Vremurile sunt crunte. Sunt vremuri de criza. La Dinamo fotbalistii se distreaza ascultind manele cu Steaua. Clubul rival de moarte!!? Sub imperiul sticlelor de sampanie Pulhac face valuri cu bricheta pe canapea. Inveselindu-l la maxim pe Gigi Becali. Ropotan fix si imobil ca imaginea sa din Dinamobil asculta transpus maneaua cu tenta ros-albastra. Torje umple pahar dupa pahar. Are grija ca armonia sa fie perfecta. Prajiturele. Momite. Tutun si fursecuri. Masline. Ghiudemas. Fonfleuri. Si fasoane. Muzici. Si acordeoane. Dar deodată, ca printr-un farmec, se opresc într-o clipă şi lăutarii, şi cimpoierii, şi claranetele şi toate glasurile, şi în acea clipă se aude banca pe care stă Lucica Goian făcând ca o cadenţă de fagot; apoi, iar porneşte cu mult brio grandioasa simfonie: muzici, jucării, cleşti, glasuri…
–Ce? Ce râdeţi? zice Lucica roşu ca focul.
– Nu-i nimica! strigă Dragos Grigore. Sifonul meu a făcut aşa.
– Ce sifon? zice Pulhac. Nici n-ai pus mâna pe el!
– Parcă dumneata n-ai văzut sifoane să scârţie fără să le atingi! dacă răsuflă la maşină…
Dar până să explice Grigore, baiatul s-a sculat repede şi s-a pierdut în învălmăşeală.
– Unde-i Luci? Unde-i Torje?
– S-au dus în grădină – zice Dragos – să mai tragă o planetă!…
In tot acest timp Florea Dumitrache se-ntoarce-n mormint. Hildan suspina din ceruri. Suporterii string strasnic din dinti ajunsi in pragul disperarii… E criza mare, monşer!
( “O zi din viata de fotbalist la Dinamo” de Ion Luca Caragiale – La Opere I.L.Caragiale, vol. I, ediţie îngrijită de Paul Zarifopol, Cristi Borcea si Vasile Turcu, Ed. Cultura fotbalistica naţională, 2008 )
P.S. "… Oriunde apare un cetăţean turmentat, apar, mai devreme sau mai tîrziu, şi nişte cetăţeni indignaţi. Dar nu ăsta e rolul şefilor de club. În loc să se plaseze cît mai convingător de partea Binelui, ar trebui să stea ferm de partea binelui clubului. La urma-urmei, nu trebuie să fii neapărat lord, ca să-ţi aperi blazonul şi oamenii. Trebuie doar să-ţi asumi statutul de manager."
– secventa din articolul "Cetateni indignati" aparut in G S P – 26.11.2008
Eu am dorit numai sa construiesc o punte literara intre doua pareri, doua atitudini.
Va las pe dvs. sa trageti concluziile de rigoare…
Adevarul e ca din dl. Caragiale am tot asistat la “n” volume din “O califiare pierduta”… trebuia sa mai fim contemporani si cu alte Opere…
Dar oare practiantii sportului numit fotbal ce poarta tricoul alb-rosu (no offence pt 2-3 execeptii), il vor indemna pe Aurelian sa ne redea fragmente si din “Padurea Ignorantilor”?!?
Mi-am recitit textul postata in data de 25.11.2008.
Speram sa nu am dreptate in privinta lui Lucian Goian. Flerul nu mi-a jucat feste. Ciudat, Goian ramine singurul vinovat, pina la urma …
Comments are closed.