Marius Niculae, triumful sufletului

(gsp)

Andrei Vochin

Marius Niculae a schimbat soarta meciului Dinamo – Craiova arătînd ce înseamnă să fii dinamovist sută la sută

Dacă discutăm numai în cifre, Dinamo – U Craiova a fost un meci cu două feţe.

Cea dintîi, zîmbitoare la adresa oltenilor, care au stăpînit prima repriză printr-o apărare compactă în propria jumătate, printr-o zonă bine pusă la punct şi printr-o agresivitate care a făcut ca în majoritatea situaţiilor primii la minge să fie oamenii lui Napoli. Ã…Şi tot ei să ameninţe poarta lui Lobonţ într-o asemenea măsură încît, spre exemplu, între minutele 10 şi 20, “juveţii” să expedieze nu mai puţin de 7 şuturi.

Cea de-a doua, favorabilă dinamoviştilor. Reveniţi de la cabine într-o componenţă mai puţin ezoterică, trupa lui Rednhic a început să arate ca o echipă de fotbal cu ştaif. Cu pretenţii. Iar principalul merit al schimbării îi aparţine lui Marius Niculae. Nu doar pentru că a marcat unicul gol al meciului, ci pentru că prezenţa sa fizică a însemnat bascularea întregii situaţii din cîmpul de joc.

Cifre Dinamo – Craiova 1-0

În afara cifrelor globale ale celor două echipe, pe care le puteţi lectura în tabele de mai sus, în afara “amănuntului” că la toate cele 9 acţiuni din repriza secundă care au fost finalizate cu şut mingea a trecut şi prin gheata lui “Săgeată”, în afara faptului că în 45 de minute a jucat 36 de mingi, din care n-a pierdut decît 10 şi a făcut 7 recuperări, cele mai multe dintre toţi jucătorii de atac ai “cîinilor”, mai e ceva.

Ceva mai important decît tot. Care nu se citeşte în raportul de joc, ci doar privindu-i faţa. Urmărindu-i maxilarele încleştate, sudoarea curgîndu-i pe faţă, ochii micşoraţi de efort. Îi zice simplu spirit. Spirit de dinamovist sută la sută. Ä‚sta nu se negociază prin contract, nu se scoate cu cardul, nu se cîştigă prin antrenamente. Ä‚sta e undeva sub tricou, în zona în care emblema cu cei doi cîini intră prin piele şi fuzionează cu sufletul.

S-a născut demult, aproape o dată cu Marius. Cînd a păşit prima oară, de mînă cu tatăl său, în Parcul Dinamo, cînd l-a salutat prima oară pe nenea Dudu Georgescu, cînd i-a fost copil de mingi lui Oneaţă Augustin sau cînd a fost aruncat în focul primei ligi de Mister Dinu. Cînd în curtea şcolii el era “Dinamo”, iar ceilalţi nu mai contau. Iar apoi, cînd lua loc pe gradenele din “Groapă” şi, fără să vrea, pielea i se zburlea pe mîini şi pe obraji la strigătul de luptă al galeriei.

Azi, în această perioadă tulbure a globalizării, a importurilor disperate de nume şi de DVD-uri, nu neapărat de jucători, apartenenţa la culorile clubului, ca să folosesc exect expresia lui Emil Grădinescu din timpul comentariului meciului Dinamo – U Craiova, va face tot mai mult diferenţa. Mai simplu spus: sufletul. Cel care are forţa să schimbe cifrele, filosofiile de joc şi, pînă în final, tabela de marcaj.

Save Rednic, delete message. Sau invers?

Cătălin Tolontan

Antrenorul lui Dinamo a fost tîrît de omul Rednic într-un bucluc

“Eşti un preşedinte bun, nu ca proştii mei de la Dinamo, care fumează trabucuri. Te iubesc!”, susţine Porumboiu că i-ar fi transmis Rednic prin sms, la finalul meciului Dinamo – Craiova 1-0, dar în care Ropotan şi Julio Cesar au primit cartonaşe care le blochează drumul spre etapa viitoare, cînd “cîinii” vor juca la Vaslui.

Porumboiu spune că e o declaraţie de amor. Da, sînt multe. Peste 60% dintre cele 6,4 miliarde de sms-uri expediate în toată lumea în februarie 2008 au avut încărcătura unui flirt. Dar nu acesta.

Rednic a vrut să-i spună lui Porumboiu: “Eşti bun, m-ai făcut!”. Era necaz, nu afecţiune. Arbitrul Drăgănescu Ã…Ştie de ce. Din 25 de meciuri arbitrate de el în Liga 1, 7 au fost ale lui FC Vaslui. Aproape 1 din 3, mai mult de 1 din 4! Ca să spunem tot, n-a comis însă mari erori în favoarea echipei lui Porumboiu.

Înapoi la Dinamo, că Vasluiul se descurcă  Dincolo de reacţia nechibzuită de a trimite un mesaj ironic la adresa propriilor şefi unui om care nu te apreciază şi care te divulgă imediat, Rednic are o problemă. Cea a conduitei. El pare a nu înţelege că stilul “dezbină şi stăpîneşte” nu mai funcţionează în leadershipul modern. Nu mai conduci nici o colectivitate aşa!

De aceea, în lumea şi în fotbalul de azi, mai degrabă se angajează atitudini decît aptitudini. Poţi învăţa să devii antrenor, e aproape imposibil să-ţi schimbi caracterul. Poţi deprinde abilităţi, e greu să-ţi reprimi reflexe urîte. Priviţi-l pe Rednic! Ce tehnician excelent, ce antrenor cu probleme pe care şi le creează singur!