Acasă Revista presei Povestea unui meci suspect

Povestea unui meci suspect

126
0

(articol preluat din EVENIMENTUL ZILEI)

– EVZLuni, 12 Decembrie 2005

In 1992, Olympique Marseille si Dinamo au disputat, in turul II al Cupei Campionilor, o “dubla” banuita de blat

De partida Olympique Marseille – Dinamo, programata miercuri, pe stadionul “Velodrome”, in ultima etapa a grupelor Cupei UEFA, se leaga ultimele sperante de calificare ale “cainilor rosii”, dar si amintirile tulburi ale unei confruntari dubioase, consumata in urma cu 13 ani. Toamna anului 1992 gasea fotbalul romanesc cufundat intr-un haos total, in concordanta cu vremurile neclare ale primilor ani post-decembristi. Vidul legislativ scosese la rampa oportunisti si impostori care profitau de disolutia autoritatii. Aproape toti au strans in timp-record averi colosale. Decantarea s-a facut ulterior, cand unii si-au risipit mormanele de banet la fel de repede precum le-au strans, in timp ce altii le-au pus la pastrare, pentru a poza ulterior in afaceristi onesti.

Ianul si geamantanele cu dolari

Din prima categorie a facut parte presedintele de atunci al dinamovistilor, Vasile Ianul. Din cea de-a doua – actualul presedinte, Ioan Becali. Sorgintea comuna a averilor celor doi e reliefata de multe lucruri: comertul cu jucatori, grandomania, metodele de “lucru” si felul in care e inteles fotbalul. In aceste circumstante, nici nu e de mirare ca soarta lui Ianul – care a saracit si, pana la urma, a platit pentru ilegalitatile comise – il bantuie pe Becali. Actualul presedinte dinamovist a si mentionat, de altfel, in urma cu o saptamana, ca “eu n-am venit aici ca sa ajung ca Ianul”. In urma cu 13 ani, Vasile Ianul reprezenta pentru fotbalul romanesc cam ce este acum Ioan Becali. Dinamo avea peste 100 de jucatori sub contract in Divizia A. Vanzarea a zeci de fotbalisti de talie internationala in doar trei ani – de multe ori, tranzactiile se faceau doar pe bonuri de mana si nu erau trecute in scripte – adusese pe mana presedintelui dinamovist sume colosale. Convins ca a dat de Cornul Abundentei si ca nu are cine sa-i ceara socoteala, Ianul n-a ezitat sa azvarle cu banii in stanga si-n dreapta. Modelul sau era Bernard Tapie, controversatul patron al francezilor de la Olympique Marseille. Ianul incerca sa-i copieze acestuia cat mai fidel apucaturile si se straduia sa-l intreaca in opulenta. Umbla cu geamantane continand zeci de mii de dolari, arunca in stanga si-n dreapta cu bani, tragea la cele mai luxoase hoteluri si dadea banchete de pomina. Sectia de fotbal dinamovista se separase de restul clubului imediat dupa 1989, devenind independenta de Ministerul de Interne. Ianul avea sa relateze ulterior ca i-a umplut pe generali de cadouri scumpe si de bani.

Dinamo, regina blaturilor

Situatia echipei a reflectat toate aceste excentricitati. Dinamo a pierdut, in perioada ‘90-’91, aproape toata echipa construita de Mircea Lucescu inainte de ‘89. Sezonul 1991-1992 a adus redresarea, in loc fiind achizitionati sau promovati unii jucatori de valoare. Campionatul a fost de pomina, Dinamo terminand sezonul fara nicio infrangere! Era in plina perioada a blaturilor, iar clubul lui Ianul detinea suprematia in domeniu. Florin Halagian avea sa explice ulterior ca “eram atat de tari, incat veneau adversarii la noi, sa ne roage sa nu-i batem, si ne propuneau egal cand jucam in deplasare!”. Cu “Hala” pe banca, echipa a castigat titlul la pas si s-a calificat in prima editie a Cupei Campionilor Europeni – noul format, care cuprindea, dupa primele doua tururi, impartirea in doua grupe a echipelor calificate. Ciudateniile “dublei” cu Olympique incep din acest punct. Dinamo s-a chinuit, in primul tur, cu finlandezii de la Kuusisi Lahti (0-1 in tur si 2-0 in retur, dupa prelungiri). Florin Halagian a fost schimbat inexplicabil cu Alexandru Moldovan (fost jucator dinamovist, dar necunoscut ca antrenor) cu doar cateva zile inaintea turului II.

Patronii celor doua echipe, judecati si condamnati

Sortii le-au scos in cale dinamovistilor, in turul secund, campioana Frantei, Olympique Marseille, adica exact echipa patronata de Bernard Tapie, modelul in viata al lui Vasile Ianul. Relatiile dintre cei doi bogatasi erau excelente, iar acesta a fost punctul de plecare al suspiciunilor, stiute fiind metodele de lucru ale celor doi. Schimbarea lui Halagian cu cateva zile inaintea jocului a alimentat discutiile. Tapie avea ambitia ca Marseille sa cucereasca un trofeu european, iar confruntarea cu Dinamo era una importanta, pentru ca echipa sa, desi garnisita cu vedete consacrate sau in plina ascensiune, traversa un moment delicat, iar romanii – cu jucatori importanti, precum Tene, Mihali, Selymes, Timofte, Gerstenmajer, Dorinel Munteanu si Demollari – reprezentau un adversar foarte periculos. Jocul-tur, disputat pe “23 August”, a fost o dezamagire. Romanii nu si-au creat nicio ocazie de gol, desi au fost sprijiniti de peste 45.000 de oameni. Returul, consumat la inceputul lui noiembrie la Marsilia, a fost marcat de discutii in vestiar, decizii ciudate ale antrenorului Moldovan, o accidentare rapida a lui Demollari (iesit in minutul 12), ratari incredibile ale dinamovistilor si doua goluri ale lui Boksici, care fusese dat in grija fundasului dreapta, Jercalau! Evenimentele au luat o turnura spectaculoasa pentru Olympique dupa acel joc, echipa castigand surprinzator Cupa Campionilor, dupa o finala tensionata cu AC Milan. Ulterior, in lumea fotbalului romanesc a circulat insistent zvonul ca Dinamo cedase francezilor de bunavoie calificarea, in schimbul unor avantaje consistente. Lucrurile nu s-au dovedit nici in ziua de astazi, dar Bernard Tapie si Vasile Ianul au fost, doar cativa ani mai tarziu, judecati si condamnati exact pentru fapte de genul acelora banuite la “dubla” OM – Dinamo.

Mihali: “Nu bag mana-n foc ca n-a fost ceva necurat!”

Fostul international a purtat banderola de capitan in “dubla” cu OM

Gheorghe Mihali a fost capitanul dinamovistilor in “dubla” cu Olympique Marseille din sezonul 1992/1993, incheiat de gruparea franceza cu castigarea Cupei Campionilor Europeni. Mansa secunda, disputata pe “Stade Velodrome”, a iscat mari suspiciuni. Dinamovistii au parut ca nu tin mortis sa se califice, iar destule voci au sustinut ca intalnirea nu s-a jucat doar pe teren, ci si in biroul presedintilor Vasile Ianul si Bernard Tapie. Ca o confirmare a “bunelor relatii” dintre cele doua cluburi, francezii au vrut atunci sa-l inroleze pe Dorinel Munteanu. Mihali pastreaza amintiri frumoase de la partida desfasurata la Bucuresti si incheiata nedecis, scor 0-0: “La meci, pe stadionul “Lia Manoliu”, au venit 45.000 de oameni. Francezii au scapat usor. Scorul a fost egal, dar Selymes a ratat doua ocazii de gol din pasele lui Dorinel. Eu i-am facut marcaj germanului Rudi Völler. Un mare domn acest Völler. Gentleman adevarat! Am ramas impresionat de atitudinea lui”.

Greseala antrenorului

Returul de pe “Stade Velodrome” a nascut controverse. Mihali povesteste: “Eroarea a fost a bancii tehnice. La Marsilia trebuia sa inchidem jocul. Nea Sandu Moldovan a pus un jucator de 1,70 metri, Jercalau, sa-l marcheze pe croatul Boksici, care era cat un taur. Eu am spus in vestiar, cand am fost intrebati cum ar trebui abordat meciul, ca ar trebui folositi la fazele fixe Matei sau Tom Cristea. Golurile s-au luat pe greselile lui Jercalau. La primul, Boksici s-a urcat pe el si a lovit mingea cu capul. Oricum, n-aveam nicio sansa sa-i eliminam pe francezi. La ei jucau Barthez, Amoros, Boli, Desailly, Deschamps, Abedi PelŽ… Era superechipa care urma sa castige Cupa Campionilor, in finala cu AC Milan”.

“Ne-a promis 30.000 de dolari si o masina straina”

In drum spre Marsilia, Vasile Ianul, controversatul presedinte al “cainilor rosii”, a facut un anunt-soc. “In avion, Ianul ne-a spus ca avem o prima de 30.000 de dolari plus o masina straina. Probabil ne-a promis asa de multi bani fiindca stia ca n-o sa ne calificam!”, crede fostul fundas de fier al echipei nationale a Romaniei. Gica Mihali relateaza aventurile lui Bernard Tapie la Bucuresti: ” Am aflat ca sefii de la Dinamo l-au primit foarte bine pe Tapie. L-au plimbat pe la Intercontinental… Sigur ca am auzit si noi, jucatorii, despre discutiile care au aparut dupa meciul din Franta. Eu n-am simtit nimic din teren. Dar la cata perversitate este in unii oameni, nu pot sa bag mana-n foc ca n-a fost ceva necurat!”.

Bernard Tapie, magnatul excentric

Controversatul Bernard Tapie va implini peste o luna 63 de ani si tocmai a fost condamnat joia trecuta la o noua pedeapsa cu inchisoarea. De aceasta data este vorba de trei ani, din care opt luni cu regim sever, dar magnatul nu va executa nicio zi, pentru ca tribunalul a decis contopirea pedepsei cu cea executata deja de Tapie in 1997. El a fost condamnat joi pentru fraudarea statului cu 7,1 milioane euro intre 1992 si 1993. Incepand din luna septembrie, fostul presedinte de la Olympique Marseille este mai bogat cu 135 de milioane de euro. Bugetul public francez a fost condamnat sa-i inapoieze magnatului aceasta suma dupa ce instanta a constatat ca, in 1993-1994, Tapie a fost inselat de banca Credit Lyonnais – pe atunci detinuta in totalitate de stat -, cand aceasta i-a cumparat pachetul de actiuni Adidas. Incepandu-si cariera ca vanzator de masini si televizoare, apoi ca solist de muzica usoara, Tapie si-a cladit o avere impresionanta, pe care insa a pierdut-o in prima parte a anilor ‘90, cand a intrat in faliment. A cochetat si cu politica, fiind ales deputat si apoi de doua ori ministru intre 1992 si 1993. Presedinte al clubului Olympique Marseille intre 1986 si 1994, Tapie a executat sapte luni de detentie in 1997, pentru o condamnare in urma unui meci aranjat in 1992 cu jucatorii clubului Valenciennes. De asemenea, a mai fost acuzat ca a fraudat gruparea din Marsilia cu peste 15 milioane de dolari. Dupa ispasirea pedepsei, Tapie s-a lansat in televiziune, ca moderator al unui talk-show, ca solist de muzica rap si chiar ca actor, intr-un film din 1996 al lui Claude Lelouch.

Halagian: “M-or fi schimbat sa-si faca ei niste treburi…”

Pentru Florin Halagian, antrenorul demis surprinzator de la Dinamo cu doar cateva zile inaintea partidei-tur cu Olympique, episodul de atunci ramane o enigma. “Am fost foarte suparat, n-am vrut sa asist pe viu nici macar la jocul-tur. Am auzit si eu ca a fost ceva dubios, dar nu bag mana-n foc, eu fusesem deja schimbat cand au avut loc meciurile. Se poate sa ma fi schimbat si din cauza asta, sa faca ei linistiti niste treburi, dar repet ca n-am dovezi concrete. Nu stiu de ce m-au dat afara, au cautat orice pretext sa scape de mine atunci.Dupa aia m-au chemat inapoi…”, ne-a relatat “Hala”.