(Gazeta Sporturilor)
Cristian Geambaşu
Dan Petrescu trebuie să afle un secret greu. Nu e nici primul, nici ultimul antrenor a cărui muncă e compromisă de arbitri. Care e rostul buturugilor mici? Să răstoarne carele mari. Cu o condiţie. Să nu abandoneze lupta. Să rămînă acolo, în calea adversarului, chiar atunci cînd realitatea pare ostilă. Dan Petrescu putea bate pe Dinamo la Urziceni, lucru care nu ar fi schimbat polii Pămîntului, dar ar fi oferit o altă perspectivă unui campionat de nivel modest. Ar fi arătat că, în sfîrşit, un exponent al Generaţiei de Aur începe să se realizeze profesional. Nu s-a întîmplat aşa pentru că antrenorul celor din Urziceni s-a inflamat din cauza arbitrajului prestat de Alexandru Tudor, altfel cu multe şi importante greşeli.
Fostul fundaş al naţionalei a ales să stea în tribună întreaga repriză secundă a partidei cu Dinamo în semn de protest la adresa brigăzii de arbitri. Spectaculoasă în sine, decizia lui Petrescu a atins în primul rînd propria echipă. În loc să-şi conducă de pe margine fotbaliştii, el a preferat un gest extrem, care dă bine pe ecrane şi în ziare, dar care e în esenţă absolut neproductiv. Războiul permanent cu arbitrii, transformat în obsesie e un semn de slăbiciune, nu unul de forţă. Cîteodată trebuie să lupţi împotriva evidenţei, uneori eşti nevoit să să treci peste ghinioane, factori meteorologici, corpodeni, tudori. Dacă nu poţi să strîngi din dinţi şi să mergi mai departe înseamnă că ai o problemă. Oricum, e bine de ştiut că locul acela imaculat unde să-ţi faci tu meseria liniştit nu s-a inventat.
Dan Petrescu a pus pe picioare o formaţie interesantă. Unirea Urziceni joacă disciplinat şi pune osul la bătaie. Presingul, marcajul, jocul la ofsaid sînt lecţii deja însuşite. Rohat şi Daniel Munteanu îşi fac bine treaba în centrul apărării (apropo, Galamaz este sub amîndoi ca valoare), Cristi Vlad, Constantin şi Nicu Epaminonda robotesc la mijloc, Kalle şi Costescu aduc plusul de viteză, Aldea ştie să privească spre poarta adversă. E imaginea unui club mic, care îşi poate propune mai mult decît să supravieţuiască în prima divizie. E imaginea meseriei unui tînăr antrenor care ar putea obţine mai mult dacă n-ar mai organiza cruciade de o repriză împotriva arbitrilor.
Două orgolii
Cătălin Tolontan
Cătălin Tolontan comentează întîlnirea dintre antrenorul Petrescu şi arbitrul Tudor
Dan Petrescu este unul dintre înfumuraţii de care fotbalul nostru are nevoie. Împreună cu destui dintre colegii săi de generaţie, el trăieşte cu ideea că valoarea din teren s-a reportat pe bancă. Şi că experienţa vestică i-a transforma în predicatorii unei noi religii, la care tot fotbalul nostru ar trebui să se convertească.
Dar lucrurile merg mult mai lent. Natural. Pentru că antrenoratul seamănă mai degrabă cu chirugia decît cu destinul geniilor precoce, care compun după ce le susură zeii în ureche. Ca în orice meserie cumulativă, învăţarea şi actul repetat sînt cele care asigură succesul.
După experienţele Sportul, Rapid şi Wisla, Petrescu e acum mai bun. Dar ceva i-a rămas intact. Dispreţul rapid şi nelimitat pentru arbitri. L-a dublat practic pe Tudor, făcînd un scandal imens în timpul meciului.
Ori de cîte ori voi avea ocazia, voi scrie că Petrescu a refuzat să facă blaturi pe vremea cînd antrena la Rapid şi că, inclusiv din acest motiv, şi-a rupt gîtul. Dar e incorect ca el să atace reputaţia, la fel de bună, a unui arbitru precum Tudor. Pentru că asta a făcut, în fond. Te agiţi astfel dacă simţi că eşti furat, nu dacă se greşeşte.
Ca fotbalist şi ca antrenor, Petrescu a ajuns cineva pentru că a fost creditat. Fără aprecierea celorlalţi, fără vecinătatea unor oameni care ne potenţează, am fi doar eforturi fără ecou. Nu merită oare ca el să întoarcă acest serviciu, inclusiv unui om ca Tudor, despre care, se poate spune, ce potriveală!, că e înfumurat, însă integru?
Comitetul din oală
Maria Andrieş
Deocamdată, singura realizare a Comitetului din Pietricica este să trimită “naţionala” la cratiţă, cot la cot cu bucătarii din Luxemburg. “Piatra- Neamţ e ca o oală, protejată de vînt”, a explicat doct Mircea Sandu. O fi avînd dreptate, dar ce-i cu toată legumeala executivă din oala aia? Ce-i cu vorbăria de prisos, cu mutrele acre şi cu morcovii directoriali? Iese ceva de-acolo, vreun regulament comestibil? Sau tot o ciorbă de bolovan, bună de păcălit masa suporterilor?
Ce se discută în Comitet? Discuţii, normal, nu soluţii. “În ţările civilizate, Becali n-ar mai avea voie pe stadioane”, spune Lupescu. În ţările civilizate, nici Mircea Sandu n-ar avea voie nici pe stadioane, nici în birourile de la Casa Fotbalului. Lupescu şarjează: “Nici dacă îl atacă pe preşedintele ţării, Gigi nu păţeşte nimic!”. Păi, după el, cam ce-ar trebui să păţească cei care critică Preşedinţia? Să meargă la Canal?
Campionatul nostru n-are nevoie de demagogi. Ci de reguli clare şi drastice împotriva violenţei din stadioane şi din studiouri. Ce face Lupescu? Îşi reduce pledoaria la un banal atac la persoană. Aici stă eroarea lui. Dacă regulamentul va fi modificat astfel încît să poată fi pedepsit în primul şi în primul rînd Gigi, alte personalităţi agitate din fotbalul nostru are putea scăpa basma curată.
Greşeala FRF este că nu vede în perspectivă. Că nu-şi ridică ochii din foile îngălbenite cu care i-a dat peste nas Becali. Că imită stîngaci regulile altor campionate, că interpretează fără talent normele UEFA. Într-o atmosferă stricată de zvonuri, acuzaţii, bănuieli, FRF păcătuieşte printr-o laşă lipsă de atitudine. Şi printr-o lipsă de realism în reacţii.
Dacă Naşu a schimbat registrul, de la grătarul cîmpenesc la oala de picnic, nu înseamnă că fotbalul nostru a intrat într-o nouă eră. Probabil oamenii lui Sandu sînt atît de încîntaţi că au pus lacăt florilor şi ştampilă bannerelor, încît cred că greul a trecut. Nu le mai rămîne decît să-i pună o cruce de leucoplast pe gură lui Gigi şi gata! A învins civilizaţia!
După ce combate bine, şi-i dă, şi luptă, şi pedepseşte, şi penalizează, Lupescu pasează galant pisica defunctă în poarta comisiilor. “De ele depinde, Federaţia nu se poate amesteca”. Păi, bine, dacă Federaţia depinde de comisii şi nu-i în stare să ia măsuri, să dea soluţii, de ce şi-a mai răcit gura Lupescu? Să dea bine la “bobor”? De ce s-au mai strîns Sandu şi ai lui la Piatra-Neamţ? Din nostalgie? Din inerţie? Să se plimbe cu caleaşca? Sau să ducă lumea cu zăhărelul?
“Oraşul Piatra-Neamţ este ca o oală, protejată de vînt” — Mircea Sandu
Majoritatea minoritară
Ovidiu Ioaniţoaia
Ovidiu Ioaniţoaia constată că, deşi 10 echipe i-au cerut-o, CEx nici măcar n-a discutat ieri problema încheierii stagiunii
Cînd şeful Ligii a precizat, în urmă cu cîteva zile, că va propune Comitetului Executiv încheierea sezonului o dată cu etapa a 17-a, mulţi au crezut că decizia e ca şi luată. Că, în ciuda unei hotărîri mai vechi a FRF, cele două runde din retur programate în decembrie se vor disputa abia la primăvară. Se întrevedea acest deznodămînt cunoscîndu-se că, de fapt, Dumitru Dragomir a vorbit mai puţin în nume propriu şi mai mult în cel al majorităţii echipelor din Liga I, dintre care 10, în frunte cu Dinamo, se pronunţaseră ferm pentru tragerea cortinei. Iată însă că, întrunit ieri, CEx nu numai că n-a revenit asupra calendarului, dar nici măcar n-a mai discutat problema respectivă. Pur şi simplu, ea n-a figurat pe agenda şedinţei de la Piatra Neamţ!
Deoarece vremea ţine cu fotbalul, cum favorabilă se anunţă şi prognoza meteo, continuarea stagiunii se justifică, deşi încurcă socotelile formaţiilor care, avînd tehnicieni noi, ar fi simţit nevoia unui răgaz suplimentar pentru reglaje. Astfel se şi explică de ce Jiul, Unirea Urziceni, Ceahlăul, FC Vaslui, Craiova, Naţional şi altele, toate cu antrenori instalaţi recent, s-au opus prelungirii. Lor li s-a adăugat şi Steaua. Chit că a cerut amînarea, logică în condiţiile în care roş-albaştrii acuză o vizibilă stare de oboseală, pricinuită de eforturile depuse în Champions League, Steaua nu s-a agitat însă prea tare, calculînd că majoritatea va obţine cîştig de cauză. Probabil că ar fi judecat corect în cazul în care Dinamo ar fi rămas pe poziţia iniţială. Dar reprezentanţii liderului au trecut repede în cealaltă barcă. De unde declara deunăzi că “starea vremii şi a terenurilor e departe de a fi propice pentru programarea a încă două etape din retur”, Nicolae Badea a întors brusc foaia. Cu gîndul la meciul din Cupa UEFA pe care Dinamo îl va susţine la Londra, cu Tottenham, pe 14 decembrie, 8 zile mai tîrziu decît partida Stelei de la Lyon, preşedintele CA din Ştefan cel Mare a pus interesul propriu mai presus de cel colectiv. Implicit, a tras concluzia că sezonul trebuie să continue şi după 26 noiembrie. “Adevărul e că atunci cînd joci, te antrenezi altfel, mai serios”, a spus Badea, moment în care, pierzînd un aliat important, adepţii amînării au pierdut şi bătălia. De aici, o probă în plus că în fotbalul nostru nu ajunge să fii majoritar. Nu-i destul dacă n-ai şi sprijinul cui trebuie.






































