Acasă Revista presei Crăciun înainte de Crăciun

Crăciun înainte de Crăciun

118
0

(Gazeta Sporturilor)

Cristian Geambaşu

Dinamo a încheiat sezonul de toamnă cu un gest simbolic. Mircea Rednic l-a trimis în teren pe tînărul Eugen Crăciun. Un fotbalist de 19 ani, crescut în Ştefan cel Mare, a fost ultima schimbare înainte de vacanţă. Înainte de Crăciun şi înaintea lui Crăciun, apăruse în echipă Predescu, tot acolo unde Ropotan începuse meciul titular, iar Pulhac, Moţi şi Radu Ştefan s-au consacrat ca veterani într-o jumătate de an. Tinereţea nu doar ca stare de spirit. Pur şi simplu tinereţea. Ca realitate fizică. Un secret la îndemîna oricui are curajul să abandoneze obositoarele variante de siguranţă. Iar Rednic l-a avut. Nici nu prea a avut de ales. Aici se impune o idee.

Creşterea lui Dinamo se bazează pe o seamă de paradoxuri. Le vom enumera într-o ordine nu neapărat arbitrară.

– Cînd a fost numit antrenor în Groapă, Mircea Rednic beneficia de sprijinul lui Cristi Borcea, de neutralitatea catifelată a lui Nicolae Badea şi de antipatia reţinută a lui Vasile Turcu. Başca ranchiuna lui Neţoiu. Nici nu începuse campionatul atunci cînd Vasile Turcu adoptase deja formula “dom’ profesor”.

– Rednic însuşi era obligat să-şi reconsidere cariera după bobîrnacul numit Anderlecht şi aventura provincială numită Vaslui. Un om care ştia că poate mai mult, dar nu găsise spaţiul adecvat de exprimare. Cîţi şi-au întîlnit femeia, meseria şi echipa potrivite?

– Plecarea cu damf de autoexil a lui Gigi Neţoiu, convins că în lipsa ajutorului său dezinteresat în diferite procente Dinamo se va prăbuşi. Fără să se fi pocăit, conducerea dinamovistă descoperea că există viaţă în fotbal şi fără metodele Comandantului.

– Campania de achiziţii a fost austeră şi nespectaculoasă. Adică exact aşa cum trebuie să fie atunci cînd vrei să construieşti o echipă. Blay, Ze Kalanga, Dennis Şerban, Mendy. Plus Radu Ştefan, Predescu. Plus Ganea, capitol separat. Randament maxim, tensiune pe măsură în juru-i. O relaţie nu bolnăvicioasă, dar mereu pe cale să explodeze.

– Protejată prin tradiţie de arbitraje ostile, Dinamo s-a văzut la capătul sezonului într-o situaţie inedită, fără nici un penalty acordat. Culmea, de-abia aşa gura cîrcotaşilor era definitiv închisă. Poţi acuza în condiţiile astea pe cineva de unele arbitraje cumsecade fără să fii luat de client al Spitalului 9?

– Bafta ca element de sprijin ocazional, dar necesar. În general o formaţie mai degrabă ghinionistă, Dinamo s-a întîlnit cu norocul în cîteva momente cheie ale toamnei. Meciul cu Steaua, vezi slalomul magic al lui Dennis. Bistriţa, Beşiktaş, Naţional. Pofta vine mîncînd, iar norocul se hrăneşte cu victorii.

Parcursul de excepţie al lui Dinamo poate fi un cumul de paradoxuri, dar nu e în sine un paradox. Rednic a asamblat cu migală, jucătorii l-au ascultat şi au pus suflet, iar în jurul lor, iarăşi paradoxal, a fost linişte. Operaţia a reuşit şi, minune, pacientul trăieşte, respiră în voie şi tocmai se pregăteşte să traverseze Canalul Mînecii cu o calificare în buzunar.

Confreria Casandrelor

RADU PARASCHIVESCU

Vă invit la un joc: să citim la rece diverse declaraţii livrate la cald. “Legendele Olimpului” şi dicţionarele de mitologie schiţează imaginea unor fiinţe apăsate de complexitatea propriilor înzestrări. Prezicătoarele antichităţii, numească-se ele Casandra, Pitia sau Sibila, erau sursa unor rostiri capabile să modifice orizontul de aşteptare al celor ce plecau urechea. Rostul lor se vedea în ajunul războaielor, dar nu numai. Reţetele de viaţă şi de moarte pe ajuns, între timp, monedă curentă la orele de gramatică. Unii îşi mai amintesc, poate, lecţiile la care importanţa punctuaţiei era desluşită prin raportare la o predicţiei de demult. Este cazul soldatului care, înainte de-a porni la luptă, consultă oracolul şi află următoarele: “Te vei duce. Te vei întoarce. Nu vei pieri”. Urmarea se ştie: soldatul e ucis în prima zi a războiului. De ce? Fiindcă mesajul trebuia citit altfel: “Te vei duce. Te vei întoarce? Nu, vei pieri”. Altfel spus, o problemă de decodare. De virgulă şi semnul întrebării.

Din fericire, Casandrele din fotbalul nostru nu provoacă drame, ci surîsuri. Verva lor oraculară e contrazisă de o realitate mai dispusă ca oricînd la renghiuri poznaşe. Unele ziceri, tatonează sfios conturul mărcii înregistrate. Cristian Borcea, de pildă, a rămas în istoria fandărilor imprudente cînd s-a distanţat de forfota întrecerii interne. “Lăsaţi-ne să ne pregătim de Liga Campionilor”, a rostit domnia sa şi ştim foarte bine ce-a urmat. Nu mai departe de astă vară, pradă unui entuziasm din acelaşi registru, Mihai Stoica a decretat energic: “A început hegemonia Stelei”. Hăul celor treisprezece puncte care o separă acum pe Dinamo de Steaua în clasament e cea mai bună dojană pentru excesul de optimism văratic al domnului Stoica. Şi Adrian Porumboiu se pricepe să cadă în capcanele pe care şi le întinde singur cu vorba. “Frunză mai are doi ani de contract cu noi şi nu se pune problema să plece”, s-a zbîrlit vasluianul acum două etape, cînd Poli a încercat să-l momească pe atacantul basarabean. Alaltăieri seara, Iuliu Mureşan a anunţat telefonic, de la Cluj, transferul netransferabilului, semn că nu mai poţi fi profet nu doar la tine în ţară, ci nici măcar în judeţ sau pe stadion.

Complezente sau urzicate, seci sau debordînd de arabescuri retorice, declaraţiile din fotbalul nostru se cer tratate cu detaşare şi umor. După ce ziarele şi posturile de televiziune le găzduiesc la cald, e bine să le mai parcurgem o dată la rece. Putem, în felul ăsta, să facem un exerciţiu sănătos de gimnastică mintală, mai ales într-o vreme cînd Dumitru Dragomir continuă să treacă drept instanţă oraculară, chiar dacă pronosticurile îi ies din ce în ce mai rar. Previziunile Casandrei erau întîmpinate cu mefienţă fiindcă Apolo, cel care o învăţase arta prezicerii în schimbul unui hatîr sexual pînă la urmă neonorat, o blestemase să nu fie crezută niciodată. Confreria Casandrelor de şcoală nouă dă chixuri findcă fotbalul are înţelepciunea de-a nu se lăsa modelat de simbriaşii lui guralivi.

Gata, să vină primăvara!

Ovidiu Ioaniţoaia consideră că, deşi lupta pentru titlu pare încheiată, interesul în jurul campionatului se va menţine

Deoarece Dinamo s-a desprins la 13 puncte de Steaua şi la 16 de Rapid şi de CFR Cluj, titlul de campioană pare adjudecat. Notînd că urmăritoarele liderului au adunat acum, la capătul a 19 etape, acelaşi număr de puncte ca în sezonul precedent (Steaua) sau chiar 3 în plus (Rapid şi CFR), ajungem la concluzia că nu ele au jucat mai slab, ci Dinamo a jucat mult mai bine. Peste aşteptări. Cu adevărat excepţional, procentajul de reuşită al roş-albilor, 91,22 la sută, atestă o superioritate pe care nici măcar rivalele nu se mai încumetă s-o conteste. Sau o contestă doar de formă, spre a-şi ţine suporterii în priză. Fireşte, ele nu vor renunţa, căci speranţa moare ultima, dar e greu de crezut că-şi mai fac iluzii. Teoretic, bătălia continuă. Practic însă, ea s-a cam încheiat. Miza celor 3, eventual şi a lui Poli Timişoara, va fi locul 2, o ţintă mai importantă ca oricînd întrucît cine va termina pe locul secund va putea prinde grupele Champions League 2007-2008 după două tururi preliminare.

Mai la vale, întîlnim echipele fără cine ştie ce ambiţii de mărire, dar şi fără griji deosebite. Aici s-ar încadra Gloria, Oţelul, Poli Iaşi şi, în rolul surprizei plăcute, FC Vaslui, revigorată de perseverenţa lui Hizo. Fiecare dintre acestea şi-a dobîndit dreptul la linişte, nu însă şi la siguranţă. Orice pas greşit le va costa scump, din care motiv, de pildă, Gloria a decis să-şi păstreze antrenorul, indiferent ce bani sau ce jucători va oferi Rapid ca să-l ia pe Sabău. “Deşi Copos insistă, a precizat ieri un oficial bistriţean, nu-i vom da drumul lui Sabău. Are contract pînă la vară şi va trebui să-l respecte”. Vorbind despre retrogradare, vor pica 4 formaţii, lucrurile intră în ceaţă. Cele mai ameninţate sînt, în ordinea inversă a clasamentului, Naţionalul, Jiul, Argeşul şi Ceahlăul, numai că nici una nu-i dispusă să se predea. Dovadă că şi-au schimbat băncile tehnice, Ceahlăul chiar nepermis de des, cea mai recentă mişcare producîndu-se în Cotroceni, unde a venit Cîrţu. Nu vor fi scutite de emoţii Farul, Urziceni, Pandurii, Craiova şi UTA, recomandate însă de tehnicieni pregătiţi şi dornici de glorie, care nu vor ceda uşor. Apelînd la o altă comparaţie cu stagiunea anterioară, să observăm că dintre echipele aflate atunci la ananghie după 19 etape, de la locul 14 în jos, doar Vasluiul (cu Rednic) a scăpat, în timp ce FCM Bacău şi Pandurii (salvată ulterior de FRF) au căzut. Dacă ăsta e un indiciu, retrogradabilele de azi ar deveni retrogradatele de mîine, dar cine să rişte un pronostic? Se poate anticipa însă că bătălia pentru supravieţuire în Liga I şi cea pentru ocuparea locului 2 reprezintă tot atîtea promisiuni că vom asista la o a doua parte a campionatului zbuciumată şi palpitantă.