Pe drumul de la Xanthi, ce duce la Vaslui

Dinamo a jucat si a bătut în Grecia, pasămite ambitionată de victoria nerusinată, lipsită de orice bun simt, a echipei din Ghencea la Kiev (as felicita si eu Steaua, dar la cîte osanale primeste si acceptă de la Standard încoace, numai complezenta mea îi mai lipseste!). Ei as, ambitionată de..! Dinamo i-a bătut pe greci din obisnuintă. Pe de o parte, din 10 meciuri oficiale jucate în cele 45 de zile trecute de la startul sezonului, echipa lui Rednic a cîstigat de 9 ori. Este clar că antrenorul lucrează cu elevii săi la reformarea si reabilitarea mentalitătii de învingători. După un sezon ratat, inclusiv din cauze de labilitate psihică în fata inevitabilelor înfrîngeri pe care le presupune, alături de victorii, întrecerea sportivă în general, un atare demers formativ era, evident, necesar. Pe de altă parte, Dinamo a mai dat nas în nas cu grecii prin Europa, de vreo două ori de-a lungul anilor si, de fiecare dată, i-a poftit afară scurt, cum mă vezi si cum te văd. În urmă cu exact 36 de ani, P.A.O.K. Salonic pierdea în “Groapă” cu 5-0, cu trei goluri ale lui Dumitrache si două marcate de Doru Popescu, rezultat care a scos din interes returul din Grecia, cîstigat de gazde la limită, cu un gol pe o neatentie a lui Radu Nunweiller. Interesant, că “vîrf” la P.A.O.K. era chiar actualul antrenor al lui Xanthi, Mazurakis, “românul” nostru plecat de lîngă Marin Stelian, Năsturescu, Neagu si Codreanu, unul din careurile de asi ai legendarului Rapid. Mai încoace, în toamna lui 1989, echipa de 24 de carate a lui Dinamo, construită de Mircea Lucescu, spulbera fosta finalistă a Cupei Campionilor, celebra Panathinaikos Atena, cu un 2-0 pe “Olympik” si un fabulos 6-1 în Stefan cel Mare, unde “balul” fusese deschis de reusita lui Mircea Rednic si închis de regretatul Misa Klein. Artizanii unei evolutii de poveste fuseseră, însă, fachirii Dănut Lupu si Nelutu Sabău, acesta autor si a două din cele sase goluri ale noastre, care, pur si simplu, i-au umilit pe greci. Îmi aduc aminte că, în tribună, doi oameni în loden, vorbitori de limbă franceză, mă aplaudau(!) după fiecare gol al nostru si mă întrebau cu ochii holbati de uimire: “O-la-la! Ce se întîmplă, de unde aveti echipa asta magnifică? Voi sînteti o fortă incredibilă!”. Aha-aha, chiar sîntem să stiti. Sîntem, am fost si vom fi! Stati să vedeti ce urmează! Ăsta e doar începutul, vorba lui Danciu-gol, iar noi avem toate motivele să îl credem pe căpitanul lui Dinamo. Dinamo a jucat la Xanthi după principiul golului în plus fată de oponent. Adică, la victorie. Jucătorii stiu că au forta să se ducă peste orice adversari ca un tăvălug. Mai mult, în sinea lor stiau că Xanthi nici nu are puterea să se opună pe cît ar vrea. De aceea, în acest meci toate drumurile au dus spre poarta adversă. Chiar si atentia fundasilor. Asa se explică superficialitatea jocului în apărare din unele momente si plasamentul eronat al fundasilor sau al portarului la fazele golurilor primite. Spiritul ofensiv nu scuză romantismul apărării, chit că el s-a manifestat pe fondul unei insuficiente concentrări generale, cauzate, evident, de o usoară desconsiderare a adversarului. Dar, nereusitele din apărare sînt iertate de privitori cînd echipa înscrie mai mult decît adversarul. Fie doar cu putin mai mult, un putin care, ce-i drept, în alte circumstante, ce tin de criteriile regulamentare de departajare în clasamentul competitiei, se poate dovedi insuficient. Ziceam că, în acest meci toate drumurile au dus spre poarta adversă. Atîta doar că cele mai multe din aceste drumuri ne-au fost blocate de fanioanele asistentilor. Cel putin în prima repriză, situatia devenise hilară, desi era, de-a dreptul, revoltătoare. La un moment dat, părea că bratul cu fanionul ridicat al asistentului de pe atacul lui Dinamo rămîsese întepenit si, bietul de el, cu toată bunăvointa sa, nu si-l mai putea coborî. Oare, observatorul UEFA nu l-o fi văzut, să îl trimită la ambulantă? Ca să vezi cu ce arbitri se laudă forul european! Mai bine o chema pe Cristina Mîrt, că ar fi fost de zece ori mai corectă decît bosimanu’ ăla sau ce era el! Si noi, blegi ce sîntem, îi criticăm pe arbitrii nostri pînă la desfiintare, îi acuzăm de toate păcatele lumii si îi pedepsim sever la cea mai mică greseală sau bănuială de partizanat, cînd cei din străinătate sînt vai de capul lor de figuranti! Sînt convins că asistentul de care vorbim ne-a împiedicat, prin ignoranta sau interesul lui, să mai înscriem două-trei goluri în prima repriză. Dacă drumurile spre poarta lui Xanthi ne-au fost blocate, desi fără succes deplin, de un ăla din Bosnia, drumul de la Xanthi înapoi în tară se opreste duminică la Vaslui. Vreau să spun că noi avem niste treburi nerezolvate pe acolo. Cu Rednic la timonă, moldovenii de lîngă Podul Înalt, străjuit de umbra ecvestră a strălucitorului voievod Stefan cel Mare, ne-au bătut în primăvară, la noi acasă, după care au trîntit lupta cu “războinicii” fanariotului din Pipera. Acum Rednic e la noi si jucăm la ei acasă. Mai mult, pe moldoveni îi conduce Gigi Multescu, omul care ne-a învins, tot în “Groapă”, cu Sportul. Asa încît, vasluienii vor fi luati la întrebări si ei va trebui să răspundă. Sînt niste chestiuni de lămurit…