Acasă Revista presei Adevăruri despre Dinamo

Adevăruri despre Dinamo

121
0

(articole preluate din ProSPORT)

– Dorin CHIOŢEA

Esteban Vigo e un om civilizat. La prima sa conferinţă de presă în calitate de antrenor la Dinamo a vorbit calculat, elogiind clubul care l-a angajat. Dacă în trecut a jucat atâţia ani titular la FC Barcelona, înseamnă că a fost un fotbalist important. Nu oricine poate rezista constant între titularii uneia dintre cele mai tari echipe din lume. Ca antrenor, domnul Vigo a fost până acum unul mediocru, cel puţin pentru nivelul ligii a doua din Spania. Dacă Giovani Becali ne aburea că Ioan Andone, care şi-a îndeplinit obiectivele, “a trecut clasa cu nota 5”, atunci, păstrând logica sa, Vigo e de-a dreptul repetent şi ne e prezentat drept favorit la premiul întâi. Premisele sunt clare: Esteban e o marionetă plătită oficial cu 5.000 $ pe lună ca să-şi vândă alţii jucătorii pe cârca sa. “Prostia, mercantilismul şi linguşeala şi-au intrat de marţi în drepturi în Groapă. Vine un an nou fericit!” Ieri-dimineaţă a sunat telefonul subsemnatului. La microfon, Ioan Becali ne-a ameninţat cu scăderea tirajului, insinuând un viitor blocaj informaţional. A urmat la preluare Cornel Dinu, despre care mi-e ruşine să spun ce a comentat despre Andone şi Lucescu. Oamenii ăştia, obişnuiţi să pupe şi să fie pupaţi în fund, nu pot accepta faptul că au gestionat aiurea o criză şi continuă să acţioneze instinctual! Iată şi două-trei idei pe care le-am auzit, dar pentru care nu băgăm mâna în foc. Ultimele nouă prime din campionat n-au fost plătite, iar pe 15 decembrie, zi de salariu, jucătorii n-au văzut încă banii cuveniţi pe luna noiembrie. Cătălin Munteanu a fost adus la vopsit: are un contract de 30.000 $ pentru şase luni, ceva oferte din Spania, poate se “însoară” la vară cu vreo echipă şi vine în schimbul lui un maldăr de parai, estimăm vreo 400.000. Tocmai buni de împărţit între băieţii din fruntea clubului. În toată această suită de gafe prosteşti, trei oameni stau de-o parte: Nicolae Badea, Cristi Borcea şi Gigi Neţoiu. Primul nu se bagă, scârbit de ceea ce a ajuns acum Dinamo, ceilalţi doi sunt cu mâinile legate: au mizat pe Giovani, iar acum realizează că au greşit. Aşa se întâmplă când o prietenie e confundată cu o afacere!

Sărbătorile lui Giovani

– Florin CARAMAVROV

O dată cu plecarea lui Andone s-a încheiat o etapă importantă la Dinamo. Clubul începuse să-şi recâştige credibilitatea, terfelită ani de-a rândul de falsurile lui Borcea şi de aranjamentele lui Neţoiu. Figura lui Ando, de “câine” adevărat, începuse să deranjeze oameni care nu au nici o legătură cu spiritul de dinamovist, gen Giovani Becali, Florian Buşcă, Vasile Turcu etc. Andone era iubit prea mult de fani, avusese rezultate atât ca jucător, cât şi ca antrenor în “Ştefan cel Mare” şi devenise prea periculos pentru “jepcarii” din club. Îndepărtarea lui Ando a fost de fapt primul obiectiv al lui Giovani: trebuia să scape de un om atât de puternic şi de bine legat de Dinamo cum era “Fălcosul”. Al doilea obiectiv: vopsirea jucătorilor. S-a făcut şi pe timpul mandatului lui Andone, dar va deveni literă de lege pentru alde Esteban şi Urbano. “Preşedintele executiv al “câinilor” e liniştit după îndepărtarea lui Andone: îşi poate face treaba în voie pe moşia Dinamo” Care ar fi trebuit să fie primul obiectiv al unui preşedinte executiv? Cred că formarea unei echipe competitive şi nu a uneia care îşi pierde cel mai bun fundaş central, poate cel mai bun jucător din tur – e vorba de Tamaş -, la jumătatea campionatului. Dacă Dinamo rămâne fără Tamaş, reconstrucţia unui nou cuplu de fundaşi centrali va dura, iar echipa se va trezi, ca şi în campionatul trecut, cu o căruţă de goluri la pasiv şi, probabil, cu pierderea poziţiei de lider. Reproşul nu se referă la faptul că Tamaş va pleca în această iarnă, ci la faptul că a fost adus un jucător doar pentru o jumătate de an. Îl văd pe Giovani în fotografiile din paginile ziarelor bând cu nesaţ din paharul cu şampanie, ca la o petrecere-parastas după ce ai scăpat de o bunică bine înfiptă în familie, dar care te încurca la împărţirea moştenirii. Râde, liniştit şi mulţumit că acasă îl aşteaptă o nevastă frumoasă şi capabilă. Pentru Andone, în ultimii trei ani, nevasta a fost Dinamo. Cam asta e diferenţa esenţială dintre un antrenor căruia îi păsa foarte mult de club şi un preşedinte căruia îi pasă doar de interesul personal. Dar ce contează pentru Giovani, care a avut nişte Sărbători liniştite, că Ando şi dinamoviştii pursânge au avut cele mai triste Sărbători din viaţa lor?

Valori in exil

– Marian BURLACU

La 16 ani după evenimentele din decembrie 1989, România rămâne o ţară a paradoxurilor. Dovadă şi faptul că, înaintea Crăciunului, oamenii acestor locuri, altfel împovăraţi de taxe şi impozite, au cheltuit 547 de milioane de euro numai la cumpărături! Şi cum nici sportul românesc nu putea face excepţie de la regulă, plecarea în străinătate a câtorva antrenori de valoare nu mai miră pe nimeni. Pe de altă parte însă, exilul pe care au fost obligaţi să şi-l asume Dan Petrescu şi Ioan Andone, respectiv Octavian Belu şi Mariana Bitang, vine ca o palmă dată sistemului. Unul în care atingerea unei valori certe deranjează anumite persoane, de regulă pe acelea care se află la conducere. “Într-o perioadă în care românii din Vest revin acasă de Sărbători, Dan Petrescu, Andone, Belu şi Bitang îşi pregătesc bagajele” Fără să fie originală, dar pe linia democraţiei despre care pomeneau unii, prin ianuarie 1990, puterea din sportul de pe la noi are un ton asemănător celui care răsuna pe la mijlocul secolului trecut, la Canal sau între Bumbeşti şi Livezeni. Şi, ceea ce este mai trist, nici aceia care ar fi putut să i se revolte nu au făcut altceva decât să o accepte. Altfel spus, plecarea celor doi antrenori din fotbal, respectiv din gimnastică, este consecinţa refuzului oamenilor care activează în cele două discipline sportive de a accepta schimbarea. Eşecul suferit de Gică Popescu, de Marius Urzică şi de alţi candidaţi tineri, inclusiv de Otilia Bădescu, în campaniile pentru obţinerea preşedinţiei federaţiilor de profil, precum şi nedeclanşarea “insurecţiei” care l-ar fi putut înlătura pe Ioan Becali din fruntea fotbalului dinamovist sunt dovezi că aceia care bat cu pumnul în masă se bucură de mai mult respect decât cei care îşi văd de treburile lor. Cu mult succes, am zice. Nu încape nici o îndoială că Dan Petrescu, Ioan Andone, Octavian Belu şi Mariana Bitang vor avea succese şi acolo unde i-a împins nerecunoştinţa şi obrăznicia. Pentru ei nu va fi rău. Ba, din contră! Vor fi priviţi cu mai mult respect decât în ţara lor, la fel cum s-a întâmplat cu Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionesco şi Constantin Brâncuşi.