(articole preluate din GAZETA SPORTURILOR)
– Alin Buzărin
E greu să reacţionezi normal atunci cînd în tine se trag săgeţi concomitent, din mai multe arcuri
Andone! Iată oaia neagră a 4-4-2-ului, diavolul tehnico-tactic întruchipat care ţintuieşte cu furca de tavanul Infernului pe Dinamo. De aproape trei ani, Ando îşi dă în fiecare etapă examenul de capacitate. A luat trei puncte şi-un titlu, a scos pe Şahtior şi pe Everton şi a girat, ce-i drept, cu procent la purtător, o migraţie dinspre Dinamo spre alte zări demnă de vremurile gepizilor, pecenegilor şi cumanilor.
Comite erori în lanţ în meciul cu Naţionalul. Ştiţi povestea. Florentin fundaş dreapta, Radu Ştefan fundaş stînga, Moţi schimbat la pauză cu Daouda. La puţine minute, Cornel Dinu îl face praf la “Minutul 91”. Cu nişte aluzii civilizat-scrîşnite, dar uşor resentimentare. Pînă la urmă, Dinu are dreptul să-i disece fiecare gest tactic pentru că e antrenor şi i-a fost antrenor.
Dincolo de dojenile seniorului Mister, plutesc în eter amendamente tehnico-tactice venite dinspre acţionariat. Oameni bogaţi, specialişti în cife de beton, hoteluri, vinuri, cartoane, transferuri, butelii, taste şi ce-o mai fi sau pur şi simplu chestori neacţionari, recompun analitic şi mustrător triunghiuri defensive, analizează apărarea în linie şi ieşirile la ofsaid. Oamenii investesc la fotbal şi bine fac. Aceiaşi oameni au şi pretenţia că se pricep la fotbal şi rău fac. Prin faţa camerelor video trec o mie de enormităţi rostite de constructorii capitalismului din mileniul trei.
Mare minune că Andone a rezistat aproape trei ani în acest mediu. Dacă-l trăgea la răspundere un singur superior ierarhic, nu era nimic de zis. Şi pe Ancelotti îl ceartă Berlusconi, iar cu Vanderlei, Florentino Perez chiar şterge podeaua uneori. Toate lucrurile au un sfîrşit pe lumea asta, şi după ce te bat Argeşul şi Naţionalul, după ce pierzi ca un naiv la Sofia şi faci egal chinuit acasă cu Jiul, n-ai cum să te aştepţi la nimic bun. Dar cînd te ceartă public trei, cinci, şapte sau nouă şefi, e totuşi o performanţă că încă n-ai luat-o razna, înainte de a-l băga pe Zicu în poartă şi pe Guso şi Gaev cuplu de atacanţi.
Andone are şanse mici de supravieţuire în scaun. Dar dacă va trece cu bine de tripla ŢSKA-Poli-Marseille, va veni apoi iarna şi acţionarii vor spune că echipa joacă prost în amicale. Iar dacă acolo va juca bine, în primul meci din retur se va găsi sigur un specialist al mortarului amestecat cu uluca să vorbească despre mijlocaşii de bandă.
Dinamo la răscruce
– Ovidiu Ioanitoaia
Învinsă acasă de Argeş şi de Naţional în Cotroceni, Dinamo traversează o perioadă nefastă. Spiritele s-au încins iar şi se vorbeşte tot mai insistent despre posibila înlocuire a lui Andone, al cărui post ar depinde de rezultatele din meciurile de final ale stagiunii, unul în campionat şi două în Cupa UEFA. Fireşte că Ando nu poartă singur răspunderea pentru eşecurile menţionate, doar că, aşa se întîmplă de cînd lumea şi pretutindeni, antrenorul decontează primul derapajele echipei. Pe de altă parte, parcursul dezamăgitor din ultima vreme, amintind şi egalul de pe teren propriu cu Jiul, a dovedit că, dacă joacă slab, Dinamo joacă însă cinstit, observaţie menită să risipească bănuielile, exprimate inclusiv în ziarul nostru, că partida pe care a cîştigat-o la Bistriţa, în etapa a 8-a, ar fi fost strategică. Din acest punct de vedere, Dinamo are dreptul la o reparaţie morală, iar Gazeta tăria să recunoască deschis că a exagerat transformînd suspiciunile în certitudini. Dar nu asta e marea problemă a “cîinilor”, ci ieşirea din impas.
Într-un moment delicat, întîlnirea de mîine cu TSKA Moscova pică la fix, ea oferindu-le lui Andone şi băieţilor săi ocazia să demonstreze că au depăşit criza de inspiraţie, de formă şi de unitate. Admiţînd că Dinamo se află la răscruce, să convenim însă şi că poate, a probat-o în atîtea rînduri, s-o ia pe drumul cel bun, care s-o ducă, alături de Steaua şi de Rapid, în primăvara europeană. Să convenim şi să sperăm.
Mititelu de Neţoiu
– Tudor Octavian
Fotbalul nostru e plin de certuri şI împăcări istorice. Atît de multe şI de mari, încît au devenit mai interesante decît campionatul
Săptămîna trecută, am citit în Gazetă un articol care se chema ” Împăcare istorică”. Din articol, aflam că Adrian Mititelu i-ar fi întins mîna lui Gigi Neţoiu.
Aşa, ca orice om de afaceri, care ştie să pupe apăsat, acolo unde a scuipat împrăştiat, cînd pierderea începe să fie mai mare decît gheşeftul. Cum între cei doi distanţa dintre istorie şi isterie a fost dintotdeauna foarte mică, putem spune că a izbucnit pacea, la fel de previzibil cum a izbucnit şi războiul.
Cred că s-ar putea întocmi şi un clasament paralel al acuzaţiilor murdare, al ironiilor joase şi al lepădărilor de caracter cu specific fotbalistic. Şi nu atît certurile ne caracterizează, cît împăcările. Nu cred să existe împăcări mai abjecte ca la noi. Nu abjecte în sine, ci prin raportare la poziţia socială a persoanelor şi a personalităţilor care se dau în stambă. Suntem o naţiune de ţaţe la vîrf. Nu avem o statistică a ţăţimii de la bază, dar la vîrf, toată lumea se ceartă cu toată lumea.
E greu de spus dacă sportul se contaminează de la politic, dacă politicul de la sport sau dacă amîndouă se îmbolnăvesc de la istoria propriu zisă, care, dacă-i citită cum trebuie, fără obişnuitele trufii patriotarde, se dovedeşte plină de Mititei şi de Neţoi. Astfel că un nume imposibil, precum Mititelu de Neţoiu, capătă ceva din graţia rangurilor nobiliare europene, cu particula “de” – cum ar spune Caragiale – drept în miezul chestiunii.
Ce-i fac siamezi pe dezbinaţii Mititelu şi Neţoiu nu sunt nici mijloacele şi nici scopurile. Am greşi dac-am afirma că- n fotbal îşi văd doar de buzunar. Ei vor sincer binele cluburilor în care tocmai investesc. Sunt oamenii unei pasiuni reale şi hotărîte. Am cădea în cea mai mare eroare, dac-am susţine că urmăresc un program al facerii de rele. Numai că s-au născut cu un exces de talent naţional distructiv. Sunt amîndoi un fel de meşteri Manole, care dărîmă cu vorba, ce încă n-au apucat să înalţe cu fapta. Dezbinarea de la Dinamo, vine de la fotbaliştii strămutaţI de colo, colo de Neţoiu. La Mititelu şi la Neţoiu, sufletele se socotesc nu cu bucata, ci cu toptanul. Într-un sport în care e de ajuns un mare jucător, ca să ordoneze munca unei echipe, să-i dea farmec şi sens, angrosiştii Neţoiu şi Mititelu umblă cu vagonul.
Nu-i deloc bine, cînd se ceartă Mititelu cu Neţoiu. Cînd se împacă însă, e şi mai rău.







































Se mai iscau certuri la club dar niciodata asa de grave de cand a venit cretinul de Becali. Dinamo trebuie musai sa scape de el alfel e dezastru
Pai acum se ivesc certuri tocmai pentru ca Becali nu le mai face jocul mercenarilor din conducere.Cum se face ca Dinamo n-a mai vandut nimic de cand a venit el?
Comments are closed.