(articol preluat din GANDUL)
– Tudorel GLÃMAN
Dragoş Săvulescu e un nume apărut brusc, pe firmament, după scandalul nunţii de la Palatul Regal. Protagonistul celui mai luxos eveniment monden al anului – nunta sa a costat jumătate de milion de euro – este unul dintre acţionarii de la Dinamo. Cum şi-a făcut averea tânărul ginere care i-a avut printre comeseni pe Mircea Geoană, Neculai Onţanu, Ion Ţiriac, Ioan Becali sau Gigi Neţoiu, acesta este un lucru mai puţin cunoscut. După cum au rămas ascunse şi motivele pentru care a vizitat recent Departamentul Naţional Anticorupţie.
Mina de aur descoperită de Dragoş Săvulescu a fost Agenţia Domeniilor Statului care, pe vremea fostei guvernări, a avut o contribuţie decisivă la rotunjirea conturilor tânărului afacerist. În anul 2004, când şef al ADS era omul PSD-ului, Corneliu Popa, Săvulescu, prin diverşi interpuşi, a ajuns să controleze o bucată importantă din terenurile de lux ale Capitalei. Zona vizată a fost nordul Bucureştiului, unde îşi aveau fermele diferite institute de cercetare din subordinea Ministerului Agriculturii. “Ingineriile funciare” prin care Săvulescu a ajuns stăpân pe terenuri evaluate la 100 de milioane de euro au însă o schemă destul de simplă. Oameni din primării şi prefecturi dau ponturi despre mari suprafeţe de teren, revendicate în comunele din jurul Capitalei. În primă instanţă, locaţia contează mai puţin, importantă fiind suprafaţa revendicată. Pasul următor era cumpărarea pe nimic a drepturilor litigioase ale revendicatorilor, care trăgeau tot mai puţine speranţe în recuperarea terenurilor. Primăriile confirmau faptul că nu dispun de suprafeţele necesare pentru a face retrocedarea pe vechile amplasamente, ajungându-se astfel la Administraţia Domeniului Statului, care ar fi trebuit să găsească terenuri libere, pe care să le dea în compensaţie. O “cârtiţă” din ADS era pusă să facă localizarea terenurilor disponibile ce se pretează la compensare. În “afacerea Gerota”, a fost vorba de 4 hectare de teren intravilan pe care se află clădirile părăginite ale Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Bovine Baloteşti (INCDB). Iniţial, institutul s-a opus cererii de retrocedare pe vechiul amplasament, făcută de urmaşii lui Dumitru Gerota.Revendicatorii au făcut cerere către ADS, pentru măsuri reparatorii, prin echivalent, iar Academia de Stiinţe Agricole şi Silvice, deţinătoarea institutului, fără să ştie “combinaţia”, şi-a dat acordul pentru compensare. Consiliul de Administraţie al ADS dă, în septembrie 2004, acordul de principiu, iar experţii Domeniului Statului identifică terenul. “Cârtiţele” din ADS şi-au făcut treaba, compensând cele 4 hectare ocupate de construcţii părăginite, cu 17 hectare de teren extravilan, la stradă, chiar la intrarea în Baloteşti! Imediat după punerea în posesie, terenul e vândut unui interpus al lui Săvulescu, un anume Ene Ciprian Mihai. Institutul se trezeşte că, după compensarea făcută de ADS, a rămas cu clădirile, dar nu mai are fermă! Drept pentru care a dat în judecată ADS-ul şi pe interpuşii afaceristului. O schemă identică a fost pusă în practică de Săvulescu la obţinerea a câteva zeci de hectare de teren în zona rezidenţială din Băneasa. Afacerea respectivă, despre care “Gândul” a relatat pe larg, a însemnat “teleportarea” unor terenuri din fundul Ilfovului, fix lângă Academia de Poliţie, unde foştii prieteni de la ADS identificaseră 18 hectare libere. Printre interpuşii folosiţi în această operaţiune la cumpărarea drepturilor litigioase pe baza cărora s-a făcut cererea de compensare cu “mina de aur” din Băneasa, Săvulescu s-a folosit şi de numele femeii de serviciu de la firmă, Maria Măriuţa, devenită astfel, în acte, mare latifundiar. Ghinion, însă, până să fie făcută punerea în posesie, guvernarea se schimbă şi Corneliu Popescu pleacă de la ADS. Noua conducere a Domeniilor Statului constată că, dacă ar fi dat curs schimbului cerut, ar fi făcut o ilegalitate, din simplul motiv că terenul solicitat pe baza Legii 10 se afla în extravilan, deci nu făceau obiectul respectivei legi.






































