Calm si nu prea

Weekendul e tot mai aproape, se fac pariuri cu privire la cate cercuri se vor deschide pe National Arena sambata; la cat timp ii va lua “Nasului” Munteanu sa se refaca, la cate zile mai are de numarat ‘nea Talnar pe banca primei echipe, la cate milioane are de platit cu adevarat domnul Negoita, si lista ar putea continua vreme de cel putin o repriza de fotbal mioritic.

Cert e ca in vestiar, pe langa sifoanele clasice apar inventiile din presa sportiva despre ce s-ar petrece defapt la Dinamo si asta ma face sa cred ca se misca cate ceva, si ca atare apar si unii care se panicheaza de la atatea mutari.
Calmul se risipeste ca valul unei fumigene in aerul curat si taios al unei ierni ce pare sa gripeze primavara, pentru ca vin studentii clujeni, colegi de submarin cu cei sub Grant sau cei din Regie, cu disperarea care lipseste multor jucatori din lotul nostru. Disperarea aceea ii face sa dea tot ce au mai bun pentru ca nu au prea multe de pierdut.
In aceasta situatie este si antrenorul lor, Ionel Ganea, cel despre care stim ca nu e genul sa se ascunda dupa fanioane sau arbitrii si cu atat mai putin dupa vorbe insa ceea ce ne “doare” pe noi e ca antrenorul lui Dinamo,nea Talnar, nu pare ca resimte aceasta senzatie.

Ar fi si greu sa mai fie impresionat de sabia lui Damocles, dupa atatea reveniri pe banca primei echipe, insa asta e explicatia pentru care jocul lui “U” creeaza uimire in randul tuturor, iar jocul nostru are indusa uimirea de nevoia presei de a scoate ceva mai pompos din adevar, sau de nedumerirea celor care nu vad meciurile lui Dinamo de la inceput la sfarsit.
Personal cred ca antrenorul lui Dinamo incearca veridiciatea vorbei care spunea ca nu poti fi si cu sufletul in rai si cu cele lumesti. Domnul Talnar cauta sa nu riste nimic pentru a avea asigurat postul si din vara. A jurat de cateva ori ca nu se mai intoarce dupa ce a fost condus pe usa din dos si sunt convins ca s-a saturat sa fie plimbat intre echipa mare si satelit.
Din pacate aceasta batjocora danubiano-balcanica, vorbesc ca domnul Procuror,  poate determina pe oricine la un moment dat sa incerce sa il divida chiar pe necurat in patru.
Asa, avem in continuare, jucatori care sunt aprig contestati, dar care sunt reciclati meci de meci, in dauna celor care, spre “nesansa” lor, trag spre o (alta) mirifica retrogradare din esalonul secund al fotbalului romanesc.Incerc sa vad faptele si fac efortul de a nu ma lasa ghidat de antipatiile crescute sau de moment, fata de unii sau altii din componentii lotului actual si analizez doar performantele sau mai bine spus  : contra-performantele la care s-a abonat in ultima vreme acest club.
Dinamo de azi e o bucata de lemn, scobita, pe care, o mana de oameni incearca sa o faca navigabila si pas cu pas, sa o readuca la statura impozanta pe care o avea, aceea de fregata.

Oceanul e calm acum, luna de miere e in toi, si victoriile legate ajuta, la fel cum ajuta si presa care repeta obsesiv cifre si procente net in favoarea Tantarului, insa noi, din fata televizoarelor, a calculatoarelor sau de pe stadioane vedem si ne exprimam ingrijorarea si oful dupa fiecare meci pentru ca vedem o discrepanta intre mana conducerii manageriale si cea a bancii tehnice.
 
Revenind la firum ierbii, creionand pe hartie, avem cateva avantaje, cum ar fi terenul propriu, renumele clubului, si cativa jucatori valorosi si cu potential. Din pacate nimic din toate astea nu garanteaza vreun punct in clasament mai ales ca antrenorul sepcilor rosii, a insuflat combatitivitatea caracterului sau, propriilor jucatori care au trecut de giurgiuvenii de la Astra, echipa aflata pe locul doi dar care se confrunta cu sindromul penei prostului.
Consider ca avantul “studentilor” nu va fi mai mare decat cel al suporterilor dinamovisti insa chiar si asa ne asteapta un meci de 1 x 2.