**** ****

(gsp)

Adrian Georgescu

Opinia de mai sus, postată pe site-ul Gazetei de user-ul ****, descrie perfect episodul “Pulhac, Torje, Ropotan”.

Ieri, la 9 dimineaţa, cînd am deschis calculatorul, filmuleţul cu Pulhac, Torje şi Ropotan depăşise 47.000 de vizionări pe gsp.ro, lucru semnalat, ca de obicei, drept o performanţă profesională în acest domeniu în care succesul se măsoară numai prin suma curiozităţilor stîrnite. După un regim alimentar bazat pe steroizi, ţînţarul ajunsese armăsar şi galopa în continuare către noi pajişti de audienţă.

 Ce nu vede nimeni şi ceea nimeni nu consideră necesar să spună este că aceşti trei băieţi se aflau în locuinţa unuia dintre ei, deci într-un spaţiu privat şi în timpul lor liber. De aici încolo, ce făceau este strict treaba lor şi, eventual, a angajatorului, dacă prin acţiunile lor încălcau condiţiile unui contract. Ar fi fost o mare diferenţă dacă Ropotan, Pulhac şi Torje ar fi ascultat marşul funerar de Chopin, discutînd la un ceai de tei despre implicaţiile înfrîngerii de la Braşov cu un grup de psihoterapeute? E adevărat, această poveste spune multe despre profesionalismul lor, dar la fel de adevărat este că spune multe şi despre noi, cei care ne-am repezit să prezentăm aceste fapte, să le vedem ori să scriem despre ele.

Povestea îmi aminteşte cumva de experimentul realizat în 1974 de către psihologul Stanley Milgram. În cadrul acestuia, un operator îi punea întrebări unui subiect legat la curent electric şi, de cîte ori respectivul răspundea greşit, mărea voltajul. Ceea ce nu ştia operatorul era faptul că omul “curentat” juca teatru. Adevăratul subiect era el însuşi, iar o cameră de luat vederi îi monitoriza discret reacţiile, întrucît testul studia disponibilitatea omului de se supune unei forme de autoritate care îi cere să realizeze acţiuni împotriva conştiinţei sale.

De aceea, nu cred că Torje, Ropotan şi Pulhac sînt principalii subiecţi aici, ci noi, ceilalţi, care avem dorinţa de a emite prejudecăţi de valoare. Ce trist paradox! În preajma a două partide ale unor echipe româneşti în Liga Campionilor, subiectul sportiv al zilei este o manea. Fenomenul fotbalistic din România a devenit un menage-a-trois în care nimeni nu face ceea ce ar trebui, în mod natural, să facă. Ai senzaţia că fotbaliştii există doar pentru a furniza aceste ştiri, că publicul există doar pentru a le citi şi că singura raţiune de a fi a presei sportive este de a le afla, prezenta şi comenta. O sfîntă ipocrizie ne leagă pe toţi, de la manelistul compozitor pînă la autorul acestor rînduri. Trăim bine în interiorul acestui cerc vicios, apoi ne mirăm cînd o echipă românească de fotbal îl părăseşte şi joacă în Europa, de unde se întoarce mai mereu învinsă.

Pe site-ul Gazetei există o singură reacţie perfect adaptată la acest subiect. Pe 25 noiembrie, la ora 04:21, user-ul **** a comentat astfel: **** ****, repetîndu-şi apoi opinia de 24 de ori. Iată cum efortul conjugat al unui om care vrea să înjure şi al unui program care vrea să te ferească de înjurături a oferit judecata perfectă. Un cuvînt care poate însemna orice, dar care, în acelaşi timp, nu spune nimic, descrie perfect o întîmplare insignifiantă, însă cu atîtea semnificaţii pentru un număr foarte mare de oameni.

Tu-ţi dai seama?

Daniel Ã…Şendre

Stai, că nu s-a terminat, băieţii merg cu caterinca pînă la extrem! După ce au fost filmaţi făcînd ca toţi dracii pe o melodie dedicată Stelei, “Torjinio”, “Ropo” şi Pulhac, “cei mai cîini din cîţi există”, au încercat s-o dreagă. Primul a zis că videoclipul e o făcătură. Cu alte cuvinte, cineva a montat filmuleţul şi a pus melodia Stelei pe fundal. Iar fata din Timişoara, cea care i-a filmat, cică a vrut să se răzbune pentru că a plecat el de acolo. În fine, ce poţi să mai zici!? Sintagma: “dacă tăceai, filosof rămîneai”, e deja perimată.

Ã…Şi mai că l-ai fi crezut pe Torje, dacă nu intra şi Pulhac la învăluire! Ä‚sta mic a recunoscut că n-a fost o înscenare, dar a stricat-o graţios pe final: “Am cîntat melodia aia IRONIC”, a zis el. Iar Ropo……Oooo, Ropo n-avea cum să fie cel mai fraier! Solo, percuţia! Auzi ce spune: “S-a făcut caterincă, pentru că împreună cu noi mai era un băiat, stelist. Am căutat pe Internet nişte cîntece cu Steaua şi am rîs de melodia lor.” Pwuehehehehe!!!

Ä‚ştia ne insultă inteligenţa, aşa-i? În mintea lor, finalul o să fie unul simplu: “Ã…Şi de la Torje, Ropo, Pulhac şi Goian – 5000 de euro, să trăiascăăă! Special pentru Badea, Borcea şi Vasile Turcu, de la cei mai grei spartani care există!!” Pe principiul: “Banii mei minte nu are, io plătesc, că am valoare”, băieţii o să achite amenda şi GATA! Sînt din nou “cîini”.

Tu-ţi dai seama, Cătăline? Ä‚ştia sînt dinamoviştii din ziua de azi. Ä‚ştia reprezintă culorile pe care le-ai reprezentat şi tu. Iartă-i, dacă poţi! Suporterii probabil că n-o s-o facă niciodată. Ei vor strînge din dinţi şi vor continua să cînte: “Aeeee, aoooo, Cătălin Haldan înseamnă Dinamoooo!”