Rednic, uber alles!”…Ultima nebunie care se aude din “Ştefan cel Mare” e că Rednic ar fi primit un soi de ultimatum: ori bate în Ghencea, ori e debarcat. Deja n-ar mai trebui să vorbim de echipa de lângă Spitalul de Urgenţă, ci de cea de lângă Spitalul 9…”Andrei Niculescu GSP 06.02.2007————————————————–Rednic e unul dintre noi. E cel mai ultras individ dintre entităţile cu responsabilităţi majore la Dinamo. Ceilalţi conducători-acţionari-coordonatori-organizatori au numai certitudini. Si ţinte clare. Mircea e mai dinamovist decât mulţi dintre cei ce-şi sacrifică cu largheţe câte o zi din săptămâna, pentru a viziona doua ore de incertitudini si plăceri nocturne, cu o haita de câini. Mai roşii chiar si decât fesul lui Moş Crăciun. Când locuiam lingă stadion, mergeam adesea sa văd echipa grozavă a lui Mircea Lucescu. Rednic era si atunci acelaşi câine de pază al democraţiei din Groapă. Colţos si elegant. Rău si educat, in egala măsură, Puriul se pregătea încă din antichitatea ceauşistă sa îmbătrânească antrenor pe banca dinspre Spitalul de Urgenţa. Doar că după bufoneria de la Timişoara, pe Rednic îl mai salvează – in opinia celor ce deţin, se pare, viziunea coerenta a haosului – doar Trilogia aplicata a lui Dante. Ea constituie cea mai strălucită reabilitare a unei fiinţe umane pe care va fi întreprins-o vreodată un creştin, fără voia lui. Un creştin timişorean. Cu burtă si comportament de neam prost, născut in Giuleşti. Sub pod, la macaze. Datorită prezenţei, pe cit de ezoterice, pe atât de dubitative a ilustrului Marian Iancu, Rednic trebuie acum sa se disculpe in faţa ticăloşilor de conjunctură. Trebuie sa parcurgă Infernul acţionarilor mofturoşi. Să treacă prin Purgatoriul fals, ca orice aluzie la cele cereşti, plămădit rapid de presa de scandal. Si sa străbată Paradisul, ca o etalare de plăsmuiri searbede, ale unor copii timişoreni trecuţi aproape de treizeci de ani: Alexa, Mansour sau Omoduemuke. Pentru ca la Timişoara în locul anonimilor Pantilimon, Scutaru, Luchin, Torje sau Daminuţă au dansat in teren si-n culise, înainte de toate, senatorii de drept comun Iancu si Chivorchian! Cu întreaga lor reţeta de intrigi, fitile, flegme mediatice, diversiuni si fonfleuri schizoide de presa. In aceşti doi indivizi găsim toate formele dezechilibrului existenţial. Înlăuntrul lor convieţuiesc intr-un spaţiu evident excedentar, atât Pascal cit si Hitler. M. Popa, McKain, Emeghara, Caramarin ori G. Bucur nu vor evolua vreodată mai bine decât cele doua adevărate modele de burtoşi mizantropi violeţi. Ei combină perfect înjurătura cu flegma si epitaful cu solvenţii. In aceste condiţii Rednic trebuie sa găsească un mod echilibrat de exprimare a dezamăgirii. Nu in presă. Si nu printre paharele de vin ale lui Iancu, cel de la împins vagoane. Sau ale colegului acestuia de beţie, Florin Călinescu, reprezentantul perfect al dezmăţului verbal pornografic învelit in pudoare de securist guşat de Bragadiru. Să fie clar pentru toata lumea! Rednic nu va pleca de la Dinamo! Poporul dinamovist e intransigent cu generozitatea otrăvurilor mediatice – venite din puţul gândirii de neam de flecar si de spermatozoid guraliv – ale lui Iancu de la Triaj. Altfel, Groapa riscă să devină locul întâlnirii unor trandafiri cu o secure. Vecini, mai degrabă, cu Spitalul 9, decât cu Circul de Stat sau cu Spitalul de Urgenţa.P.S.) Deutschland, Deutschland Über Alles, imnul naţional al Germaniei din 1922 pînă in 1945; al Germaniei Federale din 1950 pînă in 1990; si al Germaniei Unificate din 1990 pînă in prezent. Muzica a fost compusa de Joseph-Haydn in 1797. Cam tot atât va sta si Mircea Rednic antrenor, pe banca lui Dinamo.






































