Acasă Revista presei
132
0

(articol preluat din GAZETA SPORTURILOR)

– Andrei Niculescu

Ioan Becali explică motivul pentru care a ales să lucreze cu spaniolul Esteban Vigo: “Are mentalitate de învingător, nu de fricos. Şi e dedicat sută la sută meseriei”

Biroul de la Dinamo al lui Ioan Becali nu te lasă mască, dar nici indiferent. Se zice că a făcut o groază de schimbări în interior. “Stau aici mai bine de 10 ore pe zi. Dacă găsiţi un preşedinte al lui Dinamo care să fi făcut la fel în ultimii 20 de ani, vă felicit”, spune. În spatele biroului tronează un tablou uriaş cu jucătorii dinamovişti bucurîndu-se după cîştigarea ultimei Cupe a României. Ce ironie. Ultimul trofeu al lui Andone!

“Putem pune reportofonul pe birou?”, întrebăm. Răspunsul vine imediat: “Pune-l unde vrei, că am şi eu unul aici”. Deschide sertarul şi arată un aparat relativ nou. “Toţi care vin aici sînt înregistraţi. Mai ales ziariştii, că ştiu eu cum sînteţi voi. De ce să daţi voi banda voastră, n-am şi eu banda mea? Nu poţi să schimbi ceva sau să bagi ceva ce n-am zis”.

Are şi el o întrebare: “Pot folosi mobilul? Nu de alta, dar mai avem treabă, mai cumpărăm, mai vindem jucători”. Acceptăm, dar la final aveam să ne dăm seama că n-a fost chiar cea mai bună idee. Soneriile celor două aparate au sunat aproape încontinuu pe parcursul celor 60-70 de minute cît a durat discuţia.– Haideţi să începem cu actualitatea de zi cu zi. Cum s-au simţit spaniolii?– Cred că de simţit s-au simţit bine, doar ştiţi cum îi primi noi pe străini. Dar nu ăsta era lucrul cel mai important. Important e că am semnat contractele, şi în limba română, şi în limba spaniolă. Am semnat, de fapt, două rînduri de contracte, unul pe 5 luni şi celălalt pe doi ani de zile. Cel pe doi ani îl voi depune mai încolo, să zicem pe la începutul lunii mai, atunci cînd eu şi colegii mei acţionari şi ceilalţi oameni cu funcţie administrativă din club vom şti dacă e bine să mergem pe mîna lor încă doi ani.

– Sînteţi sigur pe opţiunea asta sau e una forţată, din pricină că n-au ieşit alte variante?– Eu, din punctul meu de vedere, da. Eu a trebuit să le explic şi celorlalţi acţionari modul în care lucrează Esteban. L-am avut pe Maturana aici, m-a sunat de cinci ori şi, dacă vrei să ştii, mă sună încontinuu. I-am spus că alegerea mea a fost alta.

– Dar de ce vă sună Maturana?– Crezînd că totuşi, pînă la urmă, îl voi lua. Dar n-am dorit un nume. Eu îl luam pe Maturana fără probleme. Presa scria bine, că doar era un ditamai antrenorul, dar eu nu asta urmăresc, să scrie presa bine şi să iasă prost. Prefer invers. Mai bine pierd cu un cal în care am crezut eu decît cu un cal în care cred ziariştii.

– E adevărat că s-a tratat şi cu alţii? De exemplu cu Vialli?– Nu, cu Vialli am avut o discuţie după ce s-a zvonit că va veni la Farul. Omul mi-a zis din prima “Giovanni, dacă voiam să vin în România, nu discutam mai întîi cu Dan Petrescu sau cu tine?”. Şi mi-am dat seama că-i doar un zvon fără acoperire. E aproape imposibil să-l aduci pe Vialli în România cînd el cîştigă un milion de euro pe an doar comentînd la televiziune.

– Alţii?– Ar mai fi fost antrenori care ar fi putut veni aici, antrenori cu nume. Din fotbalul italian, din cel olandez. Nu vreau să dau nume pentru a nu le face lor un deserviciu pentru că nu i-am preferat pe ei. Dar asta a fost convingerea mea, ca om de fotbal. Ştiu cum a lucrat Esteban, ştiu relaţia lui cu jucătorii, ştiu atmosfera din cantonament…

– Dar ştiţi că nu are o experienţă profesională la nivel de primă echipă chiar atît de mare?– Ce înseamnă nivel de primă echipă?

– Să zicem, de luptă pentru titlu.– Păi, lupta pentru titlu în România poate fi egală cu lupta pentru evitarea retrogradării în Spania.

– În divizia a doua, să nu uităm! Chiar aşa de rău stăm noi?– Nu zic că stăm rău. Dar zic că un antrenor de afară are altă mentalitate. Cine a fost Bergodi? Te întreb şi eu pe tine că eşti în domeniu. Şi ne-a bătut cu 2-0 fără drept de apel. Noi, cu cel mai bun antrenor al anului şi cu cel mai titrat. Corect sau nu? Cine a fost Grigoraş? A venit, ne-a bătut cu 1-0 şi a plecat.

– Vorbim totuşi de doi antrenori care nu lucrau sub presiune, ca Andone. Că nici la Farul, nici la FC Naţional nu există aşa ceva.– Hai să lăsăm baltă chestia asta cu presiunea. Presiunea nu ţi-o face nimeni, ţi-o faci tu. Eu nu cred că din cauza presiunii am pierdut noi. Dacă şi cînd aveam 5 puncte înaintea lui Steaua eram presaţi, ce să mai zic cînd eram sub ei?! Noi tocmai atunci am pierdut, cînd ne-a fost lumea mai dragă. “Nu-i prelungim contractul lui Petre”– Care-i situaţia lui Florentin Petre? Termină la vară contractul, nu?– E adevărat, termină la vară. E un jucător important pentru noi pînă la vară, dacă va rămîne, dar dacă în această iarnă va avea o ofertă convenabilă, şi mă refer la el aici, clubul va face toate eforturile pentru ca Petre Florentin să-şi poată continua cariera, poate chiar s-o termine, în străinătate.

– Dar nu vă gîndiţi totuşi să-i prelungiţi contractul?– Nu, nu i-l vom prelungi. S-ar putea ca în aceste 6 luni să aibă o evoluţie de excepţie şi să ne facă să ne răzgîndim, dar la acest moment, repet, la acest moment, decizia e să nu-i prelungim contractul lui Florentin Petre.

– Ce-i cu zvonurile astea cu Moţi, Pleşan, Vlad Munteanu? Mai nou Grigorie şi Niculescu?– Pentru mine ofertele adevărate sînt cele scrise, semnate, aici, pe biroul meu. Deocamdată n-am aşa ceva. Ce spun cei de la Timişoara e problema lor. Oricum, nu se ia nici o decizie fără să vorbim cu antrenorul, iar el va avea ultimul cuvînt. Şi-a luat acum vreo 30 de DVD-uri, are un dosar cu tot ce avem noi împrumutat şi are timp să studieze. Oricum, încă de aici mi-a spus să nici nu mă gîndesc să-l dau pe Claudiu Niculescu.

– Dar de venit, vor veni jucători?– Vor veni. Deja avem unul, pe Mihuţ, şi tratăm pentru alţii. Mai sînt unii care termină contractul în vară cu care sîntem în discuţii, dar nu vă pot spune numele lor pentru că le-aş periclita cariera. Vom vorbi cu cluburile lor ca să vedem ce pretenţii au acum, dar dacă sînt mari, îi luăm la vară fără bani. Jucătorii sînt conştienţi că după 1 ianuarie, cînd vor afla cluburile lor, s-ar putea trezi pedepsiţi, dar sînt de acord.

– Ce înseamnă pedepsiţi?– Parcă nu ştim stilul românesc. Nu mai joci, treci la echipa a doua, nu mai ai voie să te antrenezi, chestii d-astea, d-ale noastre, care n-au legătură cu fotbalul profesionist. Nu vă uitaţi la cazul Cassano, că el la Roma nu juca pentru că nu voia el să se antreneze, nu pentru că nu voia Roma să-l bage.”Eu cu Andone am un pact semnat. Dacă mai vorbeşte mult, îl ard la bani”– Să revenim puţin la tema Andone. Au fost nişte declaraţii dure ale lui la adresa dumneavoastră.– E adevărat. Dar eu nu intenţionez să răspund la ele. Pentru că eu am semnat un pact cu Andone. Scris, negru pe alb. Îl am aici, în sertar. Pe data de 23 decembrie e făcut şi eu îmi asum plata către Andone numai în condiţiile în care atît noi, partea executivă, cît şi el nu vom face declaraţii. El alunecă puţin la provocările voastre, ale ziariştilor, şi-şi riscă astfel banii. E scris la punctul 5 al acelei înţelegeri că dacă părţile fac, dreg, discută sau zic unele lucruri apar penalizări. De aceea mă abţin deocamdată. Poate că aş avea şi eu săi zic multe lucruri lui Andone, dar eu cînd semnez un contract îl şi respect.

– Totuşi, poate şi Andone are dreptul să fie supărat. Şi mă refer aici nu atît la rezilierea contractului său cît la data la care s-a făcut lucrul ăsta. Chiar nu se putea aştepta pînă după Crăciun, să aibă şi omul Sărbători liniştite?– Stai să ne înţelegem! Imediat după Marsilia, probabil că Andone s-a plîns că nu poate vorbi cu Becali singur. Dar eu i-am promis lui Andone că după ce terminăm turul şi cupele europene, abia după ultimul meci, cel ce va decide calificarea sau nu, vom sta de vorbă. A doua sau a treia zi, ne-am întlnit aici şi am stabilit amîndoi, de comun acord, nişte lucruri. A urmat o tăcere, eu aşteptînd să mă caute. Probabil s-a dus în stînga, în dreapta, la nişte oameni care, credea el, îl vor ajuta să răstoarne majoritatea părerilor acţionarilor, care erau ca Andone să nu mai continue cu noi. N-a reuşit şi apoi au început declaraţiile. Aşadar, el ştia că ne vom despărţi imediat după Marsilia!

– Înteleg că au fost 6 acţionari care au votat pentru îndepărtarea lui. Deci, au fost şi 3 păreri pro Andone?– Hai să-ţi spun ceva. Care nouă? Sîntem doar 7, pentru că doi n-au mai continuat cursa asta contracronometru de a pune bani în Dinamo.

– Cine sînt cei doi?– Or să vă spună dînşii. Deci, din 7 care decid, 6 au avut opţiunea de a-l schimba pe Andone.

– Iar împotrivă a fost domnul Badea?– Probabil. Aşa reiese şi din declaraţiile sale în presă.

– Deci nu vă reproşaţi faptul că l-aţi scos pe Andone stricîndu-i Sărbătorile.– Da’ eu n-am venit aici să stric sau să dreg ceva. Eu am venit să apăr interesele lui Dinamo şi mă dedic lui Dinamo. Asta a şi fost discuţia dintre nevastă-mea şi soţiile celor doi spanioli. Le-a zis că eu nu mai sînt însurat cu ea, sînt însurat cu Dinamo. Ce vreţi mai mult decît că stau 10-12 ore pe zi aici, cînd în ultimii ani nu cred că găseaţi pe cineva mai mult de un ceas în acest birou?

– Vi s-a reproşat că şi pe Rednic, la Rapid, l-aţi scos de Moş Nicolae.– E o minciună sacrosantă. Eu i-am spus domnului Copos, cînd am bătut palma, că eu vin numai cu antrenorul meu. Problema cu Rednic a rezolvat-o dînsul. Eu niciodată nu mă voi duce să lucrez undeva cu vechiul antrenor. Am făcut o greşeală cu Andone şi uite la ce am ajuns!

– La ce-aţi ajuns, în fond? La locul unu, nu?– Corect, dar primul loc pentru mine contează la terminarea campionatului, nu acum.

– E adevărat, dar bilanţul se face pe ce-a fost, nu pe ce se presupune că va fi. Şi acum asta e, locul unu. – Auzi, ştii cîte înfrîngeri a avut Dinamo în 23 de meciuri? Vreo 8. Pun aici şi egalul cu Jiul. Crezi că în ritmul ăsta poţi să iei un campionat? Te înşeli.

– Repet, deocamdată ce se vede e clasamentul.– Clasamentul, da. Dar nu vedeţi şi returul?

– Deja trebuie să anticipăm.-Păi, ia să anticipăm! Dinamo are deplasări criminale. La Rapid, la Constanţa, la Cluj, la Timişoara. Nu vedeţi şi acest program care e invers acum? Nu vedeţi că în tur am pierdut o grămadă de puncte în meciuri uşoare? Şi că am avut cîteva meciuri în care efectiv ne-a ajutat Dumnezeu? Mai ales în cel cu Steaua, unde la pauză trebuia să fim umiliţi, să fie vreo 4-0 scorul? Şi hai să-ţi mai dau altele. 1-0 pentru Nicosia, ocazie mare de 2-0 salvată de Gaev. Eram gata sau nu? Mergem la ei acasă. 2-0 şi ne salvează Claudiu.

– Iar daţi exemplele care vă convin!– Dă-mi tu altele!

– 5-1 cu Everton. 5-2 cu Rapid.– 5-1 cu Everton? A avut Dinamo 1-0, apoi 1-1. Au avut ocazia să facă 2-1, n-au făcut. Iar noi am dat tot ce-am avut. Cu Rapid, cam la fel a fost.

– De bine n-aveţi?– Ba da. Victoria cu ŢSKA. Meciul de la Everton care mie mi-a plăcut mai mult decît cel de aici. Pentru că acolo am jucat aproape de ceea ce-mi doresc. Am sărit la contre, am intrat în ei, cu presiunea publicului pe noi. Am avut faţă de echipă europeană, nu de una care face pe ea de frică. Ne-am bătut cu ei. Nu pot să spun acelaşi lucru la Marsilia, la Sofia. Păi cînd eşti echipă adevărată, te duci ca Steaua, faci 0-0 la Sampdoria unde putea să şi bată. Fără trac, fără frică. Sau la Berlin. Sau ca Rapidul la Doneţk. Pe cînd noi?

– Şi chiar credeţi că Esteban poate face mai mult?– Da, sînt convins. Esteban vine dintr-un fotbal mare de tot. A jucat 11 ani la Barcelona, a cîştigat trofee. Vine cu acea mentalitate de învingător, nu de fricos. Şi e profesionist, se dedică numai şi numai meseriei. Eu n-am nevoie de un antrenor cu restaurante sau alte afaceri, care are de vămuit nu ştiu ce marfă, de cumpărat nu ştiu ce spaţiu. Dacă un antrenor are afaceri, bravo lui, dar să le lase soţiei sau unui manager şi să se dedice meseriei!

– Dar dumneavoastră sînteţi dedicat sută la sută?– Mie la mie. Eu sînt dedicat lui Dinamo mie la mie.

– Nu mai alunecaţi spre firma de impresariat? Nu-l mai ajutaţi pe Victor?– N-am nici o treabă cu Victor. Mai mult, mă cert mereu cu el pentru că eu zic un preţ, el vine cu alt preţ şi tot aşa. “Bani negri? Dacă mi-au dat, probabil i-am luat”– Apropo de impresariat. Se spune că aţi cîştigat o grămadă de bani negri din transferuri. – Bani negri? Dom’le, dacă mi-au dat, probabil i-am luat. Şi i-am lăsat în acea ţară. Ca să nu risc să ies cu ei de acolo. I-am investit acolo.

– Să vă dau eu două nume. Ganea?– La Ganea vă arăt facturile, că le mai avem. Am luat 12 la sută comision, iar 35 la sută s-au dus la o firmă ce avea drepturile de imagine ale lui Ganea. Restul a fost pentru jucător şi pentru Bistriţa şi Rapid. Ingineria a fost la contractul dintre Rapid şi Bistriţa. Eu, dacă eram la Rapid, nu semnam acel contract niciodată. D-asta am venit la Dinamo, să n-apară astfel de probleme. Să nu apară jucători liberi care să-mi plece gratis. Stai liniştiti, aşa ceva n-o să se întîmple decît dacă vreau eu.

– Ghioane?– A fost probabil cel mai transparent transfer. Pe 250.000 de dolari care au intrat la Tractorul Braşov. Eu n-am avut nici un amestec. A fost o hotărîre a Comitetului Executiv prin care Ghioane a ajuns la Tractorul şi apoi la Kiev.

– Se zice că v-aţi tras două milioane de dolari atunci.– Păi cînd o să veniţi cu acte prin care o să-mi arătaţi că Dinamo Kiev a făcut o plată de două milioane de dolari către cineva la acel transfer, eu vă dau vouă suma asta în ce vreţi voi, în bani, în terenuri, în case. Pînă una alta s-ar putea să mi-i daţi voi mie, că avem proces. Nici măcar comision n-am luat atunci. Urma să iau 15 la sută dintr-un eventual transfer al lui ulterior, dar din păcate nu s-a realizat.

– Şi la Mutu s-a zis că au fost bani negri. Şi la Marius Niculae, şi la Marica, şi la Zicu. – Eu am actele pentru toate aceste transferuri.

– Păi, ce, banii negrii se dau cu acte?– Atunci descoperiţi-i voi banii ăştia negri dacă sînteţi aşa buni! Fii atent la mine! Cînd există bani negri, nici cel care-i dă, nici cel care-i ia n-au interes să spună.

– Evident. D-aia sînt negri, că nu se declară.– Păi, da. Şi dacă sînt negri, au dispărut.

– Noi plecăm totuşi de la nişte informaţii apărute în presa de acolo. – La toate cluburile astea nu veţi găsi decît acte de transfer şi acte de comision.

– Sînt totuşi sume mai mari decît cele apărute la noi. La fiecare transfer, fără excepţie.– Voi mereu faceţi confuzia între preţul de transfer pe care-l primeşte un club şi preţul incluzînd salariul pe care-l plăteşte celălalt club. Care salariu e cel impozabil, că doar la noi se vorbeşte de bani în mînă. Şi v-am demonstrat asta de mai multe ori, dar n-aţi vrut să luaţi în seamă.

– Sînteţi bine acoperit, asta-i sigur.– Păi, tu crezi că nişte oameni care mi-ar fi dat mie o anumită sumă ca bani negri s-ar fi apucat să declare la presă? Se dădeau în primire singuri. “Nu l-am tras de nas pe Badea”– Aţi spus că o să-l daţi afară inclusiv pe Badea cînd o să veniţi la Dinamo?– Eu n-am spus niciodată aşa ceva. Domnul Badea mi-e un bun coleg ca acţionar şi un bun preşedinte al Consiliului de Administraţie. Şi trebuie să rămînă.

– Dar l-aţi tras de nas?– Nu, pentru că nu mi-am permis niciodată aşa ceva.

– Ştiţi care se zice că e semnificaţia acestui gest între mafioţii italieni? E ultimul avertisment.– E prima dată cînd aud. Poate că tu ai citit şi ai văzut mai multe filme ca mine, deşi mie mi-au plăcut mult filmele astea cu mafioţi. Dar asta n-am văzut-o.

– De ce nu vă suferă Ministerul de Interne?– Aţi vorbit voi cu domnul ministru Blaga?

– Nu, dar am vorbit cu domnul Berechet. Care e reprezentantul lor în Consiliul de Administraţie la Dinamo. Şi care v-a cam urecheat.– Domnul Berechet vorbeşte de pe margine. Şi care nici nu cred că a zis chiar aşa lucruri urîte despre mine. Domnul Berechet mă respectă, ştie ce valoare am şi niciodată nu cred că a vorbit jignitor despre mine. Poate cu o mică tentă în favoarea altora, şi nu în favoarea mea, dar atît.

– E adevărat că sînt cîteva ţări în care nu puteţi intra?– Nu-i adevărat. A fost o perioadă Ungaria. E o poveste de acum 20 şi ceva de ani în care eu şi nişte prieteni de-ai mei ne-am bătut cu nişte securişti unguri şi am devastat un bar. Atît şi nimic mai mult, dar s-a rezolvat.

– V-aţi împăcat cu Piţurcă. Acum, după ce s-a consumat episodul ăsta, puteţi să spuneţi de ce v-aţi certat? – E o chestie de fotbal şi absolut minoră. El a fost încăpăţînat, eu am vrut să fiu catîr ca şi el. Dar nu ne-am certat, pur şi simplu n-am mai discutat. În acest moment al discuţiei, telefonul mobil al preşedintelui dinamovist sună. Răspunde. Pare nelămurit. “Cine sînteţi doamnă, spuneţi! Cornea?”, zice. “Aşa, şi pe cine căutaţi? Cum indiferent, doamnă, pe cine căutaţi?”. Apoi dă telefonul pe speaker. Din aparat se aude: “Nu sînteţi Gigi Becali?”. “Nu sînt Gigi Becali, doamnă, aţi greşit!”. Întrebarea următoare a venit de la sine.– Chiar, cu Gigi Becali de ce v-aţi certat?– Prefer să nu răspund la această întrebare. Familia mea e familia mea, numele Becali cred că, după Revoluţie, cu brio l-am creat şi l-am ridicat şi aş vrea ca toţi cei care se cheamă Becali să-mi poarte respect. La noi, la machedoni, familia e sacră şi acest subiect nu e de discutat prin presă sau la televiziuni.

– Se spune că el ar vrea să se împace, dar nu vreţi dumneavoastră.– E o întrebare provocatoare şi nu mă interesează. Ţi-am spus, numele Becali e un nume important în lumea fotbalului şi, cred eu, pentru societate, iar problemele noastre ni le rezolvăm noi.

– De ce v-aţi făcut casele alea aşa de mari?– Pentru că am vrut să avem copii mulţi şi să stăm toţi în ea.

– Nu cumva ca să fie mai mari decît a vărului Gigi?– Sînt cam la fel de mari toate.

– Nu tot d-aia v-aţi luat Rolls?– Nu, l-am luat pentru plăcerea mea. Am zis că n-are rost să-mi iau la 75 de ani, l-am luata cum cît mai sînt în putere. “M-am împăcat cu cei de la Betis”– Există vreun club la care nu mai aveţi acces?– Nu. Nici măcar la Betis, unde m-am certat cu preşedintele Lopera. El e isteric ca şi mine la discuţii d-astea aprinse. Chiar am vorbit cu el după aceea. Mi-a zis “Cabron, adu-mi un jucător ieftin pe care să-l putem vinde apoi scump!”.

– De ce folosiţi cuvinte din limbi străine? Zice lumea că vă daţi mare.– Nici vorbă. În casă vorbesc spaniolă de vreo 20 de ani. Vorbim şi română, dar spaniola e de bază. Iar limba italiană a fost prima mea dragoste, pentru că am şi stat acolo ceva timp. Şi mai confund cuvintele, din italiană în spaniolă şi invers. Plus că eu am un limbaj popular, de pe stradă, nu unul de Sorbona. “Cu mine, Mutu n-ar fi semnat doar pe un milion de euro”– Care-i cel mai mare tun pe care l-aţi dat?– Tun? Cu nevastă-mea.

– Era vorba de fotbal, dar dacă tot aţi adus vorba, nu vi se pare un pic deplasat să povestiţi cum faceţi dragoste cu soţia?– Dar de ce să ne ferim de dragoste? Că doar copiii noştri aşa au apărut. Şi ce-i mai frumos decît spui că, la vîrsta mea, fac dragoste cu nevasta? Că mă simt bine cu ea. Nu cred că-i o chestie deplasată cînd doi oameni după 25 de ani de căsnicie încă se iubesc şi fac dragoste.

– Iar tun fotbalistic?– Perioada Galatasaray. Unde se împletesc şi banii cîştigaţi de mine, dar şi succesele pe care echipa le-a avut. Şi d-aia casa mea e vopsită galben, iar a fratelui meu în roşu. Din respect pentru banii pe care i-am cîştigat de acolo.

– Şi cea mai mare ţeapă?– Eu n-am dat ţepe. A, dacă te referi la cele luate, probabil cu jucători în care eu am crezut şi care nu s-au realizat.

– Mutu?– Cu Mutu eu n-am luat ţeapă.

– În sensul că l-aţi pierdut. – Mie nu mi-a părut niciodată rău cînd am pierdut un jucător. Drept dovadă, Mutu a trecut pe la noi pe la firmă, din păcate n-am fost acolo, să ne ureze cele bune de Sărbători. Pentru că asta-i viaţa.

– Nu regretaţi ieşirea aceea cînd l-aţi desfiinţat pe Mutu la televizor?– Nu l-am desfinţat. Cred că tot ce-am spus atunci a fost spre binele lui. Şi dacă azi comportamentul lui e altul, şi sper să fie aşa şi să nu fie ceva fals, iar în spatele cortinei să fie altceva, poate că a învăţat ceva din acea intervenţie a mea.

– Se spune că v-aţi răzbunat pe el pentru că ştiaţi că semnase cu GEA. – Doamne, fereşte! Eu nu pot să mă răzbun pe un jucător cu care am cîştigat bani. Şi am mai zis-o, nu ştiu dacă Mutu ar fi semnat la Juventus, cu mine, doar pe un milion de euro.

– Se spune că nu v-aţi dorit chiar aşa de tare să iasă Popescu preşedinte.– Mi-am dorit din inimă. Dar de ce să nu fi dorit?

– Pentru că pe el nu-l puteaţi controla ca pe Mircea Sandu.– Nu-i adevărat. Eu pe Mircea Sandu nu l-am controlat niciodată. Voi credeţi asta. Eu Federaţia română nu pot s-o controlez. Singurul ajutor e să-mi dea un certificat de transfer mai repede decît normal. Ce înseamnă asta? Să zicem că funcţionarii au plecat şi eu sînt într-o altă ţară, unde mai e şi alt fus orar. Şi-i rog pe acei funcţionari de la Bucureşti să mai stea la serviciu ca să-mi bage şi mie pe fax certificatul de transfer, ca să rezolv treaba.

– Şi i-aţi omenit apoi pe oamenii ăia?– Dacă le-am dat şpagă, adică? Nu, niciodată. Poate o masă la un restaurant, că doar avem şi noi un restaurant, Doi Cocoşi, unde slavă Domnului, s-au făcut destule mese de protocol. Dar astea sînt atenţii normale.”Nu mai sînt aşa isteric”– Nu vi se pare că aveţi de pierdut din cauza temperamentului? Vă pierdeţi cumpătul foarte uşor.– Să ştii că m-am schimbat. De cînd sînt la Dinamo n-am mai avut isterii d-astea. Înainte le aveam, şi faţă de presă, dar cred că nu-şi mai au rostul. Fetele mele au crescut mari şi mă critică. Prietenii îmi spun, doctorii îmi spun că nu-s bune excesele astea. Asta nu înseamnă că nu vă critic pe voi ziariştii cînd greşiţi.

– Nu cumva vă supăraţi degeaba?– Păi cum degeaba cînd voi să spuneţi că am făcut blat la Bistriţa şi eu am stat cu distonocalme toată repriza a doua, vai de capul meu. A trebuit să pierdem cu Piteştiul acasă, să pierdem la Naţional, să facem meci nul cu Jiul ca să vă convingeţi că nu facem blaturi. Blaturi la mine nu există. N-au existat şi nu vor exista.

– E fabula aceea cu lupul. Ştiţi cum e, au fost atîtea blaturi pînă acum că acum toate meciurile par suspecte.– A fost odată. A fost odată o fată, Dinamo. Fata s-a măritat, de vreo 6 luni, are acum un bărbat capabil, care nu mai permite altor bărbaţi să vină la fata lui să se dea pe lîngă ea, că nu mai merge.

– De ci nu aveţi nimic să reproşaţi? Nici un ziarist pe care să-l faceţi de la brîu în jos?– Vezi, asta e problema voastră? Continuaţi cu chestia asta. A fost acum 7-8 ani şi n-am spus-o ca o ameninţare, voi aţi interpretat-o astfel. Mi-aţi pus-o în cîrcă şi o s-o duc pînă la moarte. – Mai jucaţi la cazino?– Din cînd în cînd.

– Cît aţi cîştigat cel mai mult?– Pe un 8, 217.000 de dolari. Era un 8 înconjurat numai de fise. Am pus şi eu una pe 8, a ieşit 8 şi a început să sune alarma. Telefonul sună din nou. “Gata, hai că vin”, zice Giovanni. Se scuză: “Îmi pare rău, dar nu mai pot sta. Am o întîlnire, la care şi-aşa am întîrziat, iar mie nu-mi place să las oamenii să mă aştepte”. Caută ceva într-un dulăpior aflat pe peretele din stînga biroului său. Deasupra, un alt tablou, pesemne important pentru preşedintele dinamovist: fraţii Becali încadrîndu-l pe Dan Alban, fostul asociat al lui Giovanni. “Cred că e făcută în San Marino, la un meci al naţionalei”. Frapant este însă altceva. Anume asemănarea izbitoare dintre Victor Becali de atunci şi Hagi de acum. Parcă ar fi aceeaşi persoană.– În ce relaţii sînteţi cu soţia lui Mircea Sandu? Se zice că ea conduce de fapt Federaţia.– Pe Lisa o cunosc de prin 1979. Era soţia prietenului meu Dan Alban. O femeie drastică, o femeie care ştia ce vrea de la viaţă, care-l ţinea strîns pe Dan şi pe mine mă enerva groaznic chestia asta. Văd că şi cu Mircea Sandu aplică acelaşi stil de viaţă. A asistat la toate momentele importante din familia mea şi-i port şi acum un respect deosebit.

– Ştiţi ce se zice, că nu sînteţi străin de accidentul în care a murit Dan Alban.– Păi am visat seara ai de multe ori. Eram cu Dinu şi cu Dan la Roma. Mergeam la Dan Petrescu. Eu primesc un telefon de la nişte spanioli care voiau să deschidă un bingo la hotel Ambasador şi spuneau că nu găsesc sală. Şi a trebuit să plec. Le zic să mă ducă şi pe mine la aeroport, la care Dan a sărit cu gura pe mine că mă zgîrcesc pentru cîteva lire acolo. Iau un taxi, ajung la Frankfurt, unde aveam casă. Acolo m-a sunat un italian, directorul hotelului de la Telese Terme şi mi-a zis că Dan a murit. Eu am crezut că e o glumă, că Dan mai făcea glume d-astea. Mi l-a dat pe Dan Petrescu la telefon şi ăsta mi-a confirmat plîngînd. Dacă mă ducea la aeroport, Dan ar fi trăit.

– Lumea zice că aţi contribuit la accident. Că i-aţi fi umblat la maşină.– De ce, ca să rămîn singur în afacere, nu? O prostie mai mare n-am auzit! Da’ ia întrebaţi-o pe doamna Alban, un an şi jumătate ce-am făcut după aceea? I-am dus comisioanele pe care trebuia să le iau de la cluburi? Sute de mii de dolari. Altul în locul meu n-ar fi zis “Hai la revedere, Lisa, ciao!”. Mi nu mi s-a părut normal să fac aşa ceva. Ia mai întrebaţi-o pe doamna Alban dacă n-am avut grijă de familia lui Dan! De sora lui, Marilena, care mi-a botezat fetele. Ia întrebaţi-o pe Marilena dacă are un apartament cumpărat de mine la Bucureşti! Astea sînt nişte zvonuri aberante. A-be-ran-te! De ziarişti care caută senzaţionalul cu orice preţ. Andone are restaurant cu specific ungurescÎntr-adevăr, Ioan Andone are un restaurant în Bucureşti, pe care l-a deschis acum mai bine de doi ani. Pe numele său “Kiraly Csarda”, este excelent plasat, pe Calea Dorobanţilor, imediat după clădirea Televiziunii Române, şi a fost primul local cu specific unguresc din Capitală. Conform site-ului www.sapteseri.ro, plusurile restaurantului lui Andone ar fi mîncarea bună, porţiile generoase şi atmosfera plăcută, în vreme ce minusurile ar veni de la preţurile mai piperate chiar decît bucatele ungureşti şi de la serviciile ce uneori lasă de dorit.

Răspunsul lui Florentin Petre:”Acum zic doar atît: cinci ani de zile o să mai joc şi într-un picior la orice nivel!”Impresarul spune că Petre e propus în străinătateAgentul FIFA Victor Becali a mărturisit că situaţia lui Florentin Petre nu este gravă. “Fotbalistul are contract pînă la vară cu Dinamo. Nu i s-a propus prelungirea acordului sau diverse formule financiare, însă în cazul lui se poate găsi înţelegere în cazul unei oferte din străinătate, întrucît este un jucător respectat în Ştefan cel Mare. Este propus la mai multe echipe de afară, aşteptăm un răspuns concret”, a declarat Victor Becali. / Eduard ApostolCine sînt cei doi acţionariBecali nu a făcut nominalizări în privinţa celor doi acţionari care n-au continuat să pună bani la Dinamo, însă oficialii din Ştefan cel Mare susţin că respectivii sînt Vladimir Cohn şi Bagher Karimzadeh. “Ei n-au continuat să depună pînă la 700.000 de dolari, ca şi ceilalţi 7 acţionari, şi s-au oprit la o sumă mai mică. Le vor reveni acţiuni de cît au depus”, a declarat unul dintre şefii grupării. Vladimir Cohn a replicat ieri: “Dacă se va dovedi că merită să investim în continuare, o vom face! În continuare sînt acţionar la clubul Dinamo şi n-am de gînd să mă retrag!”