Acasă Revista presei Copoii lui Rednic

Copoii lui Rednic

129
0

(articole preluate din ProSport)

Ion Cupen

Când o echipa se înfige în frunte sapând o prapastie de netrecut între ea si urmaritoare, ori este formidabila, cochetând cu supranaturalul, cazul lui Olympique Lyon, ori plutonul este nevolnic, cum se întâmpla în campionatul nostru. Dinamo a ajuns un fel de urias înconjurat de pitici tematori sa nu stranute jupânul ca sa-i lipeasca de ziduri.

Copoii lui Rednic au muscat cu placere si din trupul anchilozat al Iasiului. Intre tacerea periculoasa a lui Rednic si caterinca gaunoasa a lui Popa s-a interpus o învingatoare sigura pe mijloacele ei, contopind o aparare vivace, un mijloc efervescent si o înaintare potenta. Dar masura reala a lui Dinamo n-o va da decât examenul cupelor europene, unde se va prezenta începând de joi. Pâna atunci, Borcea nu are decât sa savureze situatia, frematând din solduri si tragând adânc din trabuc pentru a arunca fumul în ochii împaienjeniti de pizma ai lui Gigi Becali.

Numai în pielea lui Gigi sa nu fii. El descinde în Madrid ca un Don Quijote agitând o lance frânta, cu plasmuitele sale castele de rumegus darâmate. In schimb, la Tel Aviv, rapidistii au o sarcina parca mai lesnicioasa. Ei îmbina temeinicia cu fervoarea, media acestor valori cuibarindu-se în jambierele lui Lazar, extras la timp din subteranele Ligii secunde.

Altminteri, numai dezamagiri. Veleitarele Poli si Otelul gâfâie, arbitrii ciupesc rezultatele cu voluptate. O singura revelatie: Jean Vladoiu, în costum la patru ace, parând un vechil invitat la nunta.

PS: De patru ori laureat al prestigioaselor premii Ioan Chirila, chiar daca onorat de recentele nominalizari, nu mi le mai însusesc, urându-le succes tinerilor colegi dornici de afirmare.

Nevoia de ajutor

Dan FILOTI

Pacat ca în fotbal nu exista corespondent pentru comisarul european din politica. Cele doua domenii se aseamana, am stabilit asta demult, dar parca numai în rau. In cel mai iubit sport de la noi nu intervine un filtru international, gen Uniunea Europeana, care sa refuze mai mult sau mai putin diplomatic o candidatura sau alta. UEFA are alte treburi si accepta neconditionat variantele îndoielnice pe care le propune fotbalul românesc.

S-ar simti nevoia unui “negociator” competent care sa schimbe imaginea asta prafuita. Smecheria ieftina e anacronica si nu mai poate guverna la nesfârsit, ascunsa sub presul de iuta al unor rezultate bune obtinute în primul rând de antrenori si jucatori.

M-as bucura sa apara omologul fotbalistic al lui Jose Manuel Barroso – cu tot cu numele sau cu rezonanta de telenovela – care sa ne curete intransigent sistemul de fosti turnatori si militieni, cu porecle de mafioti. Jalnici epigoni ai filmelor cu De Niro si Al Pacino.

Eu unul m-am convins ca nu exista nicio sansa în felul acesta. Traim de azi pe mâine, asistând neputinciosi la scandaluri infantile. Amânam la nesfârsit luarea unor decizii care ar putea îndrepta cât de cât lucrurile. Si asta deoarece comisiile puse sa judece nu au putere, credibilitate si curaj. Ramânem prizonierii primitivismului în care dreptate au numai cei care urla mai tare si care îsi zornaie ostentativ argintii din chimir. E nevoie si în fotbal de tehnocrati dispusi sa aplice modele europene de succes.

Capitanul Danciulescu

Iulian ANGHEL

Daca exista un om în actuala echipa a lui Dinamo care sa fi suferit mai mult decât era cazul, atunci cu siguranta acela este Ionel Danciulescu. Vremurile când fiecare gol al sau pentru gruparea “câinilor” era salutat cu o portie zdravana de înjuraturi sunt acum apuse, dar probabil în inima fotbalistului au ramas cicatrice ale acelui tratament.

La câtiva ani de la acele evenimente, nu foarte multi însa, Danciulescu conduce Dinamo de pe teren. Si nu oricum, ci ca lider al celei mai în forma echipe din campionat. Prestatiile sale sunt în ton cu atitudinea. La ultimul meci, cel cu Poli Iasi, Danciulescu l-a servit perfect pe Ganea, dupa ce facuse acelasi lucru si cu Niculescu, doua gesturi de altruism venite din partea celui care a înteles singur ca sistemul rotatiei e important câta vreme da roade. “Corbul” e singurul care n-a facut scandal ca nu joaca, spre deosebire de colegii din linia de atac, desi cele aproape 150 de goluri reusite în prima liga poate i-ar fi dat dreptul la pretentii.

Ca parere personala, consider ca la ora actuala Danciulescu e cel mai bun vârf din campionatul intern si ar merita o sansa si la echipa nationala. Daca Victor Piturca a fost capabil sa treaca peste minciunile lui Radoi ori peste nazurile lui Ganea, nu vad de ce nu si-ar reconsidera pozitia si fata de Ionel Danciulescu, victima în urma cu ceva timp a unui conflict între antrenorul de atunci al Stelei si fratii Becali. Incident de pe urma caruia jucatorul a ajuns persona non-grata în Ghencea si intrus în “Stefan cel Mare”. Poate ca ar fi momentul unei reconcilieri benefice ambelor parti. Ce zici, nea Piti?