(Sport Total)
Radu Banciu
Dupa egalul de la Lyon, “eliminare” si “adio” suna strain pe romaneste. Trebuie gasit de urgenta altceva, mai blind. O Stea luminoasa s-a desprins de pe cerul european doar pentru a se intoarce acasa, despicind elegant un plafon de ceata. Bravo baieti!
Scriu la ora la care Meme Stoica n-a apucat inca sa se dezmeticeasca. Fac un rezumat la ceea ce urmeaza sa ne spuna. “Am jucat impotriva celei mai bune echipe din Europa. Meritam sa cistigam. Am avut mai multe ocazii decit ei. Chiar si Lacombe a recunoscut la sfirsit superioritatea noastra evidenta. Locul Stelei e in Champions League, asta sa retina lumea. In Cupa UEFA mergem sa jucam cel putin finala. La anul ne vom intoarce insa si vom trece fluierind de grupe”.
Ma opresc, pentru ca urmeaza insultele la adresa lui Dinamo si Rapid. Doi adversari pe care Steaua ii respinge din start, nici macar nu-i recunoaste. De fapt, nu s-au inventat. Il las sa turuie vreo 10 minute la foc mic. Monologul sau are ceva palestinian in el. O ura feroce, nealimentata de ceva concret.
In incheiere, cu aerul lui de cocos batos, refuza sa intre in discutie chiar cu oricine. Mai trimite doua sageti anonime tagmei de plutonieri din intrecerea interna, ii mai umfla o data gusa Iancului, dupa care il avertizeaza ca-l va lasa sa putrezeasca in puscarie.
“Nu pot cobori pe Pamint. Am ajuns prea sus, pe munca Stelei am ajuns unde am ajuns”, incheie triumfalist Managerul.
Contemplam. De-aici inainte, ne vine sau nu a crede, Steaua nu ne mai apartine. Ea devine un bun exclusivist, o jucarie prea scumpa pentru intregul popor. “Cine nu e cu noi, e impotriva noastra”, urmeaza sa anunte Gigi Becali citeva zeci de minute mai tirziu, intr-un cadru usor schimbat. Mai mult fast, si mai multa culoare, un ton exaltat, dictatorial aproape.
“Nu esti stelist a nu esti roman” devine lozinca bucuriei unei necalificari confiscate. Intr-o singura jumatate de ora ajungem sa confundam ideile si sensurile intre ele. Profundele esecuri de ansamblu devin practic stralucitoarele victorii de suprafata.
N-avem nevoie de confirmarea nimanui, traim printre ai nostri si asta ne e de ajuns.






































