Iata ca internetul ne preface subit in anonimi viciosi. Bogatia vocabularului stramosesc ne permite sa proferam o multitudine de injurii in limba materna la adresa te miri cui, pe care le traducem imediat la nevoie, in functie de situatie si apartenenta nationala a oponentului. Reusim extraordinar de bine ca, odata ascunsi in spatele unui ecran de computer (pe care romanul a pus stapanire mult mai rapid decat multe alte natii de “inaintati in tehnica”) sa ne dam singuri peste degete, jignind virtual in stanga si in dreapta, la gramada. Oare ce pasiuni crancene ne pot supune intr-un asemenea mod incat cuvantul greu ne devine ceva obisnuit, ce trebuie scris obligatoriu la inceputul, mijlocul si finalul unei fraze? Oare de ce respectul pentru partenerul de discutie, competitie sau pentru munca altuia dispare ca notiune indata ce atingem butoanele unei tastaturi ce suporta orice? Un click dat pe un buton ce ne apare pe ecran nu ne acorda doar acces la discutia virtuala ci si obliga la pondedare in limbaj . Chiar si fara a citi regulamentul site-ului, orice membru sau vizitator ar trebui sa aiba decenta de a avea postari civilizate, doar din dragoste pentru ceea ce a insemnat si inca inseamna clubul pe care il iubim. Deoarece accesul universal la net aduce pe paginile DinamoMania nu numai fanii echipei noastre, nu depinde decat de noi sa aratam tuturor ca Dinamo se poate mandrii cu cei ce ii scandeaza numele pe stadioane, se bucura in fata televizoarelor sau ecranelor de computer. Injuratura www, adusa la rang de fala, nu face cinste nimanui !






































