Drumul spre istorie

(Gazeta Sporturilor)

Maria Andrieş

Ritmul nebun al lui Lazio, ritmul sacadat, năucitor, precis, ăsta trebuie să-l înveţe dinamoviştii. Au ţinut pasul aproape o oră, au păstrat cadenţa şi după ce-au înscris, nu s-au pierdut în detalii. Ritmul ăsta nebun trebuie să-l deprindă “cîinii”. Iar stilul de a arde pînă la capăt, cum au ars pe Olimpico, trebuie să le intre în sînge.

În afară de alura strămoşească a lui Ballotta, jocul de bolid al lazialilor n-are nimic antic. Rocchi, Pandev, Mutarelli sînt nişte killeri moderni. Nu de speriat, dar killeri. Profesionişti. Care te ţin în priză şi în opt oameni. Rednic probabil s-a apucat să-şi facă valizele de la primul şut al lui Pandev. Le-a desfăcut cînd Opriţa l-a lansat pe Danciu, apoi iar le-a strîns cînd Rocchi l-a făcut pe Lobonţ să boxeze. Le-a desfăcut cînd capul lui Danciu a readus teatrul roman la pioşenie, cînd Radu Ã…Ştefan a respins miraculos din careu. Dar imediat, la faza penaltyului, s-a apucat de împachetat cu rîvnă.

Golul lui Mutarelli l-a găsit pe Rednic copleşit de arme şi bagaje. Arzînd pe dinăuntru şi mutînd la rece. Este o remiză un rezultat mare, rezultatul care l-ar ţine pe loc? O remiză cu Lazio? O, da, dar Dinamo poate ţinti spre un rezultat istoric. Spre calificare.

Ce bine e să te temi!

Cătălin Tolontan

După cum nimic nu era cîştigat la 1-0 pentru Dinamo, nimic nu e pierdut la 1-1. Definitivul trage de timp în fotbal pînă în ultimul moment posibil. În acest caz, pînă la meciul de peste două săptămîni, de la Bucureşti.

Iată clişeul: abia acum începe greul pentru “cîini”. Pentru că, pînă la golul lui Dănciulescu, ei erau echipa cu şansa a doua.

Acum, aritmetic, au devenit favoriţi, chiar dacă la nivelul reputaţiei fotbalistice Lazio rămîne echipa mai puternică, adică cea care se poate impune pe orice teren.

Dreptul la teamă. Asta şi-a cîştigat Dinamo aseară. Doar nebunii sau disperaţii, adică cei fără de speranţă, nu ezită în faţa riscului. Dinamo are ce pierde! Dinamo nu vrea să piardă.

Mai aproape ca oricînd

Ovidiu Ioaniţoaia

La capătul confruntării de pe “Olimpico”, un suporter lazial ar fi putut pretinde că echipa sa de suflet trebuia să cîştige. Pentru că ea a avut o posesie superioară a balonului, a pus mai des presiune şi a ratat mai mult. Inclusiv o lovitură de la 11 metri. Totodată, şi în ideea că partenerul, surprinzător de timid în ofensivă chiar şi în minutele în care a jucat 11 contra 10 şi chiar 11 contra 9, a înscris la singura lui acţiune cu adevărat periculoasă din prima repriză. Pe de altă parte, neîndoios că simpatizantul lui Lazio n-a priceput de ce Fiorentina i-a dat drumul lui Lobonţ, de-a dreptul imperial aseară, cînd a parat şi penaltyul tras de Rocchi. Deşi trebuie să-l fi surprins replica organizată a formaţiei române, e de presupus că italianul nu încetează să spere. El gîndeşte, logic, că băieţii lui Rossi, care încă n-au început campionatul, vor aborda returul cu alt suflu, avînd mai multe meciuri în picioare.

La rîndu-i, un suporter roş-alb ar susţine că scorul de 1-1 a fost corect, echitabil. Că Dinamo a dovedit maturitate şi sînge rece. Că nu s-a speriat în ciuda faptului că după Moţi, lăsat acasă, după Mărgăritescu şi după Bratu, accidentaţi şi trimişi în tribună, a rămas repede fără Zicu şi fără V. Năstase. Chit că n-au strălucit, înlocuitorii acestora, Opriţa, L. Goian şi, mai tîrziu, Chiacu, şi-au făcut datoria, după cum elogii i se cuvin lui Dănciulescu, pentru execuţia de la gol. Deasupra tuturor, adversari şi coechipieri, s-a ridicat însă, cu măcar o clasă, impecabilul Lobonţ. Dar fanul “cîinilor” le poate reproşa favoriţilor săi că n-au insistat suficient, că n-au încercat să rezolve problema calificării încă de la Roma. Pentru că se putea. Dacă în fotbalul actual rezultatul contează înaintea impresiei artistice, suporterul din Ã…Ştefan cel Mare trebuie să se declare satisfăcut. Egalul obţinut marţi în deplasare, unul muncit, meritat şi preţios, îi conferă lui Dinamo o şansă în plus pe drumul către grupele C1, de care e mai aproape ca oricînd. Să-l privim ca atare, nu să ne grăbim să-l transformăm, prea exigenţi, într-o înfrîngere. Ar fi o greşeală la fel de gravă ca şi aceea de a-l supralicita.

După părerea mea, fiecare dintre cei doi spectatori imaginari are dreptate. Calificarea nu s-a decis, dar avantajul campioanei noastre constă, pe lîngă scor, în faptul că s-a lămurit. A înţeles că Lazio e de bătut şi de eliminat.