Acasă Articole Video / Un vis de 50 de minute…

Video / Un vis de 50 de minute…

121
11

Ziua de joi a fost o zi frumoasa. A fost ziua in care Dinamo a sustinut primul meci oficial in 2007. Da, a fost o infrangere, insa nu cred ca aplecat cineva cu capul plecat acasa. Am trait 50 de minute magnifice impreuna aseara in Groapa, iar aceasta fericire nu ne-o poate sterge nimeni din memorie.A fost minunat sa ne trezim din nou dimineata si sa realizam ca “astazi Dinamo are meci! Astazi vom fi din nou pe stadion!” A trecut greu timpul pana la ora meciului. La asemenea meciuri insa se pleaca de acasa din timp. Este practic un ritual. Iti iei fularul / esarfa, te imbraci lejer ca sa te poti manifesta la gol, iti iei buletinul (in caz ca politia vrea sa dai vreun autograf), iti iei bani de bere pentru inainte de meci, dar mai ales pentru eventuala victorie care va trebui sarbatorita (sau te bazezi pe prieteni), tragi aer in piept si deschizi usa constienta ca acum pleci la meci!…Pentru inceput lumea de pe strada pare ca nu stie unde te duci. Pe drum incep sa mai rasara, cate un tricou, cate o esarva alb-rosii. Tacit, parca toata lumea circula pe stadion. Ajungi aproape de arena si deja te trec fiorii. Parca nu se mia deschid odata usile autobuzului sa te lase sa cobori! E incrdibila senzatia pe care o traiesti atunci cand vezi in jurul tau numai dinamovisti! Totul e alb si rosu! Mai bei sau nu o bere inainte si intri…Desi Groapa are doar 15.000 de locuri, accesul in stadion inseamna la Dinamo imbulzeala. Aseara, intrarea din PCH facea cu greu fata. [b]Organizarea ca de obicei deplorabila a jandarmeriei a creat o busculada careia i-a lipsit doar scanteia pentru a degenera. Nimeni nu avea insa chef de bastoanele jandarmeriei inaintea unui meci atat de important.[/b]Insa pe cat de sufocant este drumul pana la intrarea in peluza, pe atat de coplesitoare este senzatia pe care o traiesti cand ai intrat. Dai cu ochii de o mare alb-rosie care trepideaza de nerabdare…[b]Setea de performanta fierbea aseara odata cu sangele celor 14.000 de dinamovisti din incinta stadionului. Parca tocmai de aceea fondul sonor din PCH era asigurat inainte de inceputul partidei de Prodigy si parca nimic nu putea fi mai nimerit. Peluza era plina cu o ora inainde de startul partidei, iar timpul se dilata cumplit. Ritmul antrenant din difuzoare te impingea sa sari in teren de nerabdare![/b]In sfarsit echipele ies la incalzire! IATA CAINII! Primul iese Lobont, saluta galeria si astfel incepem sa cantam. Am asteptat 3 luni sa mai ragusim o data! In sfarsit ne vom striga din nou dragostea pentru Dinamo! Insa nu e cazul sa exageram. E doar incalzirea. Au iesit si restul jucatorilor, odata cu ei ne facem si noi incalzirea. Apoi ne calmam. Va incepe in curand si meciul. Echipele intra la vestiare. Gata. E cazul ca muzica sa inceteze. Elias pune la punct ultimele detaliile. Toate tobele sunt la post. Baietii cu coregrafia sunt pe pozitii. Toata lumea astepata. Parca e neasteptat de liniste. Nocturna lumineaza mai puternic. [b]In gura tunelului de acces catre vestiare lumea incepe sa se agite. Ies baietii! Gata!Stadionul explodeaza. Coregrafia acopera tribunele. La mijloc raman neajutorati o mana de fani portughezi care au privilegiul sa guste pe viu din iubirea pe care noi toti o avem pentru Dinamo.[/b] Echipele se aliniaza in fata tribunei intai si saluta publicul. Ca si cei 11 caini din teren, cu totii avem in tribune inimile “stranse”. Momentul coregrafie trece. Mingea se aseaza la mijlocul terenului, e momentul sa aratam cum stim sa cantam. [b]Elias da tonul: CINE SARE, ESTE CAINE! Ecoul e incredibil, rasuna si cerul… In teren meciul a inceput deja![/b] Lusitanii isi dau seama cum putem sa impingem dinamovistii peste ei si incearca sa contracareze atacand la randul lor. Ai nostrii insa fac fata cu bine. [b]Suntem pe ei, PE EI, PE EI, PE MAMA LOR! Peluza canta si mai tare, stadionul rasuna pe masura, mingea se intepeneste in jumatatea portughezilor, care incearca sa muste pe contra atac. Pulhac recupereaza, se duce, trece de doi adversari, va centra! Nu, patrunde spre centru, paseaza in careu, acolo e Munteanu. E liber! Mingea ajunge la el, e singur cu portarul, suteaza, mingea il depaseste pe Quim… o fractiune de secunda parca e liniste, inimile nu mai pulseaza… si apoi vine cutrmurul… GOOOOOOOOOLLL!!! E realitate! E 1-0! Lusitanii au incremenit. Suntem fericiti! Cantam de fericire! Sarim, e o nebunie![/b] Jocul decurge la fel de bine, Danciulescu patrunde din nou spre poarta lor, intra in careu cu un fundas in spate… cade! Arbitrul fluiera! Penalty! Nu! Simulare zice el, arata un galben! Ah… i-am fi muscat decisiv. Dar lasa, mai e timp. Stam aici pana maine si cantam pentru Dinamo!Portughezii au cutitul la os si incep sa impinga jocul spre poarta noastra. Lobont e insa acolo, nimic rau nu ni se poate intampla. Catalin vegheaza si el de sus. Totul e asa cum trebuie sa fie. Vine pauza. Timp de respiro. Totul e bine, deja am vazut ca se poate. Mai sunt 45 de minute. Am trait o prima repriza de vis. Pauza insa trece repede. Echipele revin de la cabine si acum Dinamo va ataca la poarta dinspre PCH. Poate vom vedea un gol exact sub ochii nostri!… S-au dus deja 50 de minute din meci. Doamne, ce frumos traim! Ce frumos se canta! Portughezii ataca, dar nu obtin mai mult de un corner. Bate Simao, bate bine. Balonul se duce in careu, o lovitura de cap rasare din buchetul de jucatori si mingea atinge plasa. A fost pe langa? Nu, portughezii se bucura… e gol! E 1-1! Am incremenit noi acum. Ne trezeste Elias. Haideti sa cantam! Inca se mai poate! Cainii din teren insa par dezorientati. Benfica isi arata forta, Simao e inabordabil cu mingea la picior. Din nou corner, din nou Sabrosa… din nou portughezii se bucura… s-a terminat![b]Pulhac e cu capul in pamant, mai sunt inca 30 de minute, dar am predat armele. Sau poate ca nu le-am predat, insa ni le-au confiscat portughezii… Jocul baietilor nostri nu se mai leaga, atacurile sunt oarbe… plumbul din picioarele lor molipseste si tribunele.[/b] Inversunarea cantecelor se domoleste. Putini mai canta, nimeni nu mai crede. A murit si speranta. Sa fluiere cineva finalul! O face intr-un tarziu arbitrul. Tribunele insa au inceput sa se goleasca cu mult timp inainte. [b]Nu toti accepta infrangerea. Altii insa isi inghit amarul si raman pe baricade. “Cainii” nostrii vin sa salute peluza. Nu avem de ce sa nu ii salutam, s-au luptat, a fost totusi frumos. Cei ce sunt dinamovisti, niciodata nu sunt tristi… Am trait 50 de minute de neuitat. Poate ca in toamna vom fi capabil sa jucam si restul de 40 de minute…[/b]

11 COMENTARII

  1. Nu sunt trista.ce mai conteaza k am facut 15 ore dus-intors k sa vad meciul?ce mai conteaza k am asteptat 30 d minute sa pot sa intru in stadion?ce mai conteaza k am pierdut calificarea?am castigat ceva mult mai importat: pe noi, dorinta d a arata ce insemna mentalitatea ultras si sangele alb-rosu.Atmosfera de joi n'ar trebui sa fie una 'once in a lifetime' ci una 'once every game'.

  2. n'ai dc sa fii trist.suntem abia la inceput…si am pornit bine.echipa are nevoie d noi si noi d ea.ahhh…dulce dependenta ultras:love: :haita:

  3. Am trait 50 de minute de neuitat. Poate ca in toamna vom fi capabil sa jucam si restul de 40 de minute…&br;mi-a placut ce ai scris

  4. superb…in sfarsit au aparut filmuletele…&br;&br;echipa a daruit 50 min frumoase, dar suporterii au aratat ca sunt pregatiti deja de 90 min…respect lor&br;&br;:haita: :clap: :haita: :clap: :haita: :clap: :haita: :clap:

  5. :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap: :clap:

  6. super! mi-e cam mila de fani ca tre sa piarda echipa mereu in momente d-astea…si fanii tot vin sa-i sustina :haita: :haita: :haita: :haita: :haita: :haita: :haita: :haita: :haita: :haita: :haita: :haita: :haita:

Comments are closed.