(Gazeta Sporturilor)
Cătălin Tolontan
Cum s-au încăierat Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu la TV, ca în emisiunile de fotbal
Liviu Mihaiu pe post de Ovidiu Ioaniţoaia. “Între bine şi rău” în loc de “Recursul Etapei”. În rest, toate cum le ştiţi.
Preşedintele-jucător intervine la telefon. În platoul TVR 1 se află premierul-antrenor. “Bună seara telespectatorilor dumneavoastră”, zice Traian Băsescu. “Şi celor din studio”, se adaugă la fotbal. Dar nu în politică.
Îl atacă pe premier. Preşedintele vorbeşte tăios, cu un glas metalic, parcă e Crăciunescu pe cînd conducea CCA şi nu-l putea opri nimeni după ce prindea firul. Tăriceanu dă să intervină. “Domnule preşedinte, poate dumneavoastră minţiţi!” Băsescu ştie însă că e în inferioritate, se poate asta?!, uite că se poate pentru că, într-o dispută studiou-telefon, cel pe care îl arată camerele are un avantaj. De aceea, preşedintele cere să fie lăsat să vorbească. “Doar trei minute şi apoi mă retrag”, solicită el.
Tăriceanu îl mai ciupeşte din cînd în cînd. Tactică de bruiaj folosită excelent de Mitică Dragomir. Băsescu se enervează şi exclamă: “Dumneavoastră, domnule premier, aveţi o fata europeană, cu papion”. Discuţia ajunge la nivelul Mititelu – Ganea. Lipseşte Nea Traian, ar mai fi detensionat-o niţel! Poate că îi era dor de un Recurs aşa cum ne e nouă dor de el.
Tăriceanu zice: “În aceste condiţii, eu nu dialoghez!”. Băsescu foloseşte stratagema Pinalty: “Eu nu vorbesc cu dumneavoastră, ci cu moderatorul”. Camerele le mătură feţele ziariştilor din studio, care se ţin să nu izbucnească în rîs. Regizorul de emisie nici nu mai ştia ce planuri să ia. Oriunde filmezi întîlneşti un hohot.
Băsescu vorbeşte despre dosare, favoruri, valize cu bani. Blaturi pe faţă. Poate e cazul să fie sunaţi Trifina, Cănănău şi Şereş. În cel mai bun stil Mircea Sandu, un alt recent european, premierul stă picior peste picior, la un moment dat îşi prinde glezna cu mîna şi cere probe. “De ce n-aţi chemat procurorii să-i aresteze?”, întreabă el. Telespectatorii se sufocă de indignare şi dau sms-uri care curg pe ecran.
În plină păruială, moderatorul face apel la prevederile CNA. Acelaşi Ioaniţoaia, care vrea să stingă focul! Numai că nu e Ioaniţoaia, e Liviu Mihaiu, nu e fotbal, e politică la cel mai înalt nivel, unde TRU e refuzat de Tăriceanu şi Cioroianu, de Băsescu, aşa cum recuză cluburile brigăzile de arbitri! Totul spre bucuria cititorilor gsp, care au pierdut un ministru de externe şi un ambasador, dar păstrează doi rubricanzi de elită ai unui domeniu, pe cuvînt!, de înaltă civilizaţie. Despre fotbal vorbeam!
Plecarea ca eşec
Ovidiu Ioaniţoaia crede că Răducioiu nu poate da vina pe altcineva pentru eventuala lui despărţire de Dinamo
Revenirea lui Florin Răducioiu, prezentat de Dinamo pe 21 decembrie 2006 drept managerul sportiv al clubului, a stîrnit un val de simpatie, ba şi de entuziasm. Deşi nu se ştia prea bine în ce constă postul lui, ceva între manager general şi director sportiv, Răducioiu însuşi s-a declarat “foarte fericit de a începe o nouă aventură”. Iar Cornel Dinu, simbolul grupării din Ştefan cel Mare, n-a ezitat să puncteze că “Dinamo respectă tradiţia şi readuce acasă un român care a scris istorie pentru fotbalul nostru”. Ceea ce era nu doar adevărat, ci şi emoţionant.
Iată însă că, din păcate, un mariaj ce se anunţa de durată riscă să se destrame, fostul reputat internaţional sugerînd că meciul de diseară, cu Benfica, ar fi ultimul pentru el în staff-ul “cîinilor”. După care ar intenţiona să se întoarcă la Monte Carlo, să se alăture familiei şi să se reapuce de impresariat, îndeletnicire cu care a mai cochetat, fără succes, înainte de a accepta oferta roş-albilor. Acum, nu-i uşor de desluşit ce l-a determinat să bată atît de repede în retragere. Cît timp el însuşi evită să intre în detalii, putem doar să ne dăm cu presupusul şi, prin deducţie, să judecăm că, sosit în ţară după o lungă absenţă, n-a izbutit să se acomodeze. Că dorul şi depărtarea de cei dragi, soţie şi doi băieţi, l-ar face să renunţe, chit că i-a mai întîlnit pe aceştia după instalarea în funcţie. Vehiculată de unii, într-un fel şi de cel în cauză, versiunea că ar fi intrat în conflict cu cîţiva dintre oficialii clubului, s-au pronunţat numele lui Constantin Dănilescu şi Petre Buduru, nu stă în picioare din moment ce jobul lui era de natură tehnică, nu administrativă. Ca atare, aproape de vestiarul echipei şi departe de birourile conducerii, golgeterul de altădată s-ar fi putut certa cel mult cu Mircea Rednic sau cu jucătorii. Întrucît nu s-a întîmplat asta, varianta cea mai credibilă rămîne aceea că fosta glorie dinamovistă părăseşte corabia pentru că vrea. Nu pentru că i-ar pune cineva beţe-n roate ori i-ar purta sîmbetele. Fiind decizia lui, e logic s-o respectăm, socotind că fiecare e liber să-şi aleagă drumul în viaţă. Totuşi, dacă nu se va răzgîndi, Florin Răducioiu va trebui să accepte că plecarea sa reprezintă un semn de slăbiciune. Chiar mai mult, un eşec profesional.






































