(ProSport)
Mihai Ciucă
Să ne întoarcem la vorbele lui Cristi Borcea care au scandalizat cu nici o lună în urmă. Nu la gluma nesărată şi tălâmbă, retrasă degrabă de pe piaţă, cu cheta naţională pentru salvarea lui Mutu. Dacă s-ar pune pe picioare totuşi o asemenea iniţiativă, atunci căciula cu donaţii nu are de ce să treacă dincoace de uşa vestiarului naţionalei, care a suspinat după Mutu până şi într-un meci cu o formaţie nu mai brează de una de „B”, cum o eticheta Mitică Dragomir. „Hai, dom’le, că în afara lui Mutu şi Chivu restul sunt nişte ciobănaşi”, aşeza Borcea apele în matca lor, ca să nu-şi mai închipuie plutonul că e ceea ce de fapt nu e. Fiecare în parte un star. Toţi cei care au sărit de fund în sus ca arşi atunci şi l-au ironizat pe Borcea, chiar din propria bătătură, sâmbătă, cu Lituania, au jucat pietre cu jocker schimbat, la care sunt campioni mondiali. Dacă tot era vorba de chetă. Nu pentru cifra astronomică de 17 milioane de euro, ci una mai pământească, cei 75 de mii datoraţi de Mutu lui Becali. Un mizilic pentru tot lotul. Dacă nu-i ies în calendar patronului Stelei avertismentele divine şi Mutu îşi rupe iarăşi o mână chiar înaintea meciului cu Franţa şi nu în preajma „dublei“ cu Fiorentina? Deja, după Lituania, lui Becali îi iese pe nas.
Sub talpa desculţilor!
Ion CUPEN
Se ştie că la nivel administrativ fotbalul nostru este cleios şi propagator de miasme. Împuns de nesfârşite scandaluri, el se sălta din mocirlă pe umerii echipei naţionale. Sâmbăta trecută s-a produs însă prăbuşirea. Suntem la pământ, cu fiori pe şira spinării. Mai întâi tricolorii mici s-au împiedicat la Zenica de un adversar searbăd, repudiat până şi de maica lui Bosnia, din moment ce tribunele erau goale. Neinspiraţi, rigizi, pasivi, elevii lui Săndoi abia au scos un egal. După care a urmat scufundarea corabiei lui Piţurcă. În dimineaţa naufragiului, mateloţii o făcuseră de oaie comportându-se ca nişte ţoape îmbuibate, scărpinate în creştet, aruncând cu pietre şi cu vorbe neghioabe în ziarişti, care nu voiau decât să-şi facă meseria. Ai fi spus că „eroii” naţiunii, deconectaţi în perspectiva unei întâlniri cu nişte „desculţi”, cum îi complimentase Corleone pe lituanieni, se râzgâie, se defulează şi ei, după cum îi taie mintea, în preajma marilor examene cu Franţa, Austria şi Serbia. Când colo, stupoare! Au jucat fără cheag, fără busolă, fără elan, fals ca şi imnul zbierat în contratimp cu banda de magnetofon. Un fotbal nebulos, destrămat, tocit. Au lipsit, cei drept, aplombul lui Mutu şi orientarea lui Chivu. Aşa să fie, dar dacă fotbalul unei ţări stă în două piese, înseamnă că nu-i decât un bau-bau pe picioroange, care se prăbuşeşte dacă le pierde pe drum. Parcă îmi vine să zic că singura soluţie este aducerea unui antrenor străin.
