Acasă Ştirea zilei Tamaş? Cine mai e şi ăsta…?

Tamaş? Cine mai e şi ăsta…?

34
0

Sunt mai surprins de “isteria” din rândul dinamoviştilor decât de gestul de puţoi infantil si prost crescut al lui Tamaş. Gabi Tamaş… Fiu de miliţian. Puşlama beţivă. Caracter zero. Nimic. Un nimeni dovedit. Dacă e să mă iau după justificarile lui aparent plauzibile, atunci pot spune că imi plac idealurile sale. Pe vremuri erau pioniereşti. Sau uteciste. Vizionarisme. Utopii. Înşelătorii. Aşa cum era însuşi comunismul. Numai că el este o utopie imbecilă.
Anti-umană. Inumană. Doamne, ce noroc că suntem cu toţii diferiţi! Cum să fim toţi egali? O mare gugumănie. Cum, de pildă, poate fi noul membru al şeptelului piperian, egal cu un ins ca mine sau ca mulţi alţii, majoritatea suporteri dinamovişti, de vreme ce el nu a putut fi nici macar om, dară Câine? A fi om, cred că ar trebui să fie idealul său imediat.
Dar, observ că el, idealul, există şi fără omenie. Măreţ. Ce Dinamo? Ce echipă fara “pretentii”? La educaţia oferită de miliţian, n-a reuşit de-a lungul carierei lui sportive, mai mult de niste oase rupte, cateva coate-n botul adversarilor, şi, mai mult decât orice altceva, beţiile crunte notorii şi puternic mediatizate. Ţelul său e, pur şi simplu, belicos de imbecil! Vrea sa joace-n Europa. Nu contează cum!… Vrea să facă înconjurul Galaxiilor. Să se plimbe printre planete. Că-cam asta fac stelele… Să admire căldura ispititoare a lui Venus, cu munţii şi câmpurile ei. Cu scorbura ei mirifică… Strălucirea stranie a inelelor lui Saturn. Marte, cu vânturile şi craterele sale etc. Ce dracu’ tot spun eu? De-o ajunge sa ceteasca şi el aceste randuri, mă tem ca se va lua şi mai tare de băutură…:)) Da’ chiar asa, ăsta şi-o fi luat măcar BAC-ul?… Ăsta-i ăla de gândeşte că “Dacă Bacu’ nu l-am luat, eu în Cosmos am plecat!” Blazarea sa de ”băiat de miliţian gata” … Eh! Pe el nu prea-l mai interesează viaţa concretă, reală. Are idealuri superbe. Sa fii oaie-i lucru mare… Jur, că nu glumesc. Nu contează cine eşti, dar dacă vrei şi mai ales poţi, fă turul galaxiilor, măi baiete! Merg şi eu! Mi se pare un vis deloc idealist, o nebunie, copile. Se poate. Pune mâna pe carte. Ia-ţi, măi, Bacul! Apoi, apucă-te de un cosmodrom. Şcoleşte lumea, personalul, ia experţi ruşi şi americani. Fă tu naveta! Fii primul proprietar de navetă spaţială.
Habar nu ai cum mă mişcă visul tău de copil cretin, te invidiez. Dovedeşti, spre deosebire de alte ”beizadele” – cum fanariot vi se mai spune – că ai un ţel măreţ şi romantic. Iar în acest deziderat, musai să apară şi prinţesa. Alexandra. Cu imaginea-i pură şi dantescă de Beatrice. O văd cu pletele-n vânt, cu părul plin de pulbere de stele, navigând cu tine prin spaţiu şi cântând o melodie astrală pe inubliabilele versuri: ”L’Amor che move il sole e l’altre stelle…” Ba, mă bucur că vei avea coşmaruri in care vei fi sfâşiat de câini şi vei muri copitat si inlănit!
Zboară, băiete…! La dracu’ cu Bacu’…