Acasă Revista presei Vrem să conducem, dar fără să ştim

Vrem să conducem, dar fără să ştim

140
0

(articole preluate din ProSPORT)
– Cornel Dinu
Ultimul iarmaroc al toamnei fotbalistice şi-a consumat scenele. Nu şi ecourile.
Se vor auzi din nou acuze de trădare, înşelăciune sau limbaj de lemn, pogorâte din vremurile fanariote sau ale netrăitei aşa-zisei democraţii socialiste. Despre trădare, la felul nostru de a fi, cred că poate vorbi doar Mircea Sandu. Numărul voturilor neaşteptat de mare obţinut de Gică Popescu contrazicând tradiţia noastră de a merge numai pe calea compromisurilor. Strangulând din faşe principiile şi regulile ce ar trebui respectate de toţi. Apoi, susţinerea unei părţi a presei printr-o identificată campanie mai mult l-a păgubit. Prezentându-l ca pe un posibil purtător de suliţă, ce se va înfige necruţător în metehnele conducătorilor noştri. Care votau! Or, neanunţându-se măcar o reformă morală, n-are rost să verşi sânge. Petrecerea de la Mogoşoaia nefiind decât aducerea aminte a punerii semnului mazilirii pe umărul lui Brâncoveanu în palatul de la câteva sute de metri, de cei 34 de ieniceri ai Înaltei Porţi. Şi nimeni n-a sărit în apărarea domnitorului, noapte sau zi, până la Giurgiu!… Au urmat peşcheşul şi hatârul, la şi mai mare trecere în zilele de azi. Împământenite parcă în ascunderea adevărului şi dreptăţii.
Orice bun român (Mircea Sandu şi Gică Popescu sunt), cred că ar trebui să plece mai întâi de la a se întreba pe sine ce ştie cu adevărat să facă. Şi mai ales dacă poate să facă. Fiind recunoscut în Occident, aparentul câştigător Mircea Sandu, nu ar trebui să fie fericit. Mai ales că recunoaşterea la noi nu există. I se mai oferă o şansă să realizeze ce n-a facut pâna acum. Şi sunt multe. Le ştie prea bine, le-am discutat înca din vara lui ’90. Nu poate avea scuza că l-au năpădit buruienile, praful şi noroiul nostru definitoriu. Trebuia să lupte cu ele pentru a-şi păstra lucrul cel mai de preţ: cugetul curat. Pentru a ajunge la măreţie ai nevoie de “adevărul faptelor” realizate prin virtute, lege şi folosirea ocaziilor prielnice pentru a-ţi alia destinul.
Ultimele le-a avut cu prisosinţă, dar le-a ratat. Primele sunt mai rar accesibile nouă. Istoria este darnică, dar şi tare necruţătoare cu cei ce-i nesocotesc micile atenţii.
Probleme de strategie
– Florin Caramavrov
Câteva aspecte importante au făcut ca Gică Popescu să piardă alegerile. În primul rând, nu trebuia să-i ignore pe Lupescu şi pe Prunea, ţinând cont că aceştia făceau parte dintr-un sindicat afiliat la marile sindicate din România, care au influenţe importante şi în fotbal. S-a văzut până la urmă că au contat decisiv cele 50 de voturi ale lui Condescu. Baciul n-a crezut că Lupescu şi Prunea sunt o miză. În plus, a fost convins că aceştia nu pot, moralmente vorbind, să devină prieteni cu Naşul după ce fuseseră printre puţinii care au avut curaj să-l pună la punct pe şeful FRF. Şi dacă a venit vorba de morală, alianţa dintre cei doi sindicalişti şi preşedintele Federaţiei e la fel de perversă ca întoarcerea armelor de către Popescu împotriva lui Mircea Sandu, după ce Baciul nu avusese curajul, atâţia ani, să zică ceva de rău de acesta.
A doua chestiune: alianţa lui Gigi Becali cu Mircea Sandu e oarecum similară cu povestea de mai sus şi scoate din nou în evidenţă viclenia veşnicului preşedinte al FRF şi slăbiciunile lui Popescu. Becali ajunsese să spună cuvinte grele la adresa Naşului şi a clicii sale, ca s-o întoarcă înainte de alegeri şi să-l susţină pe acesta. Până la urmă, decizia patronului Stelei e absolut normală dacă ţinem cont de faptul că Popescu, în perioada în care a fost impresar, a pus câteva contre sănătoase transferurilor lui Cristea, Pleşan şi chiar venirii lui Hagi ca antrenor în Ghencea.
Am văzut cum a pierdut Popescu, dar important e şi cum a câştigat Mircea Sandu. Promiţând câte ceva unor pioni importanţi. Lui Gigi i-a promis arbitraje corecte la meciurile Stelei. Lui Lupescu şi lui Prunea le-a dat funcţii importante la FRF. Lui Condescu i-a arătat susţinerea de vreme ce a făcut o vizită la Târgu Jiu cu două zile înainte de alegeri. Lui Ştefan şi lui Pădureanu le-a promis reîntoarcerea în Comitetul Executiv, iar lui Chivorchian i-a garantat postul în acelaşi Comitet, ca reprezentant al Diviziei C, deşi e preşedintele la un club de “A”! Diabolic Naşu’, nu?