MamaLiga expirata

(Gazeta Sporturilor)

Maria Andrieş

Exerciţiu de imaginaţie. Televiziunile îşi întrerup brusc fluxul de ştiri pentru a comenta tragerea la sorţi din cupele europene. O cameră e la Palat, unde Gigi se închină ritmic în faţa unei icoane de la Muntele Athos. Alt reporter aşteaptă reacţia patronului Rapidului, George Copos, care, de emoţie, adaugă un zero la prima pentru calificare, zîmbeşte forţat cînd descoperă gafa şi-l cheamă pe Zotta să înghită hîrtia. Un “direct” urmează şi din “Groapă”, unde Vasile Turcu, cu o mistrie în mînă, declară că Dinamo va mai pune o cărămidă la temelia fotbalului românesc. Pe ecran curg meciurile: Rapid – Pacos Ferreira, Steaua – Estrela Amadora şi Dinamo – Beira Mar …. Nu lipsesc miştourile, pronosticurile de genul “pe ăştia îi spargem cu 5-0″, “sîntem ca şi calificaţi, dar azi nu mai există adversari slabi”, bla, bla.

Totuşi, partidele de mai sus au avut loc, dar granzii au fost puşi cu botul pe labe. Liderul CFR Cluj a zburdat în prima parte a campionatului cu vagoane burduşite cu jucători aduşi de la Pacos, Amadora şi Beira Mar. Trupe modeste, unele avînd ca ţel doar salvarea de la retrogradare în Portugalia. “Jucători de mîna a doua”, i-a şoptit lui Cornel Dinu un amic lusitan. Poate n-a exagerat. Vă amintiţi vreun portughez din echipa care ironizează “şabloanele” autohtone convocat măcar pentru un amical la Naţională?

“Puma” Fabbiani pare a fi o excepţie de la teoria importului de marfă fără ştaif. Dar preţul, 2, 2 milioane de dolari, mare pentru MămăLiga noastră, dar mic pentru un vîrf de top din Argentina, şi triumful fostei sale echipe, Lanus, în “Apertura”, după vînzarea “Căpcăunului”, sînt argumente că în Gruia nu joacă urmaşul lui Crespo. Mai mult, suedezul Dorsin, cea mai răsunătoare lovitură a iernii pentru lider, a fost desfiinţat de Boloni, un antrenor aflat în relaţii bune cu finanţatorul Paszkany.

Un triumf al CFR-ului n-ar fi astfel doar un eveniment istoric şi o binemeritată revanşă a provinciei. Ar fi o palmă pentru fiţoşii fotbalişti români, umiliţi de nişte cvasi-necunoscuţi. Cota lor de piaţă ar scădea foarte mult. Nici vopselele lui Giovanni nu vor mai putea umfla preţul de transfer. Pentru scouterii străini, CV-urile noilor campioni ar fi suficiente, şi nu milioanele de euro vînturate de vornicii cu Rolls sau Maybach. Iată o nouă miză pentru finalul sezonului, la fel de importantă ca şi titlul şi mirajul Ligii.

Ca la matrimoniale

(Gazeta Sporturilor)

Andrei Vochin

Pentru că n-au răbdare să-şi crească propriii jucători şi nu-s dispuşi să plătească preţul pentru cei consacraţi, patronii cumpără “la ghici” ce le cade-n mînă. În “Gazeta” de ieri, maestrul Radu Cosaşu a venit cu o opinie contrară celor exprimate în amurg de an de două mari glorii: Pîrcălab şi Liţă Dumitru. Tema? Jucătorul român versus cel străin într-o perioadă a transferurilor parcă mai secetoasă ca oricînd. În vreme ce foştii internaţionali acuzau scăderea dramatică a bazinului de recrutare din campionatul românesc, scriitorul atrăgea atenţia asupra filonului de talent încă existent în subteranul fotbalului nostru, dar neexploatat suficient.

Problematica nu s-a născut în Carpaţi, ci produce pagini de ziar şi ore întregi de dezbateri televizate oriunde în lumea fotbalului. Globalizarea de la Bosman încoace a mutat centrul de greutate al muncii de recrutare din propria grădină în ograda vecinului. De regulă, din curtea tot mai simandicoasă şi mai costisitoare în bătătura mai săracă şi mai flămîndă. Este, dacă vreţi, replica la scara unui teren de fotbal a stării forţei de muncă de aiurea. Exceptînd marile cluburi, care-şi cumpără piese de superclasă, gata formate, investind sume uriaşe, middle-class-ul fotbalului a început de ani buni să se orienteze către piaţa săracă, dar înfometată şi mustind de talent.

Expansiunea străinilor în campionatul românesc nu ţine neapărat de recenta integrare în UE, ci de două probleme ivite imediat după Revoluţie. Ambele socotite costisitoare. Prima e cea invocată de maestrul Cosaşu şi se referă la greutatea muncii de recrutare, pregătire şi şlefuire a talentelor din propria casă. Cu patroni care n-au răbdare cu antrenorii mai mult de 3 înfrîngeri consecutive, varianta aşteptării şi a investiţiilor continue într-un centru de copii sănătos a devenit piesă de muzeu. A doua se referă la preţurile cerute pe piaţa românească în schimbul jucătorilor care au confirmat, considerate extrem de mari.

Din aceste două motive politica echipelor noastre a generat un exod de fotbalişti străini în campionatul românesc. Peste o sută de stranieri au invadat Liga 1, majoritatea de calitate îndoielnică, doar pentru că preţul lor este mai mic decît costul pentru întreţinerea unui bun centru de formare sau decît suma de transfer cerută pentru fotbalişti evidenţiaţi în campionat. Cu singurul argument ajutător, un DVD, uneori şi zgîriat. Fără un scouting sănătos însă (Ogăraru a fost observat pe viu în peste 20 de meciuri pînă cînd a fost cumpărat de Ajax), transferul-fulger şi mai ieftin devine un fel de căsătorie de la “matrimoniale”, care, de regulă, se termină, rapid. Cu divorţ şi regrete.