Acasă Revista presei Fotbalul care nu iarta

Fotbalul care nu iarta

117
0

(articole preluate din ProSPORT)

– Dorin Chiotea

Dinamo nu s-a calificat în primăvara europeană pentru că s-a culcat pe-o urecheSuccesul în sport nu vine doar ca urmare a unei sume de conjuncturi fericite. Poţi să fii norocos într-un meci, dar n-o să-l câştigi niciodată dacă aştepţi doar să-ţi pice din cer vreo situaţie favorabilă. Mai precis, pentru a fi învingător e nevoie să meriţi, să fii pregătit pentru asta, gata să valorifici momentul propice în clipa în care el apare.Jelim cu toţii ratarea primăverii europene de către Dinamo şi facem calcule sub semnul lui “dacă…” Dacă băieţii lui Andone nu luau gol la Sofia în minutul 94, dacă Octavian Chihaia marca la Marsilia în acelaşi minut 94, dacă în Groapă contra lui Heerenveen “câinii” măturau pe jos cu olandezii pe care cu toţii i-am subestimat, atunci am fi fost pe primul loc în grupă. Trebuie să înţelegem că un clişeu precum “meciul cel mai greu e cel care urmează” chiar conţine un adevăr care ciclic ne va produce neplăceri dacă nu-l tratăm serios. Viaţa şi fotbalul nu pot fi păcălite mereu, viaţa şi fotbalul pot fi şi nedrepte, dar nu tot timpul! Un filosof spunea că o zi este perfectă dacă o trăieşti ca şi cum ar fi ultima din viaţă. O campanie de calificare poate fi încununată de succes dacă fiecare joc nu e tratat româneşte, ci cu maximum de concentrare, ca şi cum ar fi cel de care depinde totul.Câte ratări la mustaţă mai avem de suportat pentru ca fotbaliştii noştri să priceapă că doar delăsarea, nemunca, prostia şi fiţele sunt cei mai mari duşmani ai lor? Nici arbitrii, nici tribunele, nici mama natură nu au ce să-ţi facă dacă eşti mai bun decât adversarul! Reuşita depinde în primul rând de tine, doar când forţele sunt egale poate fi influenţată de alţii. Dinamo n-a mers mai departe pentru că n-a meritat asta. A avut cea mai uşoară grupă, dar a crezut că scorul de maidan pe care l-a realizat în faţa lui FC Everton ţine loc de tactică pentru viitor. Mica ciupeală este ca şi minciuna: uneori ţine, dar are picioare scurte.

Fara Dinamo

– Silviu Marculescu

Jucătorii lui Andone au părăsit Europa, după un meci în care arbitrul a otrăvit secundele premergătoare golului marcat de ChihaiaŞansele ca Dinamo să depăşească faza grupelor înaintea partidei de la Marsilia erau mici. Ar fi fost nevoie să piardă bulgarii de la Levski în Olanda, doar la un gol diferenţă, şi Dinamo să plece cu o remiză de pe Velodrome. Calcule simple, într-o colecţie de meciuri gândită de specialiştii de la UEFA, care puteau, paradoxal, califica o echipă care nu juca, ŢSKA Moscova. Începe meciul. Nu ne vedem, dar suntem în cărţi. Andone riscă, jucând ofensiv şi neglijează evident fazele fixe. Încep să se evidenţieze încet, mai ales pe flancul stâng, neputinţele fotbaliştilor români. Împachetate ca nişte indigouri de calitate, contrele francezilor lasă cerneală de două ori în poarta lui Gaev, şi totul pare încheiat. Velodrome, templul echipei alb-albastre, tremură, deşi partida nu e de maximă importanţă. Mitul se premiază ca la marile popoare. Bătaia e sfântă şi e ruptă din raiul suporterilor. Merge la cer, şi fanii-îngeri jubilează printre astre, dându-şi coate. 2-0, un scor periculos, prea periculos pentru o echipă mică, cum e Dinamo. Ca să contrazică pe toată lumea, Niculescu, omul de polul geniului, se răzbună pe Barthez cu o execuţie magică. E rândul lui Dinamo. 2-1. Şi al celor care privesc de departe bucuria jucătorilor români. E un pic şi bucuria noastră. Indiferent de simpatii. Dar cum nimic nu ţine o veşnicie, eprubetele fericirii se sparg într-un final trăit cu sufletul la gură. Marchează Chihaia, dar e târziu! Arbitrul spaniol fluierase sfârşitul meciului, şi Dinamo se prăbuşea fără speranţe. Contestat, Santiago a ţinut-o pe-a lui. Nu se putea face de râs, chiar dacă i-am fi oferit cu toţii cecuri în alb. Ne-am otrăvit cu speranţă, aşteptând un Moş Crăciun care n-a mai venit. Tocmai fusese chemat în Olanda să marcheze pentru Heerenveen, în vreme ce la Marsilia deznădejdea dădea buzna în vestiarul unor fotbalişti români deloc norocoşi. E iarăşi seară, dar fără Dinamo!