Campionatul a inceput. Sub aceleasi auspicii. Aceleasi presiuni steliste grosolane facute la adresa arbitrilor romani care au scos-o campioana frauduloasa in ultimii doi ani. Asteptam clipa in care atacurile de la spate sau prin alunecare vor fi sanctionate si in Ghencea. Asteptam momentul in care coatele si pumnii lui Mirel, Iacob sau Nesu vor fi tratate la fel ca ale celorlalti fotbalisti din Romania. Si mai asteptam clipa cind atitudinea de servilism ticalos manifestat la adresa echipei din spate, de la sere, sa se sfarseasca. Ii rugam pe numitii Mircea Sandu, Mitica Dragomir si Costica Valcea sa se ridice in genunchi macar, si sa se curete de mizeria de pe faţa. Gigisor ramane in continuare bufonul nostru national cu simbrie. Suportam la datoria publica toate impozitele pe care el nu vrea sa le plateasca la Steaua. In felul acesta se dobindesc palate in Modrogan. Singele nobil se cumpara si cu tacerea D-lui Bodu. Il cunoasteti cumva? ____________________________________________ “Noul sef al arbitrilor ramine in memoria colectiva pentru unul dintre cele mai ruşinoase meciuri din istoria fotbalului romanesc: FC Bihor – Steaua 2-3, in toamna lui 1988. Antrenorul de atunci al orădenilor, Viorel Mateianu, a îndrăznit sa nesocotească ordinele conducătorilor comunişti si ale lui Valentin Ceausescu, fiul dictatorului si protectorul steliştilor, încercând sa joace “pe bune”. In ciuda ameninţărilor cu moartea proferate de generalii din tribuna si de demnitarii comunişti, gazdele au rezistat eroic si, la pauza, conduceau cu 2-1. Pe “fir” a intrat insa “Vâlcea”, care i-a furat ca-n codru pe bihoreni, i-a ajutat pe stelişti sa egaleze si, in final, a prelungit partida dincolo de minutul 100, pana când oaspeţii au marcat golul victoriei! “(…) Vulturar (n.r. – adjunctul prim-secretarului de partid) a recunoscut, intr-un târziu, ca i-a spus arbitrului Constantin sa nu oprească jocul pana nu câştiga Steaua…”, avea sa mai dezvăluie ulterior regretatul tehnician. Stresul si nervii de la acel meci i-au declanşat lui Mateianu o boala necruţătoare. După doua luni, făcea primul dintre accidentele vasculare care aveau sa-i curme viata. Povestea lui Costică “Vâlcea” e cunoscuta de întreaga lume a fotbalului. Presupunând ca noul sef al arbitrilor si-a schimbat, intre timp, obiceiurile, devenind o persoana verticala, trecutul ridica o problema insolvabila: aceea a autoritatii morale. Cum ar putea sa le explice Gheorghe Constantin actualilor arbitri ce înseamnă imparţialitatea si corectitudinea “cavalerilor fluierului”? Citat din Evenimentul Zilei ____________________________________________ Ieri pe la timpul inserarii am avut revelatia suprema. L-am vazut pe Moromete! Pe Morometele “intelectual”. Ciobanul Gigi Becali ne servea modele de egoism aparent rezonabil si tente de egocentrism rastignit, asezat rascracarat pe scaunele cu matase imperiala din palatul Modrogan. A fost o imagine socanta si idilica in acelasi timp. Parca am revazut Armata Rosie intrind in Palatul Regal din Sankt Petersburg cu matanii in maini. De jur imprejur lachei si bodyguarzi. Si micul Titulescu stelist Me Mee Stoica, taranul dintre furnale, raspunzind la intrebari de genul: Nu-i asa ca pamantul e rotund? De-o parte statea becaloidul Gigi. La colt: presa! Asa-i trebuie! Ea l-a facut mare. Ea sa-i suporte marlaniile de om redus… Vorbim ades despre disoluţia autorităţii. Iata cum autoritatea presei din Romania a jost pentru o jumatate de ora calcata in picioare, umilita si facuta proasta de o mana de saltimbanci ajunsi din greseala in fruntea bucatelor. Uneori amintim in treacat de morala. Şuşotim numai pe la colturi acoperiti de hahaieli guturale. Se rememoreaza si se declara blaturi in studio-uri de televiziuni de nisa. Cind vorbeste Gigisor armele si tantalaii tac milc, iar Lucifer isi baga adinc coada in viata noastra. Moartea semenilor o trecem evident sub tăcere, ca un fapt fara importanta. Ea devine o marota convenabila, in funcţie de interes, un simplu anunt la “Stirile” de la ora cinci . Aşa cum mizeria, fie ea umana sau doar diavoleasca, o ascundem invariabil sub preşul existenţial. In fotbal vinovaţii sunt mereu fara vina. Sunt acceptati asa de o societate ce s-a obisnuit sa stea la panda cu punga de plastic si sa cerseasca putina demnitate de la latifundiarii de cumetrie. Altii sunt activi si marlani la festivitati ornate cu medalii aruncate de-a dura, insa numai coroniţa unora sta putin strâmb in lumina succesului. Printre ei, unii mici, altii peltici, si C. Vâlcea noul “cap limpede” al arbitrilor romani care si-a anunţat si aplicat deja prima măsura cu care acesta a vrut sa revolutionize arbitrajul romanesc. Repartizarea arbitrilor s-a facut pe computer. Moftul, pardon…Softul il va furniza, si anul acesta, tot Me-Mee, in cazul in care stie si nu uita. Iar tastatura va sta inutila, de data asta pe o servanta Ludovic al XVI-lea inconjurata de fresce şi un pat uriaş din mahon in palatul Modrogan, printre icoane si contracte cu terenuri! O tastatura pe birou este ca o carte pentru Gigi! Un obiect inutil, inventat de pomana. Demiurgul din Ghencea s-a chinuit jumătate de an sa citească coperta ” Războinicului luminii” si acum e nevoit sa caute @-ul si enter-ul pe nişte pătratele mici. Prea multe si prea dese pentru el, d-le! Nu se merita! Nu se face, pentru un luptator universal nobil si cu palat. In acest caz C.Vâlcea va trebui sa revină fortuit la delegările făcute la tabla, cu creta, sau prin telefon, cu comisionul negociat in eter. Bana armâneascâ o cere! Inima lui Mateianu nu e aici cu nimic mai presus decit roata resapata a Maybach-ului becalian. Moralitatea îndoielnica a lui C. Vâlcea, alaturi de parodia ieftina servita zilnic noua de Gigi Becali si ProTv, par in acest context doar figuri caragialesti de moftangiu cu obrazul gros. Dorinţa Stelei de azi se confunda cu numirea tembela a lui Gheorghe Constantin in fruntea arbitrilor. Mai sus aminteam de un meci ce nu se dorea sfârşit. Acum sunt dator sa amintesc de un destin ce nu se mai termina. C. Vâlcea are o menire clara pe lumea asta. Daca spuneam deunăzi ca Salomir, Augustus sau Helesteanu duc mereu gunoiul in chiloţii Stelei, in mod cert Vâlceaua fotbalului nostru trebuie sa tina mereu lucitoare statuia echipei din Ghencea. Sa nu o cace ciorile, vorba genialului Amza… P.S. Nu ştiu de ce, dar a propos de finalul de mai sus, am senzaţia ca fotbalul romanesc se va colora mult prin venirea lui Gheorghe Constantin la cârma arbitrilor. Pe lingă culorile atit de dragi lui si deja ştiute pe de rost, roşu murdar si albastru jegos, prestaţia arbitrilor va fi dominata, in viitor, nu de generali hulpavi sau doar caraghiosi. Ci de un negru intens. Si probabil de un trist umor involuntar. Asistam pasivi la crearea unui fotbal romanesc minoritar. Dominat de Banel! Vâlceaua! Becham. Roberto, Licuric sau Facultatea. Si-aici, Steaua e prima…







































Fratii mei caini ! Sa avem putintica rabdare . Spurcatii voi pica . Este inceputul sfarsitului pt ei .Cu jigodii ca mm , jiji , radoi viitorul lor este sumbru, caderea a inceput . Si presa care-i tinea in brate se va satura de oier si mamelucii care-l inconjoara .Din pacate ,cred ca vor intra in CL ,dar caderea de acolo va fi mult mai dureroasa ! &br;Eu am rabdare.Si marile imperii au cazut unul cate unul ( urmeaza America !) , daramite un oier ! :@ &br;Veti spune ca nu e bine sa te bucuri de necazul altuia . Asa este, dar nu cand e vorba de spurcati !O merita ! Este meritul lor , de ce sa nu recunoastem ? 😀
Cand eram mai tanar , in liceu , adica acum 20 ani , strigam pe stadion si e valabil si acum " steaua uita-te ,ora ta se apropie " !
Comments are closed.