(articole preluate din ProSPORT)
-Ion Cupen
Lichidarea lui Andone în ajunul Crăciunului vorbeşte de la sine despre despotismul lui Ioan Becali. Dinamo, campioană de toamnă, se priveşte în falca virilă a fostului ei antrenor ca într-o oglindă. Vreau să spun că are mai multe calităţi decât neajunsuri, oscilând între excelent şi decepţionant sub comanda unui tehnician care progresa vizibil, pe cale să se coacă deplin. Sacrificarea lui Andone s-a vrut şi o lovitură de palat, spărgându-se conducerea colectivă a acţionarilor, dislocându-l şi pe Badea din fotoliul de şef spiritual în care-i plăcea să se foiască. Eşuând în Giuleşti, Giovani s-a revanşat în Ştefan cel Mare, gata să-şi subordoneze un club faimos, transformat în vitrina bine asortată a propriei întreprinderi de impresariat. Ca orice şef autoritar, el vizează ca toţi subordonaţii în fruntea cărora păşeşte, indicând direcţia, să calce sfios exact pe urmele tălpilor sale. O afacere de pomină! Exportăm tinere talente şi importăm antrenori ruginiţiCa orice antrenor ţintind afirmarea, Andone avea personalitate şi planuri pe cont propriu. De aceea, el a fost vânat ca un lup potrivnic ce refuză zgarda căţeilor. Un singur obstacol mai stă în calea lui Giovani. Mă gândesc la presiunea suporterilor pe care nu-i poţi dresa oricât de mulţi şi de zeloşi bodyguarzi ai avea. Esteban, noul antrenor dinamovist, e un nume vag, fără nici un fel de rezonanţă, un boţ de cocă uşor de modelat. Deşi, din două bucăţi, a mai stat vreun an printre noi, n-a reţinut nici un cuvânt românesc, după cum mărturiseşte, dovadă că nu ne iubeşte, că spaţiul mioritic îl interesează doar în măsura în care pică banul. O secvenţă televizată ni-l prezenta pe tuşa Centralului craiovean, împietrit în spatele lui Alesanco, care se agita dând indicaţii tactice, ca orice antrenor principal. Demontându-se astfel minciuna gogonată că proaspătul “coach” al alb-roşiilor ar fi fost şeful real al duetului din Bănie. Halal fotbal mai avem! Vrem să cucerim Europa în cârca pirpirie a unui preparator fizic.
Şocuri şi jocuri
– Dan Filoti
Andone înseamnă şi va însemna Dinamo mereu. Indiferent de echipa pe care o va antrena. Acest om şi-a câştigat dreptul de a aparţine unei idei, unei stări de spirit. Prin ceea ce a făcut în teren şi, mai târziu, lângă el. De aceea plecarea lui Andone din Ştefan cel Mare nu reprezintă, nu are cum să reprezinte o rupere. Contractul acela pe care Becali l-a anunţat, triumfător, reziliat nu are valoare. Legătura omului pe care, într-un fel sau altul, el l-a îndepărtat cu Dinamo este pe viaţă şi este mult mai profundă decât va putea vreodată un negociator, oricât ar fi el de bun, să înţeleagă. Nu ştiu dacă loan Andone trebuia sau nu să plece. În fond, nici nu m-am gândit prea tare la asta. E treaba lor la Dinamo, cu acea conducere pluricefală cu tot. Dacă m-ar întreba cineva, aş spune că eu unul nu cred în şocuri la echipă. Sau mai degrabă sunt convins că înaintea acestei expresii cu rol de poleială există jocuri de interese şi la ele trebuie să ne raportăm. Andone a plecat acum de la Dinamo, dar el va fi mai prezent ca oricând în Ştefan cel Mare. Şi îl va incomoda mult mai mult pe Becali Dacă aş fi Cristi Borcea, mi-ar fi ruşine să privesc în ochi un dinamovist adevărat. Mi-ar fi ruşine pentru că am trădat un simbol căruia îi promisesem sprijin necondiţionat pe termen nelimitat. În locul lui Giovani, m-aş gândi că, după ce l-am executat pe Rednic şi mi-a reuşit şi cu Andone, există o cât de mică posibilitate să nu-mi iasă la Dinamo, aşa cum am dat-o-n bară la Rapid. Din perspectiva lui Badea, aş renunţa măcar în situaţia de faţă la şahul etern, la expectativă şi la şireata aşteptare a greşelii decisive care trebuie să apară. Neţoiu, Cohn, Turcu şi ceilalţi nu am chef să fiu. Sunt îngrozitor de mulţi şi par traşi la un xerox fără tonner. Nu înţelegi cine sunt, ce vor şi, până la urmă, ce caută la Dinamo. Andone e cel mai simplu să fii. Îi priveşti superior pe toţi şi pleci demn. Pe vremea când tu simulai posedarea regimului draconic şi ceauşist, cei care azi ţi-au arătat uşa vindeau sau cumpărau bilete pe la porţile stadioanelor sau oriunde altundeva. Ori păzeau copacii de pe traseul coloanei prezidenţiale în balonzaide bleumarin. Sau, în cel mai fericit caz, făceau curte fiicelor de demnitari.
Groapa
– Iulian Anghel
Se spune că drumul spre iad e pavat cu bune intenţii. Sunt convins că şi la Dinamo toţi vor să facă bine, însă problema e că cei cu putere de decizie au viziuni diferite asupra binelui. Binele lui Nicolae Badea nu seamănă deloc cu binele lui Ioan Becali, al lui Borcea e diferit de al lui Neţoiu şi tot aşa. Rezultatul? Fiecare trage pe partea lui, crezând că deţine secretul variantei câştigătoare. Andone a fost de la început expus unor riscuri. De când a fost numit şi până când şi-a reziliat contractul el a fost o ţintă mobilă, pentru că interesele din jurul său n-au fost mereu aceleaşi. Azi era comparat cu Ferguson, mâine criticat precum un tehnician de Divizia C, apoi din nou lăudat, pentru ca ulterior să fie pus la zid. Greşeala lui e una singură. Că a acceptat compromisuri, probabil crezând că într-o zi la Dinamo se va vorbi aceeaşi limbă. Cei care l-au îndepărtat pe Andone au acum cuţitul în mâini şi s-au grăbit să taie cu el. Giovani Becali a încercat să arate cât de bine intenţionat e el.Dinamo suferă în primul rând din cauza luptei de interese existente la nivel de conducere N-a convins pe nimeni prin stilul abordat, ci a întărit ideea că a săpat la scaunul lui Ando mai viguros ca oricare altul. A adus în funcţie un antrenor care a urmărit echipa pe Internet, dar n-a precizat în ce competiţie, Fotball Manager ori FIFA 2005. Sau poate senor Esteban Vigo, prezentat drept creierul lui Alesanco, are şi echipă la Hattrick, unde i-a testat virtual pe “câini”. În fine, nu Esteban e problema dezbătută. El va avea timp să arate dacă e sau nu antrenor de Internet. Principala problemă de la Dinamo e lipsa de coeziune a membrilor conducerii, ale căror decizii întreţin un mediu plin de minciună şi ipocrizie, în care discreditările se fac pe bandă rulantă. Câte capete atâtea păreri şi aproape la fel de multe încercări de a-şi impune propriul interes. Denumirea de Groapă, folosită pentru stadion, se poate transpune şi în birouri, de unde, periodic, pleacă decizii contradictorii şi unde noţiunea de fair-play faţă de colaboratori nu e prea des acasă.






































