VIDEO / Atmosfera de primul loc

[img]http://www.dinamomania.net/arhiva_foto/pch_20uta_1.jpg”; align=”right”; [/img] [b]Nimic nu ne poate face sa ne simtim mai bine dacat o victorie a lui Dinamo. Dupa doua saptamani de pauza in campionatul intern si dupa trei saptamani fara fotbal in Stefan cel Mare, Dinamo a revenit in Groapa pentru meciul cu UTA. Un meci prefatat timp de doua saptamani, mai ales pe DinamoMania. S-au discutat de toate. Cum va juca UTA, ale carei sanse si interese le va apara, cum le va apara… Pana la urma a venit si ziua meciului, astfel ca orice alte arme au tacut si am ramas doar cu fotbalul. Si s-a adunat ceva lume in Stefan cel Mare. Unele ziare au vorbit de 4.000 de oameni. Cred insa ca se refereau la segmentul de varsta 18 – 25 de ani… Una peste alta, am fost vreo 8.000 de oameni in Groapa. Cu toate acestea, etarna imbulzeala de la porti s-a pastrat. Este deja parte din traditia locului ca la intrarea pe stadion sa ne calcam in picioare, chit ca suntem 5.000 de oameni sau 15.000. La intrarea de pe Vacarescu jandarmii sunt luati prin surprindere, cu 5 minute inainte sa inceapa meciul inca se mai gandeau daca sa dea sau nu drumul fanilor in stadion. Intrasera niste “musafiri” cu autocarul ceva mai devreme si pentru siguranta geamurilor acestuia au preferat sa puna bariera pentru suporteri. In cele din urma s-a intrat. Evident ca incepuse meciul. Pe stadion, cum ne-am obisnuit, erau prezente toate cele trei galerii… Sudul, Nordul si oaspetii. Dupa vreun sfert de ora de la startul partidei, in sfarsit se afla toata lumea pe stadion. Abia se intra in atmosfera partidei cand doi jandarmi curajosi din cale afara si inconstienti tot cam atat isi fac aparitia in fata PCH si cu o nonsalanta demna de filmele SF defileaza dinspre intrarea la peluza pana in capatul dinspre tribuna I. Galeria, primitoare ca de obicei in asemenea momente, ii acompaniaza de la inceput. Corul baietilor canta mai ceva ca in meciurile cu Steaua. Tobele defileaza si ele in spatele celor doi jandarmi. Se simte o tensiune, dar jandarmii trec de poarta ce separa peluza de tribuna si astfel totul se termina sec. Acestea erau insa semne ca galeria este in forma si chiar asa a si fost. Cantecele care au acompaniat atacurile cainilor s-au auzit pe intraga durata a meciului. Era satisfactia data de jocul sigur al lui Dinamo si de presiunea care crestea cu fiecare atac. Parca pe masura ce se apropia finalul meciului, pe atat se intensifica si cantecul galeriei. In teren jocul se desfasura cu incrancenare. UTA “a avut cu ce”… Apararea pe care se baza Daniel Tudor a fost pe masura unui portar care a avut grija sa demonstreze ca s-a format la Dinamo. Dincolo de acest fapt insa, amarasteanul Bratu, probabil si datorita lipsei de experienta, a avut un stil propriu de arbitraj. Totul e bine cand se termina cu bine, dar nu putem sa nu tinem cont de maniera sa cel putin ciudata. Avertismentele se folosesc in special pentru a sanctiona lipsa de sportivitate si chiar daca astfel de momente sunt inerente intr-o partida, ele trebuiesc taxate. Acest lucru nu s-a intamplat si in meciul Dinamo – UTA. Chit ca a fost vorba de fault din spate, de cot in figura, de hent intentionat s.a. A fost evident faptul ca in contul aradenilor cartonasele galbene intra mai greu… Dar sa revenim la atmosfera. Deja se apropia min.60 si in Groapa golul se lasa asteptat. In timp ce la tribune spartul semintelor devine tot mai apasat, in peluze restul fanilor continua sa incurajeze echipa. De partea cealalta, suporterii veniti de la Arad sunt si ei in forma, UTA are sansa golului si asta ii face sa stranga randurile si dezbracati la bustul gol sa isi incurajeze favoritii. Din acest punct de vedere, in Stefan cel Mare chiar a fost sarbatoare. Ambele galerii au fost la inaltime. In mijlocul PCH tobele dau tonul, toata galeria simte ca golul pluteste in aer. Asteptarea ia sfarsit cand Danciulescu, servit remarcabil de nou venitul, Denis Serban, reuseste sa il invinga in sfarsit pe Tudor. 1-0 si era doar inceputul… Deja nu se mai tinea cont de nimic in peluza. Se canta cu hotarare. Doar Elias mai calmeaza elanul fanilor cand isi instiinteaza galeria ca ar fi cazul sa nu mai cante si pe atacurile oaspetilor, mai ales ca acestia aveau si ei sustinator si ca acum dadeau semne ca nu mai au nimic de pierdut. Danciulescu insa avea de gand sa se tina de promisiunea de la gol. Fusese doar inceputul. Atacurile lui Dinamo se intetesc, la fel si indarjirea aradenilor. Urmeaza o presurizare a careului advers demna de schemele tactice ale lui Mister. Aradenii se aruncau eroic in calea mingiei care refuza sa intre in plasa. Experienta lui Danciulescu isi spune insa cuvantul. Un lob superb inchide tabela in minutul '87: Dinamo 2 – 0 UTA. Punct final apoi intr-un meci disputat, in care adversarii au reusit sa ne faca sa ne reconfirmam respectul fata de ei. Dupa atatea strigate urmeaza insa si o bere, binemeritata. Dar nimic nu e mai descurajant decat sa vezi cum se termina butoiul cu bere chiar in halba ta. Noroc ca exista si rezerva. Avem bere, avem cantecele dinamoviste, avem atmosfera, avem sase victorii din sase si deci maximum de puncte. Nu conteaza ca e trecut de miezul noptii, la Red Dogs toata lumea canta pentru Dinamo. Mai putin stelistii din blocul de vis-a-vis… le este greu sa suporte asa ceva, sunt de acord. Prin urmare trei loganuri albe inscriptionate cu albastru si avand girofaruri pe capota isi fac aparitia in fata terasei. Ati ghicit, era politia! Se pare ca baietii tulburau ordinea si linistea publica… Evident ca spiritele se incing putin, o sticla reuseste sa aterizeze in apropierea unei masini de politie… cu toate acestea nu apar incidente. Nu era cazul. Ca urmare, domnii agenti se inarmeaza cu cate o shaorma si mai stau la vorba cu “contravenientii”. Se ajunge de comun acord la un consens, se bate palma si baietii incep sa cante “sa fie pace in lume, pace pe pamant”… Asa a si fost. A urmat o noapte linistita si in continuare asteptam cu aceiasi liniste, cu aceiasi incredere si cu acelasi optimism urmatoarele meciuri ale lui Dinamo.[/b]