(gsp)
Cătălin Tolontan
Vasile Turcu e cel mai entuziast demolator al propriei reputaţii de om care bagă bani, nu poveşti, în Dinamo. “Am luat inima Banatului” a spus el după ce “cîinii” l-au transferat pe Torje. E multă bucurie şi puţină decenţă în această declaraţie.
Au trecut ceva secole de cînd oamenii îşi mîncau unii altora inimile pentru a-şi fura astfel puterea. Sîntem într-o altfel de lume! Sîntem?
De partea cealaltă, Marian Iancu se luptă cu ostilitatea unui întreg oraş.
Nu mi-e simpatic patronul timişorean, deloc nu mi-e simpatic. A introdus în fotbalul nostru un nivel de vulgaritate a replicilor care-l descalifică în primul rînd pe el. Degeaba vorbeşti o limbă română curată dacă o foloseşti ca să spurci.
Totuşi, nu pot să nu observ că Iancu a explicat în termeni logici transferul lui Torje. “Timişoara ia peste două milioane de euro şi 50% dintr-un viitor transfer. E o decizie a economiei de piaţă şi nu cedez în faţa presiunilor emoţionale”, a declarat el.
Singurul păcat formal al comunicatului e un soi de glacialitate, de superioritate care trece dincolo de logică.
Ã…Şi mai e ceva de spus. Da, profitul este esenţial pentru o companie, dar nu reprezintă esenţa ei! În fotbal, esenţa constă în joc, în rezultat şi în bucuria mulţimii. Sigur că trebuie să ne ferim de populism şi să terminăm cu ideea cluburilor sărace şi pure, “noi şi ai noştri”, construcţii locale pătimaşe, în spatele cărora se ascunde, de fapt, interesul meschin al unor conducători pe care-i doare undeva de Oradea, de Iaşi sau de Sibiu, dar care folosesc o retorică indigenă pentru că dă bine la suporteri.
Însă, în acelaşi timp, vorba unui economist, “unde lucrează doar piaţa, nu mai există nici o piaţă”. Iancu nu e culpabil pentru că l-a vîndut pe Torje, dar poate fi întrebat de ce proiectul economic şi sportiv pe care-l invocă în comunicat nu funcţionează de atîţia ani la Timişoara? De ce, dacă totul e făcut cu respect pentru interesele clubului, construcţia sa nu a spart nivelul mediu şi începe să semene cu… ştiţi cu ce? Cu o pepinieră de inimi.
Fugi, Iancule!
Alin Fornade
Dacă avea nevoie de un motiv pentru a pleca de la Timişoara, Marian Iancu a mutat perfect. L-a vîndut pe Messi din Banat lui Dinamo, ce poate fi mai umilitor pentru suporterii Politehnicii? Pe Mansour nu-l mai regretă nici fetele din oraş după ce s-a însurat, aşa că el nu intră la capitolul pierderi.
Ã…Şantajul pornit în ajunul Anului Nou la adresa autorităţilor care nu se implică la echipă a fost doar un pretext pentru camuflarea unui transfer. Factorii locali nu mă sprijină, trebuie să vînd jucători ca să finanţez echipa, a fost mesajul lui Iancu. Cum poţi să mai pretinzi că doreşti performanţă la Timişoara cînd i-ai vîndut Stelei pe Emeghara, Pleşan şi Ovidiu Petre şi lui Dinamo pe Bălace, Izvoranu, Torje şi Mansour? Între Iancu şi Zambon deosebirea e doar de litere. Nici unul nu a respectat Timişoara şi pasiunea bănăţenilor pentru culorile alb-violete. Civilizată, Timişoara va protesta paşnic, refuzînd să mai vină la stadion pentru a vedea dacă trupa lui Uhrin e pe gazon sau în sala de aşteptare a aeroportului. Plecarea lui Torje e şi falimentul proiectului demarat de Iancu în 2005. Dacă pentru un jucător timişorean “e un pas înainte” transferul la Dinamo, înseamnă că BkP nu oferă garanţiile necesare pentru performanţa adevărată. Totul e doar spoială.
Un sfat pentru jucătorii Politehnicii. Evitaţi de acum încolo expresiile de genul “Sînt mîndru că joc la Timişoara”, “Îmi curge prin vene sînge alb-violet” etc. După ce răsfăţatul fanilor, Torje, a mărturisit că vrea să fie “un simbol pentru Dinamo”, e mai bine să vă ţineţi gura. Primul oraş liber al României trebuie să-şi salveze echipa din ghearele uzurpatorilor de inimi. Cît mai repede.
