Acasă Revista presei Echipă mare, "renumeraţie" după buget

Echipă mare, "renumeraţie" după buget

140
0

de Lucian LIPOVAN

(ProSport)

 

În urmă cu câteva săptămâni, într-un dialog dezarmant de sincer, Florin Prunea, teoretic conducător al unui club de Liga I, spunea cu nonşalanţă: ”Care bugete?! Nu există aşa ceva, nu mai ascultaţi ce spun conducătorii, niciunul nu are banii pe care îi anunţă”. Dezarmant de sincer, dar nu în sensul de realist, ci în sensul că Prunea habar n-are probabil ce înseamnă un buget. Un buget de cinci milioane de euro nu înseamnă să ai cinci milioane de euro atunci în cont, nici măcar în buzunar, sacoşă sau valiză. Un buget, de oricâte milioane, este o prevedere a veniturilor şi cheltuielilor pentru o perioadă ce urmează. Şi ar trebui să-l aibă toată lumea. El poate fi doi lei sau două milioane, cel mai important e ca veniturile să fie minimum egale cu cheltuielile. În acest caz, dacă faci o prevedere realistă, dacă n-ai banii pe moment, ai garanţia că poţi funcţiona.

 

Prunea ştie ceva totuşi. La noi, majoritatea cluburilor aşa funcţionează – bugetul e suma cu care vine patronul de acasă. Şi ajung la Dinamo. Noua conducere a clubului îmi dă impresia că înţelege conceptul şi încearcă să se orienteze ca atare. E mai grav să plăteşti, mai exact să promiţi, contracte uriaşe, dar să nu le achiţi, decât să promiţi şi să plăteşti exact ceea ce te angajezi că poţi să plăteşti. Ştia asta şi Caragiale: ”Famelie mare, renumeraţie mică, după buget”. Dacă asta înseamnă 2.500 de euro pe lună e mai sănătos să nu promiţi 10.000. Poate că plafonul ar aduce o plafonare a performanţei. Eu nu cred asta – chiar aşa performanţi sunt fotbaliştii să fie cel mai bine plătiţi angajaţi din România? -, dar e posibil să urmeze o perioadă de secetă la trofee. Ar fi însă mai bine să urmeze un faliment cum li se întâmplă altora? Sau o supărare a patronului care ameninţă că renunţă după ce descoperă uluit că vine cu prea mulţi bani de acasă, dar locul 1 e doar unul şi mai vin şi alţii cu bani de acasă? Sau o schimbare a primarului cu unul care n-are chef să mai plătească din bani publici vreun camerunez anonim?

 

În teorie, proiectul de la Dinamo pare logic pentru aşezarea pe baze mai solide a unui fotbal insolvent. Mai ales că vorbim de un club unde nu sunt bani publici, nu e implicată (sper) vreo Primărie care să plătească mai bine un fotbalist obosit decât un manager de companie privată.

 

Practica e însă ceva mai problematică. Noul acţionar majoritar a ales, sau a fost obligat să aleagă, un preşedinte demn cel mult de o plenară a PCR. Apoi, anunţă transferuri pe bandă rulantă care însă nu prea se fac. Negociază cu jde antrenori, dar nu izbuteşte să semneze cu unul. Şi dacă reuşeşte transferuri, pe ce bază le face? Fotbalistic vorbind noul proiect e gândit de Anghelache? Aş fi văzut un antrenor în centrul atenţiei pentru reconstrucţia unui lot, nu un profesor-universitar-doctor-scriitor, cu tot respectul pentru nenumărate sale titluri. Academice. Aici scârţâie proiectul, nu la plafonul salarial.

 

P.S.: TVR a trimis un comunicat de presă în care anunţa difuzarea galei Dinamo 65. Dintre toate legendele care au participat la acea gală pentru ilustrare a fost aleasă o singură poză în care apar şi sportivi, dar în ea în prim-plan e ministrul Liviu Dragnea. Habar n-am câte medalii a cucerit Dragnea pentru Dinamo, dar mi-e clar că unele lucruri nu se schimbă niciodată…