Another Brick In The Wall

( Traducerea & adaptarea – for Mister Pruteanu only )
 
Inca un pas catre 19
 
     3 – 0 impotriva unei echipe aflata pe val poate parea multumitor. Poate fi diferenta logica dintre Campioana si o retrogradata. Poate fi o gura de oxigen dupa o moarte clinica ce a tinut echipa la terapie intensiva intreaga saptamana in curs. 3 – 0 poate sa fie dovada ca Dinamo a inceput sa tina la blazon. Sau poate fi argumentul ca am eliberat frana de mana si am turat motoarele pt. un demaraj in tromba spre “ Olimpico “.
 
     Mai e mult pana departe. A fost 3 – 0 pt. ca Lobont e inca # 1 in tara. Pt. ca azi, “ Il Fenomeno Rumeno “, Clau-gol, a fost in zi de gratie. ( Centrare Cristea din cadere, de la linia de corner, cu fundasul in fata lui, cap Clau din coltul scurt al careului de 6 m, cu spatele la poarta, din intoarcere, peste bravul Catalin Multescu, in coltul lung al portii. ) Pt. ca Danciu a tinut sa participe activ la recitalul N & D featuring Printu’, chiar daca a avut un varf de cioc in fata fundasilor adversi; ciocul nu se pune.
 
     Defensiva inca geme. George face marcaj larg in careul propriu. Nu ajunge primul la minge, plasamentul sau e aproximativ. Desi a castigat in aport ofensiv, George avand in seara asta o incursiune in careul advers care i-ar fi putut aduce primul gol in alb-rosu, pretul este prea mare, erorile din aparare fiind frecvente.
     Vali Nastase nu e Moti, nu e nici macar Vali Nastase ante Italia. Radu joaca cu gandul la noul Chivu si asta il impiedica sa fie vechiul Radu. Ropo, desi e in crestere de forma; fuleul cu mingea la picior e devastator iar caderile sale capata iz de Hollywood, nu face ce trebuie sa faca. Nu inchide, nu recupereaza mingi, lasa adversarul sa suteze de la 20 – 30 m. Tinde sa devina atacant intr-o echipa cu prea multi atacanti. Il vad totusi pe Ropo, alaturi de Marga – daca se va reface, in centrul liniei de mijloc in meciul de la Roma.
 
     Oprita a debutat azi oficial in echipa campioana. Introducerea sa in primul 11 nu a fost decat un cadou de la profesor pt. elevul sau cu ocazia serbarii zilei de nastere. In curtea Tzintzarului se gasesc sigur pusti mai ageri ca Oprita. Acesta poate sa dovedeasca contrariul. Sper, nu cu Lazio. Declaratia lui Rednic de la sfarsitul meciului cum ca introducerea lui Oprita si Catalin drept titulari a fost pt. menajarea lui Bratu si Zicu pare verosimila.
     Imbucaratoare a fost in seara asta lipsa talmes-balmesului de la mijlocul terenului, unde Catalin, Cristea, Oprita si apoi Zicu, Cristea, Bratu nu s-au mai miscat brownian, lasandu-ne si pe noi sa intelegem ceva din fuga lor in iarba. Cat despre Zicu… Pai cand artistul asta o sa realizeze ca fiind cu mingea la picior si cu 2 -3 adversari pe langa el, trebuie sa dea drumul la minge ( in secunda optima, nu mai tarziu ca e prea tarziu ), o sa-l faca uitat pe Mutu. Pana atunci exista pericolul sa fie uitat el pe banca.
 
     Vestea buna vine dinspre Cristea. Printul este ca o adiere de vant in plin cod rosu.  A reusit sa lase in urma declinul de forma, e pasatorul de geniu, e marcatorul din linia a doua, e cel mai in forma mijlocas din lot, e primadona.
     Bratu a fost aruncat in teren pe postul hotarat de Rednic, cel in banda dreapta, un post cu care Bratu s-a acomodat sau, poate, s-a impacat. N-a jucat rau, dar nici nu a stralucit. S-o pastra pt. marti.
     In seara asta s-a pus osul, s-a vrut, s-a putut. Sunt convins ca si in Supercupa si cu Vasluiul s-a vrut, dar acolo nu a fost sa fie. A trebuit sa coboram ca sa putem urca.
 
     Caci marti trebuie sa urcam. Sa escaladam cele 7 coline. Ionel & Claudiu trebuie sa le ia lupoaica lui Romulus & Remus. Au supt destul. Lazio nu e Manchester. Cu Manchester am avut 1 – 0 si vise frumoase. Am ramas cu visele. Ajunge. Visele trebuie sa devina realitate. Catalin, Misha, Mopsu’ ne obliga. Nu putem sa-i dezamagim. Vom reusi.
 
Suntem condamnati sa mergem mai departe.
Vom fi acolo si vom scrie istoria impreuna.
PREGATITI-VA   PENTRU   GLORIE  !