(articol preluat din Gazeta Sporturilor)
Maria Andrieş
Întrebarea era dacă sîntem în stare să facem rost de iluziile necesare pentru o nouă campanie de calificare. Iluzia că avem o “naţională” era de departe cea mai importantă. Iar iluzia că sîntem mai buni ca vecinii era cea mai urgentă. Întîi să-i întrecem pe bulgari, apoi ne luăm de piept cu toată lumea.
Sîntem mai buni ca bulgarii? Sîntem, şi ziua, şi noaptea, cînd ne cred vampiri? Ei bine, nu se ştie. Deşi s-au arătat iuţi şi versaţi, vecinii n-au prea apucat să le arate ceafa alor noştri. Meciul a fost echilibrat, nu s-au auzit explozii de mămăligă, nici implozii de castraveţi. Bulgarii nici n-au mîncat usturoi, nici nu le-a mirosit şutul a victorie. Nu ne-au băut sîngele, dar tot au văzut Roşu. Şi-au făcut cruce la început şi au pus două-trei ţepuşe în careul lui Lobonţ. Dar acelea au fost fatale. Dincolo de neghiobiile oaspeţilor, dincolo de zîmbetul lătăreţ al lui Stoicikov, s-a stropşit pe teren faţa gri a tranziţiei în fotbalul de la sud de Dunăre. În ansamblu, jocul bulgarilor a semănat cu un ghiveci nesărat, condimentat cu bravada lui Stoicikov.
Avem o “naţională”? Avem. Dar în construcţie. Ca de obicei. Jocul “tricolorilor” s-a compus din elanuri individuale, nu dintr-un efort colectiv, unitar, ordonat, neted ca foaia de meci completată de Piţi. Din alergătura neobosită a lui Petre, din şuturile insistente ale lui Marica, din blocajele lui Chivu, din ratările galante ale lui Mutu.
Dintre “aleşii” selecţionerului, Roşu a fost cel mai asiduu. A tras cu dinţii de şansa lui şi a transformat-o în piatra de hotar a unei campanii. Piţurcă a pariat pe un “căpşunar”, aşa cum pariază Banca Naţională pe valuta şi sudoarea expatriaţilor. “Căpşunarii” reprezintă deocamdată cuvîntul-cheie pentru România. Parola de intrare în Europa.
Acum, că avem Roşu, ne mai trebuie galben şi albastru ca să iasă o echipă tricoloră. Pînă una, alta, merge albastrul stadionului de la malul mării şi galbenul de la fularul agitat de preşedintele Băsescu. “Le scoatem fotbalul din cap bulgarilor!”, a tunat primul suporter al ţării. Deocamdată, n-am reuşit să le scoatem nici măcar fumurile.
“Hai să mîncăm mămăligă şi să ne întoarcem fericiţi în Bulgaria”Cotidianul bulgar “Topsport”
Să fim calmi, sintem peste bulgari!Cătălin Tolontan
Răbdare! Hai să fim altfel decît sîntem de obicei! Nimic nu e pierdut, după cum nimic nu a fost cîştigat la 2-0. Sîntem abia la începutul acestei campanii de calificare şi orice e posibil.
După cum au jucat vreme de 80 de minute, bulgarii păreau victime sigure. Începusem să ne întrebăm “Cum e Slovenia?”, singura în stare să ne oprească din drumul spre turneul final.
O echipă atît de inconstantă şi un antrenor atît de ciudat precum Stoicikov nu sînt în stare să susţină psihic o campanie pe termen lung. Mai vorbim miercuri, după meciul lor cu Slovenia, de la Sofia.
Avem argumente fotbalistice pentru speranţă. Dar trebuie să schimbăm cîteva lucruri. Printre care…
… să cîştigăm la Tirana.
… Piţurcă să se includă în “greşelile” despre care vorbea la final. A fost maestru cînd a mizat pe Roşu şi Marica, a eşuat cînd a mizat pe Maftei.
… să fim realişti şi constanţi. Dacă vom juca aşa cum am făcut-o în primele 80 de minute nu putem rata calificarea!
