(Gazeta Sporturilor)
Alin Buzărin
Cînd s-a fluierat finalul la Tîrgu Jiu, în huiduielile unui stadion nemulţumit de ce văzuse, pe ecranul computerului lui Niculae Badea a apărut afişată cifra de mai sus, pe care probabil că mulţi dintre cei care pargurg aceste rînduri n-o înţeleg. Explicaţie: ea reprezintă procentajul lui Dinamo în campionat, adică fix 52 de puncte din 57 posibile. E o matematică inapelabilă, din care nu se poate scădea nimic. Se pot adăuga 23 de puncte din 27 în Cupa UEFA, adică încă un 85,18 la sută, măcar la fel de relevant ca agoniseala din întrecerea internă. Plus o eliminare stupidă din Cupă, pentru care Pandurii au plătit ieri cu vîrf şi îndesat. Într-un climat al comparaţiilor şi rivalităţilor, aceste cifre nu prea lasă loc de comentarii. Dinamo a dominat categoric toamna internă şi se poate deja gîndi deja pe ce stadion va juca meciurile de la toamnă din Liga Campionilor.
Dincolo de aceste cifre, fără prea strînsă legătură cu ele, stau arbitrajul de la Tîrgu Jiu şi meciul de joi, de la Londra. La cît de matură şi de închegată e, Dinamo bătea la Pandurii chiar dacă la fluierul i-ar fi fost încredinţat lui Marin Condescu. Dănciulescu şi Ganea prea sînt trecuţi prin multe ca să le poată sta în faţă (Cupa a fost o întîmplare) o echipă disciplinată, arţăgoasă, dar veleitară. Aşadar, “cîinii” n-aveau nevoie de sprijin, se descurcau şi singuri. Dar ajutorul a venit chiar şi nechemat, măcar două penaltyuri fiind luate gazdelor. Asta n-ar fi fost nimic, dacă în tot meciul ar fi existat măcar o fază în care să se judece pentru localnici. Cu asemenea arbitraje nu se ajută în nici un fel o echipă care oricum bate şi nici nu i se închide gura lui Cristi Borcea, care mai are un pic şi ajunge în audienţă la Papă, să se plîngă că Dinamo n-a obţinut nici un penalty în acest sezon.
Şi astfel ajungem la Londra. Dinamo încheie anul pe un stadion de istorie, în faţa unei echipe cu nume, înfiinţate în 1882, cînd noi, Românii, abia ne întorceam de la Plevna, Eminescu şi Creangă încă trăiau, pe locul Gropii alb-roşii de astăzi era o mlaştină puturoasă, iar eroii din “Toate pînzele sus” cutreierau lumea pe o corabie cu pînze . Tottenham tocmai a dat un 5-1 impresionant în campionat, nu e cu gîndul la vacanţă, pentru că la ei se joacă şi de Crăciun, şi de Revelion. Există în încărcătura oarecum festivă a meciului, pericolul ca Dinamo să încheie sezonul cu o înfrîngere aspră. The Spurs nu glumesc şi indiferent dacă în faţa lor se află Charlton, Chelsea sau o echipă de vampiri din Carpaţi. Pînă una-alta, Steaua a rezistat onorabil în “amicalul” de la Lyon, iar un eşec în Anglia ar însemna o bilă neagră în economia acestei rivalităţi care, iată, a ajuns să ne umple viaţa.
Ovidiu Ioaniţoaia
Ovidiu Ioaniţoaia crede că eliminarea din Cupa UEFA îl va determina pe antrenorul Rapidului să se retragă
Dinamo a cîştigat la Tîrgu Jiu, ba şi categoric, cu 3-0. După un început echilibrat, ardoarea formaţiei locale, altfel stimabilă, n-a mai ajuns, roş-albii desprinzîndu-se clar şi dovedind o dată în plus că merită poziţia de lideri, chiar şi cu un avans confortabil. Cînd principalele contracandidate au reclamat oboseala şi tensiunea unui final de sezon prelungit, explicabile şi prin participarea în cupele europene, Dinamo a etalat o prospeţime, o dezinvoltură şi o rezistenţă remarcabile. Sigur că asta ţine de valoare. Mai ţine însă şi de atmosferă, căci liniştea din birourile de pe Ştefan cel Mare s-a transmis la vestiar şi, de aici, pe teren. Atmosferei i s-a datorat în bună parte parcursul strălucitor al elevilor lui Mircea Rednic.
Unii zic că diferenţa dintre Dinamo şi Rapid e exprimată de distanţa dintre acest 0-3 de duminică al Pandurilor şi acel 1-1 reuşit de gorjeni etapa trecută în Giuleşti. Decalaj care, crescînd în urma eşecului suferit de vişinii la Petroşani, aduce în discuţie despărţirea Rapidului de Răzvan Lucescu. Fie că va fi destituit, fie că va renunţa el însuşi, sătul de presiunea nejustificată pe care George Copos a pus-o asupra unei echipe clasate totuşi pe locul 3 în Liga I şi, atenţie, pe 6 în lume. Deoarece i-a lipsit tocmai tihna de care s-a bucurat Rednic, Lucescu junior se simte tot mai încolţit de patron şi, ca atare, tentat să bată în retragere. Dă semne că nu mai are răbdare, chiar că s-a resemnat, atitudine de înţeles atîta vreme cît, imprevizibil şi nestăpînit, Copos continuă să judece fotbalul ca un suporter, nu ca un conducător. Altfel, ar fi greu de priceput de ce, asumîndu-şi vinovăţiile altora, Răzvan a declarat că “Jiul a meritat victoria”! În realitate, chit că a luptat exemplar, Jiul n-ar fi învins dacă, înaintea golului înscris în minutul 85 de Vrăjitoarea, Griffiths şi Zicu, iarăşi capriciosul Zicu, n-ar fi irosit ocazii monumentale, incredibile. Multe trebuie să-şi înveţe jucătorii un antrenor, dar nu şi cum să marcheze într-o poartă goală. Asemenea ratări copilăreşti nu pot fi imputate băncii tehnice.
Într-un moment în care, vezi sondajul de pe site-ul gsp.ro, rapidiştii doresc într-o proporţie zdrobitoare ca Lucescu să rămînă, Copos se teme să-l demită. E prea abil ca să înfrunte deschis tribuna şi să şi-o ridice în cap. După ce, prin manevre oculte, l-a îndepărtat pe Dinu “Vamă” de la preşedinţia clubului, lăsîndu-l pe Răzvan fără un aliat de nădejde, acum aşteaptă ca acesta să plece singur. E ceea ce probabil că se va întîmpla dacă PSG va bate miercuri pe PAO, iar Rapid va părăsi Cupa UEFA. Atunci, vanitosul Copos va fi convins că a cîştigat. De fapt însă, va pierde. Şi nu doar el, ci şi Rapidul.







































buzarin este sclavul stelei si alui jiji , unde a vazut asta 2 penaltiuri?
Comments are closed.