud laudele la adresa lui…si cand ma gandesc ca in afara de faptul ca alerga mult si injura pe toata lumea, altceva nu stia sa faca. Daca era o valoare juca si el in strainatate.

  8. Am vazut un fragment de emisiune pe tema asta pe gasca slugilor.Nu mai stiu cine era moderator,dar in studio stiu ca era buzarin.Atat il mai periau pe lacacat si atat il mai scuzau si atat vroiau sa-l scoata ca mi s-a facut scarba si am schimbat.Dar inainte sa schimb mi-am adus aminte de o faza identica din meciul rapid-steaua,in care manea le arata la spurcati degetele.Tzin minte perfect cum erau stiucan cu radulescu in studio si cum l-au facut praf pe manea si cum cereau ei sa se dea iar si iar reluarea sa vada lumea: “mai dati odata sa vedem exact momentul,ia uitati,nu se poate asa ceva pe un stadion…mai puneti odata imaginile…..”

    Astia il fac mit pe lacacat….astia il iau in brate….sa le penetrez rudele de gradul 1 si la aia si boschetarului si mai ales lui stiucan.

    E marti,spurcatii joaca vineri,astept suspendarea boschetarului si a terenului pt tortele aruncate in suporteri……astept,chiar sunt curios.

  9. @Laziodin

    Sincer, nu ma astept sa pateasca nimic nici muşeţel lacatus si nici turma de langa cimitir. Plus ca, daca ai nosti conducatori n-au facut presiuni pe la comisii, asa cum au facut tiganii impreuna cu toata presa romaneasca, nicio sansa sa ii pedepseasca in vreun fel pe spurkati. Amenda si cam atat.

  10. Iar cel mai penibil lucru e ca, toti asa zisii ziaristi s-au grabit sa posteze peste tot faptul ca lacatus doar vroia sa ne arate scorul. Si noi il credem, nu? Desigur.

    muşeţel lacatus.

  11. Acest gunoi este unul dintre cei mai mari nenorociti din istoria fotbalului romanesc.

    Despre gunoiul Lacatus…numai de rau! Lucescu nu il convoca la nationala din cauza “gravelor carente de comportament”. La cuplajele de pe fostul 23 August, jigodia Laca (mai potrivit nume de alint ar fi fost “Catus”) venea la gard, in dreptul tribunei 2, inainte de incalzire, sa ne scuipe. Despre duritatile lui, ati scris si voi. Ma si mir ca nu si-a fracturat talpa, dupa atatea contacte dure cu tibii si peronee! Vad ca n-a scris nimeni ca la Derbyul din ghencea, din 2 octombrie 1994, l-a palmuit in timpul meciului pe Hîldan… Luati caseta si (re)vedeti!

    Din pacate, a scapat de pedeapsa meritata pentru “opera omnia” in chiar ultimul meci din cariera, la un Otelul-Progresul, cand animalul a alunecat pe tusa, a cazut pe spate si i-au lipsit cativa centimetri sa dea cu capul de niste dale de beton. Am fost FOARTE trist in seara aia- chiar nu glumesc!

  12. P.S. L-am batut pe fratele lui Lacatus de l-am rupt, la Brasov, la finala Cupei Romaniei, din 28 iunie 1989. Venise, boschetar sadea!, la noi in galerie, sa ne injure si sa ne scuipe… Varza l-am facut! In urma lui a aparut, disperat, seful militiei Brasov, ca de ce am dat in fratele lui Lacatus, ca acuma isi va pierde el postul… Cand dadeam cu sete in paduchiosul frate al “simbolulului”, ma gandeam ca dau in fratele fratelui “simbolului”!

Comments are closed.