Acasă Revista presei Profesorul Lobonţ

Profesorul Lobonţ

130
0

(Gazeta Sporturilor)


Andrei Niculescu

Instantaneu de final la Dinamo – Jiul, cu Bogdan Lobonţ în rol principal. Împreună cu ceilalţi jucători, Lobonţ mergea spre peluză pentru tradiţionalul salut adresat galeriei. Lîngă el, Radu Ştefan. Pe toată distanţa celor cîţiva metri străbătuţi împreună, Lobonţ i-a explicat ceva mai tînărului său coechipier. Cei doi discutau o fază, iar gesturile largi ale portarului păreau a desena un stop pe piept, o pasă înapoi şi o deplasare în teren, o altă pasă în faţă şi o repoziţionare. Iar Radu Ştefan asculta atent, încercînd să înţeleagă cam ce ar vrea Lobonţ de la el.


Poate fi o altă faţă a unui transfer ce-şi dovedeşte pe zi ce trece profitabilitatea. Dincolo de intervenţiile sale din teren, ce sigur îl vor readuce în echipa naţională, Lobonţ poate fi un bun sfătuitor pentru un Radu Ştefan, un Moţi, un Ropotan, un Pulhac, un Mărgăritescu, jucători încă tineri, cu o experienţă incomparabil mai mică decît a portarului ce a văzut destule la viaţa lui. Se vor găsi destui maliţioşi care să spună că Lobonţ i-ar putea învăţa şi altele pe colegii săi. De acord. Să zicem că jumătate din discuţii ar fi despre gagici, haine la modă, cluburi de fiţe sau combinaţii bahice. Dar hai să vedem partea plină a paharului! Ar mai rămîne cealaltă jumătate şi despre fotbal şi oricum e un cîştig.

Ce vrea şi cît poate Dinamo?

Ovidiu Ioaniţoaia e tentat să afirme că, exceptîndu-l pe Lobonţ, liderul Ligii I n-a făcut cele mai fericite transferuri



Întrucît s-a distanţat la 15 puncte de Steaua şi la 16 de Rapid, FC Dinamo pare să fi scăpat în campioană. Titlul încă nu-i în Ştefan cel Mare, dar e aproape, de aceea logic ar fi ca liderul să n-aibă probleme. Iată însă că, urmînd eliminării din Cupa UEFA, partida cu Jiul, cîştigată cu emoţii şi la limită, a demonstrat că are. Nu doar pentru că echipa gîfîie, ci şi pentru că în jurul ei creşte tensiunea. În loc să zîmbească, roş-albii sînt încruntaţi, iar şefii, dezamăgiţi de ce văd, nu se sfiesc să critice. Dănciulescu ar fi primul vizat, iar evoluţiile lui din ultimul timp, surprinzător de slabe, readuc în discuţie faptul că Dinamo a greşit cînd i-a permis lui Ganea să plece. În absenţa unei concurenţe reale, căpitanul “cîinilor” s-a lăsat pe tînjală şi mai mult asistă la meciuri decît participă la ele. Totuşi, dată fiind valoarea lui Danciugol, există şanse ca el să se trezească repede şi să iasă din tunel. Mai rău se prezintă însă alţii. Dacă Dennis Şerban, învingătorul Stelei, a decis să se retragă, iritat că lustruieşte banca de rezerve, Ze Kalanga şi Smirnovs au rămas. Africanul continuă să stea cu capul în pămînt, ca şi cînd ar cauta ceva şi n-ar găsi. Se anunţa o soluţie şi nu e. Luni seara, titularizarea stoperului leton, care loveşte defectuos mingea şi aleargă de parcă ar călca în străchini, a însemnat o deziluzie. Oricîte gafe a comis Moţi, uneori dur şi alteori imprudent, acesta areo clasă, dacă nu două, peste Smirnovs. În schimb, cît l-au ţinut picioarele, Vranjkovici a convins, de unde şi speranţa că ar putea deveni mijlocaşul capabil să învioreze, direct sau prin pase, faza de atac. Sigur, Dinamo l-a înrolat pe francezul Fernandes şi aşteaptă cartea verde pentru ecuadorianul Caicedo şi pentru angolezul Mateus. Cu ei, lucrurile ar trebui să se schimbe în bine. Pînă atunci, să observăm însă că, deşi acţionarii nu s-au uitat la bani, singurul transfer cu adevărat izbutit, de nota 10, a fost al lui Lobonţ. În rest, promisiuni cam fără acoperire, probă că golurile marcate de “cîini” în întîlnirile oficiale din 2007, două la număr, i s-au datorat lui Cătălin Munteanu, de care Dinamo era cît pe-aci să se dispenseze în iarnă.


Veţi zice că judecata de mai sus e totuşi prea aspră la adresa unei formaţii care domină cu autoritate competiţia internă. Măcar în parte, obiecţia se justifică. Altfel însă, în măsura în care chiar visează la o carieră continentală de anvergură, Dinamo are datoria să realizeze că Europa se cucereşte foarte greu. Dacă se mulţumeşte să se compare cu adversarele din campionat, chit că Steaua şi Rapid n-au renunţat la luptă, e-n regulă. Îi ajunge ce e. În cazul în care vrea însă mai mult, propunîndu-şi să nu treacă prin Champions League ca gîsca prin apă, trebuie să şi facă mai mult.

FC Paranoia


Radu Oprişan

Astăzi a fost eliberat din penitenciar pedofilul Curt Treptow şi nu ştim de ce nu i se organizează şi un tur festiv al grădiniţelor din zonă. Ieri a ieşit şi fostul deputat PSD Bivolaru, cel care a delapidat 50 de milioane de euro şi a stai doi ani şi ceva la puşcărie.


În condiţiile astea nici nu mai are rost să îl certăm pe Gigi Becali care, după ce s-a jucat de-a ursul Grizzly, Războinicul Luminii şi încă nişte alţi eroi din tagma lui Spiderman, pare convins acum că are ochi de antrenor. Drept pentru care, plasează o cizmă peste bot lui Olăroiu şi pe finul Rădoi direct în centrul apărării. În ritmul ăsta urmează probabil cîteva dizertaţii despre subtilitatea pressingului pe flancuri şi, de ce nu?, aprecieri din ce în ce mai pertinente în legătură cu meniul fotbaliştilor în plină competiţie. Că faza cu 1/2 păsărică pe zi recomandată lui Boştină se perimase. În alte condiţii, ar trebui să i se explice lui Becali că a fi “stăpîn” la un club de fotbal e un pic altfel decît patron la alimentara. Dar aşa, ce rost are, se integrează perfect în decor şi îşi merită cu prisosinţă cei 19,9 la sută din timpii maximi alocaţi la buletinul de ştiri, după Treptow şi publicitate.