(articol preluat din Gazeta Sporturilor)
Cristian Geambaşu
Între două runde de negocieri pentru transferul lui Claudiu la Timişoara, cîţiva tineri îşi văd de treabă şi joacă fotbal. Respectivii poartă nume comune. Radu Ştefan, Cornel Predescu, Florin Matache. Nu sînt branduri, nu dezbat despre viitorul violet cu păianjenii din vinclul porţii, încă nu şi-au tunnat maşinile. Deocamdată muncesc anonim şi eficient pentru echipă. Într-un spaţiu al provizoratului, al cărui nume de alint este Liga 1, totul se poate destrăma înainte de a începe cu adevărat. Ca visul unui adolescent care mărturiseşte că vrea să scape de sărăcie prin fotbal.
Mircea Rednic i-a promovat pe cei trei în virtutea unei relaţii speciale cu propriul trecut. Din acelaşi motiv nu se va opri, continuînd să inventeze personaje noi în echipă. El însuşi a fost creaţia unui om de care acum s-a despărţit. E important ca la un moment dat să creadă cineva în tine. Să aibă ochi pentru tine, să lupte pentru tine. Împotriva evidenţei uneori. Rednic s-a certat cu Lucescu, nu cu filosofia despre fotbal a acestuia. Fotbaliştii pe care te bazezi, se cresc, nu se cumpără.
Radu Ştefan pare titular de o veşnicie, Predescu a impresionat plăcut, Matache, aşa ezitant, ne-a amintit că Moss e o ciudăţenie de la capătul lumii. Adrian Cristea în stare de funcţionare, Ropotan oricînd gata să-i ia locul lui Mărgăritescu. Poate chiar azi, în meciul cu Beitar. Ceva se schimbă în Ştefan cel Mare. Rednic vrea să ajungă la performanţă pe alt drum. Unul mai puţin frecventat, dar mai sigur. Jucători formaţi la propria şcoală sau aduşi acolo la o vîrstă cînd aluatul nu s-a umflat ireversibil. Modelul e nou la noi, nu în Europa Centrală şi poate reprezenta alternativa la fotbalul de trust. Ca să fii respectat şi temut nu trebuie să fabrici utilaje grele, ajung nişte cipuri. Cît ar putea costa peste doi-trei ani Ochiroşii dacă nu îşi va trata genunchii precum Rădoi?
Dacă ne aflăm în faţa unei strategii pe termen mediu şi lung a lui Mircea Rednic, putem explica logic şi relaţia încordată cu Claudiu Niculescu. Nu construieşti proiecte durabile cu fotbalişti de 30 de ani. Te foloseşti de ei, mai o lovitură liberă, mai un cap, dar asta nu te obligă să-i titularizezi, să le cauţi în coarne. Nemilos şi poate nedrept, un astfel de plan dă rezultate. E singurul lucru care contează în fotbal, fiindcă dincolo de scorul favorabil se văd şi grămezile de bani, şi gloria.
“M-am luptat să ajung titular la Standard. Cînd am prins echipa, acolo am rămas ani de zile!”
Mircea Rednic






































