Acasă Revista presei Liderul surpriză

Liderul surpriză

111
0

(Gazeta Sporturilor)

Andrei Niculescu

Nimeni nu şi-ar fi putut imagina, la începutul sezonului, că Dinamo va conduce atît de autoritar campionatul

Pe 5 noiembrie, la Cluj Napoca, Dinamo Bucureşti se afla în faţa unei oportunităţi extraordinare: de a cîştiga cel de-al 14 meci consecutiv în campionat şi de a egala recordul deţinut în comun de Dinamo şi Steaua, ce data din 1986.

Dinamo n-a putut bate însă la Cluj. Mai mult, a pierdut cu 2-1, printr-un gol primit în minutul 88. Rămîne însă lider al primei divizii româneşti, la o distanţă apreciabilă faţă de Steaua, şi are acum prima şansă la cîştigarea titlului. Completat cu Cupa UEFA, unde a jucat 9 meciuri cîştigînd 7 şi terminînd două la egalitate, traseul lui Dinamo în acest sezon e cu adevărat excepţional şi e greu de regăsit în alte ligi din Europa: 29 de meciuri jucate, 24 victorii, trei egaluri şi numai două înfrîngeri. Doar Cupa României, cîştigată de 5 ori în ultimii 7 ani, s-a dovedit acum cu ghinion pentru Dinamo, care s-a văzut eliminată în optimi.

Nimeni însă nu şi-ar fi putut imagina în luna iunie că Dinamo va avea un asemenea parcurs de regularitate. 9 fotbalişti părăsiseră echipa alb-roşie la finalul campionatului trecut. Toţi nume importante, Bărcăuan, Florea, Alexa, Grigorie, Vlad Munteanu, Zicu, Cristi Munteanu, Bratu, dar mai ales Florentin Petre, căpitanul şi simbolul unui club pentru care luptase 18 ani. Un exod masiv la capătul unui sezon în care abia se obţinuse calificarea în Cupa UEFA, deşi obiectivul propus era cîştigarea titlului, un sezon marcat de scandaluri între acţionari, schimbări de conducători, demiteri de antrenori. “Cred că a fost cel mai negru sezon din istoria lui Dinamo”, spune Claudiu Niculescu, unul din cei care au rămas.

Atunci s-a produs schimbarea. S-au deschis geamurile pentru a face loc unui val de aer prospăt. Mircea Rednic a fost numit antrenor şi i s-au dat puteri depline. I s-a promis că nimeni nu se va amesteca în alcătuirea echipei, că nu vor exista presiuni, că nu vor apărea interese. Iar lucrul acesta a fost în sfîrşit respectat. Rednic a avut linişte şi a putut să-şi facă echipa aşa cum a dorit.

Dacă în alţi ani se investeau o groază de bani în transferuri, acum s-a mers pe ideea “ieftin şi bun”. Ba chiar şi gratis, atunci cînd circumstanţele au permis-o. Unul dintre cei aduşi fără bani este Ionel Ganea. Fostul internaţional român se decisese, la 33 de ani, să se întoarcă acasă după experienţele VfB Stuttgart, Bursaspor şi Wolwerhampton. Aales Dinamo şi a promis că va marca multe goluri. Acum e golgeterul României cu 10 goluri, la egalitate cu starul lui Steaua, Dică. Ze Kalanga e un alt exemplu. Internaţionalul angolez de 23 de ani a venit la Dinamo după ce participase cu Angola la Mondialul din Germania şi a costat 300.000 de dolari. “Nici nu ştiam bine unde merg. Dar acum sînt fericit că am făcut această alegere”, spune Ze, care a semnat contractul chiar pe aeroport, imediat după ca aterizat. Şi care rămîne la fel de optimist, deşi de cîteva zile a început să resimtă frigul de afară. George Blay, un ghanez de 26 de ani ce a jucat în ultimii ani în Belgia, la Standard Liege şi la Louvierre, a venit tot liber de contract. A început mai greu, dar acum e unul dintre cei mai buni fundaşi dreapta din România. Dennis Şerban, un numecunoscut inclusiv în Spania, unde a jucat la Valencia, Cordoba, Elche ori Poli Ejido, i-a lăsat pe grecii de la Larissa şi a revenit la Dinamo. Tot pe gratis. El e cel care a marcat golul prin care Dinamo a învins-o, în ultimele secunde, pe Steaua, campioana României şi participantă în grupele Ligii Campionilor. Portarul Moss din Noua Zeelandă, sîrbul Stanici, francezul Mendy completează lista noilor achiziţii.

Cu ei şi cu ce-i mai rămăsese de anul trecut a plecat Rednic la drum. Nimeni nu-i dădea mari şanse. Şi totuşi a reuşit. Cum? Mai întîi a rezolvat problema portarului, acordîndu-i încredere lui Vladimir Gaev, care a ajuns între timp titular în naţionala Belarusului. A creat un cuplu de fundaşi central de extrem de tînăr: Moţi-Radu Ştefan. Unul are 22 de ani, celălalt 20, ambii sînt titulari în reprezentativa de tineret a României, ambii sînt doriţi de mari cluburi europene. Pentru Radu Ştefan, unul din puţinii fundaşi centrali de picior stîng din Europa, despre care mulţi cred că va ajunge mai mare decît Chivu, a fost refuzată o ofertă de 5 milioane de euro de la Roma. La mijloc l-a titularizat pe Cătălin Munteanu, un alt fotbalist cunoscut în Spania, iar acum suporterii dinamovişti nu concep echipa fără el şi l-au poreclit “creierul”.

Partea cea mai bună a echipei e însă atacul. Cu trei nume mari în fotbalul românesc: Ganea, Dănciulescu, Claudiu Niculescu. Nu pot intra decît doi ca titulari şi astfel s-a născut o concurenţă infernală. “Fiecare e supărat cînd stă rezervă, dar mie îmi convine fiindcă atunci cînd joacă sînt mai motivaţi ca niciodată”, spune Mircea Rednic. Iar cifrele vorbesc de la sine.

Priviţi cu neîncredere la început, “cîinii roşii” şi-au măturat adversarii rînd pe rînd. 1-0 cu marea rivală Steaua, 3-1 cu Rapid, participantă în grupele Cupei UEFA, 3-1 cu Poli Timişoara, 4-0 la Craiova, iată cîteva dintre rezultatele din campionat. În Cupa UEFA, victoriile cu Hibernians din Malta, Beitar Ierusalim sau Skoda Xanthi au părut normale şi au fost completate, în meciurile din grupe, 2-1 cu Beşiktaş Istanbul, 1-1 la Bruges, 2-1 cu Leverkusen. După acest ultim rezultat, Dinamo s-a calificat deja în primăvară, deşi mai are de jucat cu Tottenham la Londra.

De fapt, acesta era şi rămîne obiectivul lui Dinamo. Calificarea cît mai departe în Cupa UEFA. Exemplul rivalilor de la Steaua, ajunşi pînă în semifinale anul trecut, îi obligă pe dinamovişti. Iar meciul bun reuşit de Steaua pe “Bernabeu” îi motivează. “Şi noi putem să umplem cu români stadioanele mari din Europa. Şi o vom face”, promite Mircea Rednic.

Scalpări rituale

Maria Andrieş

Cum a reuşit MM să ajungă cel mai enervant preşedinte de club, numai el şi gura lui mare o ştiu. Cum reuşeşte el să scoată ce-i mai bun din jucătorii Stelei şi ce-i mai răutăcios din adversari, e strict secretul lui, selfmade in Ghencea. Cum, necum, toată lumea îi vrea scalpul lui MM, dacă se poate, cu urme proaspete de gel.

Pînă şi domnul Cohn a rupt tăcerea rafinată şi l-a acuzat pe executivul stelist că are farduri în poşetă. Numai atît, farduri? Se vede că domnul Cohn ori n-a avut timp să tragă cu ochiul, ori nu ştie cîte lucruşoare intră de obicei într-o poşetă: tot ce vrei şi nu vrei, dacă mai căuta puţin, găsea şi regretatul xerox allui Borcea! Şi ce-o fi aşa grav, mă rog, să te preocupi de propria imagine? Să le explice asta domnu’ Cohn milioanelor de femei din România! În cazul în care nu se hotărăşte să le trimită scurt şi elegant la cratiţă!

Atunci cînd identifică marele duşman în persoana lui MM, şefii lui Dinamo, Marian Iancu şi alţii îi fac de fapt un mare serviciu oficialului stelist. Dacă Stoica a devenit pericolul numărul unu, înseamnă că-şi face bine treaba pentru care-l plăteşte Gigi. În comparaţie cu Buduru, de exemplu, preşedintele invizibil, insipid, inodor, MM Stoica pare o orchestră de tobe războinice. Face zgomot cît pentru tot lotul, cu tot cu antrenor.

Dinamoviştii greşesc cînd îşi desfăşoară toate forţele împotriva unui singur om. E o caraghioasă risipă de energie în tabăra roş-albilor. Pentru că MM are antrenament în gherila polemicilor. Nu se consumă decît la suprafaţă, intră în rol uşor, ca un actor profesionist. Încasează fără efort, face spume sau rime la minut, în vreme ce rivalii scotocesc după replici prin poşete.

Ce anume are de cîştigat Dinamo? Încredere în sine? Mai avea nevoie, dupa ce s-a distanţat pe primul loc? Nu e o echipă destul de puternică, încît să nu se simtă ameninţată de bîrfe? Ba da, e o echipă puternică, mult mai puternică decît în primăvară, cînd suporterii au înghiţit în sec în anotimpul cupelor europene. Dar şefii ei au rămas aceiaşi oameni slabi şi pricinoşi, convinşi că numai gîlcevile lor interminabile au salvat onoarea clubului. Au salvat-o de la performanţe, probabil.

Nici măcar nu e vorba de bătălii simbolice, în numele suporterilor. Ci de banale, omeneşti răfuieli personale prost mascate, fără legătură cu fotbalul. Echipele îşi văd de drumurile lor, în campionat sau în Europa, Steaua întîlneşte Lyonul şi, deşi asta nu se întîmplă des, nimeni nu vorbeşte de meci. E mult mai interesant ce are MM în poşetă şi cine cîntă berea în atacul “aspirinelor”.

În fine, să zicem că MM se numeşte, de fapt, Mimi şi e o suporteră dinamovistă deghizată, numai bună de internat la Spitalul nouă. Atunci ce suflet poţi să ai să-l ataci? Păi, e frumos să dai într-un nebun? Sau într-un fan dinamovist, domnule Borcea? E frumos să dai într-o biată domnişoară? Halal bărbaţi, halal educaţie!

“Îmi place foarte mult de MM cum îi stă cu poşeta!” — Cristi Borcea