Big Brother Popescu

(gsp)

Cristian Geambaşu

Dinamo se simte lezată. Productiv ar fi să se simtă vizată de afirmaţiile Baciului

Dacă îi dai dreptate lui Gică Popescu, sare Dinamo. Dacă subscrii comunicatului dinamovist, înseamnă că loveşti în fostul căpitan al naţionalei. Nici una dintre părţi nu are nevoie de avocaţi, iar noi oricum nu profesăm ambiguităţi. Acesta e farmecul libertăţii, că poţi spune şi scrie ce gîndeşti, insensibil la tehnologia pusă în slujba supravegherii omului de tip nou. Big Brother, adică un funcţionar sereisto-sieist vătaf peste telefoane, mail-uri şi SMS-uri, e neputincios în faţa schimbului de idei. Fiindcă Gică Popescu nu a pus la cale un atentat terorist, ci doar a atras atenţia asupra unui stil de lucru.

Unele observaţii ale lui Popescu dor, iar altele sînt nedrepte. Din a doua categorie. Dinamo nu a transferat numai rebuturi în anii din urmă. Lobonţ e contraexemplul perfect. Portarul echipei naţionale se irosea într-un exil poleit cu aur. Ã…Şi nu neapărat din vina lui. La Dinamo, Loby şi-a redescoperit meseria. Sensul acesteia: bucuria de a juca, de a-ţi ajuta echipa. Plus ceva neaşteptat. Extraordinar. Ã…Şi-a recîştigat copilul. Mergem mai departe. Dorinţa de a-i reintegra pe Marius Niculae şi pe Nicolae Mitea intră în categoria pariurilor nebuneşti ale lui Cristi Borcea, dar cu un coeficient important de reuşită. Tratamentul sufletului poate cîntări uneori cît toate metodele de recuperare medicală. Nici repatrierea lui Claudiu Niculescu nu este o mişcare fundamental greşită, fiindcă în Liga I pîinea atacanţilor e mai albă decît în Bundesliga. Aţi numărat cîte goluri din lovituri libere a înscris Dinamo de la plecarea lui Claudiu? Trei. Scriem şi cu cifre. 3. Într-un an de zile. Danciu, Torje, Boştină.

Gică Popescu nu greşeşte atunci cînd atrage atenţia că parcarea lui Tamaş în campionatul lui Mitică nu e rodnică pentru Tamaş însuşi. Fostul co-lider al Generaţiei de Aur nu pretinde că Tamaş nu e bun pentru Dinamo, observă că Tamaş îşi putea propune mai mult. Antiteza “decît codaş la oraş, mai bine-n satul tău fruntaş” ascunde o formă de comoditate. Ã…Şi de laşitate. Aluzia la viaţa dezordonată a fundaşului naţionalei lui Piţurcă era inevitabilă în demonstraţie. Iar mărturia lui Piţurcă despre apetitul pentru murături al lui Gabi oferă o perspectivă culinară şi pune punct brutal discuţiei.

Probabil din delicateţe, Popescu nu aminteşte explicit de personaje gen Pape Diop, Awoa Zoa, Diakite, Diabate, Ze Kalanga. În contrapartidă, lui Gică Popescu i se reaminteşte  experienţa în Groapă. Scurtă, cenuşie, contre-coeur. Ceea ce arată că nimeni nu-i perfect. Dar nu-i interzice unui om care a marcat istoria fotbalului românesc să aibă păreri critice. Inclusiv despre Dinamo. Aici ar mai fi de lucrat. Dinamo ca entitate, ca tandem, triumvirat, careu de aşi, pentagon indestructibil şi ce mai vreţi dumneavoastră trebuie să deprindă ceva foarte simplu. Să nu se mai inflameze din orice. Să se ferească de limba otrăvită a amicilor de ocazie şi să ia aminte la spusele celorlalţi. Care nu intră automat în categoria duşmanilor.

Borcea, expert în motivare

Adrian Georgescu

Da, cuvântul ales de Gică Popescu, “rebuturi”, e dur, în epoca ecologiei era mai potrivit “jucători biodegradabili”, dar adevărul rămâne. Ã…Şi în privinţa lui Tamaş Gică Popescu are dreptate. E ultimul fundaş central al fotbalului românesc care stăpâneşte pasa lungă, dotat cu un fizic remarcabil şi capabil să iasă din apărare cu privirea sus, însă incapabil să-şi părăsească definitiv cuibul.

Sistemul practicat de Dinamo încurajează întoarcerea jucătorului la sânul matern pentru a fi hrănit până la sufocare cu lapte alb-roşu. Borcea nu vrea să facă o echipă, ci să strângă o gaşcă de pensionari hâtri care să depene amintiri comune de pe la începutul secolului. Declarând că dacă Dinamo se va califica în CL, se poate lăsa, expertul motivaţional în eutanasierea caprei vecinului fixează de fapt obiectivele “simbolurilor” care “au ales să joace cu sufletul”: o excursie la poarta raiului, unde toată lumea să-şi turtească nasul de vitrină, apoi încolonarea şi acasă!

Ce ironie! Să fii “echipa care a dominat fotbalul românesc în ultimii 10 ani”, dar să nu prea reuşeşti, în această perioadă, să-l reprezinţi pe plan european, privilegiu rezervat în general altora. Singura formă de reprezentare a rămas cea prin procură, via echipa naţională.

Comunicatul conducerii dinamoviste către Popescu este, de fapt, un mesaj pentru galerie, un fel de “Staţi liniştiţi, suntem cei mai buni”. Încheierea reprezintă un bun exemplu de răsucire a ierarhiilor: “Nu ne amintim de vreun trofeu câştigat de Dinamo cu Gică Popescu în teren”. Dar de o Cupă a Cupelor şi de o Cupă UEFA câştigate de Gică fără Dinamo în teren îşi amintesc?

Cortul lui Răducioiu

Alin Fornade

Atacantul pregăteşte un DVD cu golurile şi fazele importante din carieră

Ispitit de Hagi, Răducioiu intenţionează să scoată pe piaţă un DVD cu cele mai bune momente din carieră. Nu vor lipsi golurile de la Dinamo, Espanyol, Brescia şi echipa naţională. Urmează discuţiile pentru drepturile de autor, promovarea şi lansarea. E doar o chestiune de timp pînă cînd ne vom putea bucura de sprinturile “Prinţului blond”, pe care l-am revăzut în DVD-ul “România-Columbia”, lansat de GSP. Vor fi şi imagini inedite, ne asigură vîrful ce a înscris 21 de goluri în 40 de meciuri la echipa naţională. O medie de atacant adevărat.

Lui Florin nu i-au tremurat genunchii în faţa porţii. Dacă ar fi avut trac, n-ar fi egalat Suedia în minutul 88, urmărind mingea deviată din zid, după lovitura lui Hagi. Dacă era emotiv, n-ar fi tras el penaltyul din meciul cu Belgia, cînd “Regele” s-a temut să-l execute: “Bate-l tu, Radu!”. Curajul era să-l coste, pentru că a alunecat în momentul şutului.

Vor fi şi secvenţe din sezonul petrecut la Milan. Am rămas cu senzaţia că a fost un an ratat. În schimb, Florin susţine că evoluţiile eclatante de la Mondialul american i se datorează, în poporţie de 60%, lui Fabio Capello.

Din “Generaţia de Aur”, doar Florin nu s-a adaptat în fotbalul autohton. A încercat la Dinamo, dar a refuzat să joace un rol de marionetă. Zilele acestea, Florin va începe cursurile de antrenori la Coverciano. Anul viitor, vrea să obţină licenţa Pro şi să preia o grupă de juniori. În România n-ar mai lucra decît la un club ambiţios, din provincie, cu jucători tineri şi cu un altfel de preşedinte. Ultima condiţie e greu de îndeplinit. Toţi sînt la fel, Florine!

Răducioiu nu poate prinde rădăcini la noi. Lumea l-ar considera nebun. Spune ce are pe suflet, chiar dacă deranjează. L-a propus pe Gică Popescu la şefia Ligii, a numărat pe degete valorile din echipa naţională. Nu e un personaj comod.

În documentarul lui Kusturica, Maradona se destăinuia: “Ce fotbalist am pierdut din cauza cocainei”. DVD-ul lui Răducioiu va stîrni aceleaşi regrete. Ce jucător putea fi Florin şi cît de puţin a realizat! Nu drogurile au fost de vină în cazul său, ci spiritul rebel. A fost un pursînge ce nu a suportat hăţurile. S-a retras de la Naţională la 26 de ani, pentru că nu acceptat să fie rezervă, a schimbat cluburile ca şosetele: “Am fost un ţigan al fotbalului. Am colindat mult, am mers cu cortul”. Un periplu ce încape acum pe un singur DVD.