(articol preluat din ProSport)
Ion Cupen
Fotbalul a ajuns singura problema grava a României, unde lumea se bate cu fortele de ordine nu pentru un principiu ca în alte parti, ci pentru un ofsaid, un fault, un deget viril aratat multimii, sau vreo opintire penibila a arbitrului în fluier. In timp ce alte domenii, vitale, îngropate în derizoriu, se trateaza în cheie umoristica pe muzica lui Caragiale, Liga lui Mitica respira plenar. Dovada ca pe spinarea ei se pot cladi imperii financiare si se pot mâna turmele spre cabina de vot.
Al doilea mare derby, dupa cel batjocorit de Salomir, a fost mototolit de Corpodean. Prinsa la mijloc, Steaua, favorizata în compania Rapidului, a fost persecutata în confruntarea cu Dinamo. E clar ca mizele mari trezesc încaierari pe masura. A trecut timpul duelurilor cavaleresti. E vremea împroscarilor, a loviturilor sub centura si a cutitelor în spate. Pe Steaua nu o iarta nimeni pentru misculatiile din sezonul trecut, pentru admirabilul tur de forta din Cupa UEFA, pentru veleitatile prezente, pentru debutul stralucit în Liga Campionilor, pentru aroganta lui Meme, pentru planarea lui Gigi peste o lume amarâta si credula.
In vâltoarea luptei pentru sefie, nu numai Dinamo si Rapid, dar si CFR Cluj, Poli, daca nu cumva si Otelul viseaza sa se înalte calcând-o pe gât, tocmai pentru ca este puternica si mândra. Deocamdata, în succesiunea de foc a derby-urilor, cei trei antrenori merituosi din noul val au comis aceeasi greseala: blocarea munitiei strategice. Lucescu, mai agitat ca oricând, l-a uitat pe banca pe Mazilu. Rednic, înghetat într-o atitudine de gentleman în salopeta, l-a neglijat pe Ganea. Olaroiu, parând o oala sub presiune, l-a conservat pe Badea, un vârf ce sugereaza o gazela cu dinti de sarpe.
Din marele derby nu a mai ramas decât golul superb al talentatului Denis Serban, care si-a spalat în cinci secunde magnifice ultimii cinci ani de fotbal tenebros.
Vina fara vinovati
Lucian Lipovan
Stadionul Dinamo a fost miercuri din nou un veritabil teatru de lupta. Din pacate, nu la figurat, ci la propriu. Lovituri, distrugeri, sânge, gaze lacrimogene si, din ce în ce mai des, gloante! Incredibil, pâna unde s-a ajuns!
Pentru ca traim în România, cei implicati îsi ocupa acum tot timpul aruncând vina dintr-o ograda în alta. Realitatea este însa clara: vinovati sunt în fiecare “gasca”! Fanii dinamovisti ar face bine sa-i acuze pe cei care au decis ca este deosebit de “ultras” sa fure un banner al galeriei adverse. Or fi repurtat o deosebita victorie în lumea lor, dar au si provocat nebunia. Clubul Dinamo ar trebui sa-si caute lacunele în organizare. Este inadmisibil ca acei “viteji” sa se plimbe nestingheriti pe gazon! Fanii ros-albastrilor ar trebui sa-i identifice si sa se delimiteze de cei care distrug stadion dupa stadion.
Patetica si tentativa lui Meme Stoica de a profita de moment si a plânge alaturi de suporteri. Mai bine si-ar umple timpul schimbându-si propriul comportament, mult prea ofensiv si generator de violenta! Liga cu ai ei observatori tolereaza prea mult asemenea manifestari, iar federatia nu are nicio idee cum sa le combata. In fine, Jandarmeria. O institutie care se descalifica tot mai mult. In loc sa pastreze ordinea, provoaca dezordinea. In stilul “mineriada”, sute de jandarmi n-au fost în stare sa-i tina pe dinamovisti departe de sectorul stelist. Probabil e mult mai usor sa arunci cu gaze, sa lovesti, sa împusti! Iar excesul de zel este a doua zi explicat “tehnic”.
Cine si cum va plati pâna la urma? Steaua niste scaune, Dinamo niste bani, fanii câteva amenzi, iar jandarmii nimic. Ieftin. Apropo, nea Mircea Sandu, nea Ionut Lupescu, ce se mai aude cu organizarea Euro 2012?
Mititelu, pericol public
Daniel Nanu
Dupa semiesecul cu Iasiul, de vinerea trecuta, Gheorghita Geolgau graia adânc: “Bucurestiul este împotriva Craiovei si nu ne lasa sa jucam. Reprezentam un pericol prea mare, probabil”.
Nu, domnule Geolgau, nu Bucurestiul e împotriva Craiovei. Impotriva Universitatii Craiova e chiar Craiova. Si nu Solomon, Camataru ori Nedelescu. Marele pericol, si aici ajungem si la partea a doua a declaratiei, se numeste Adrian Mititelu. Si, într-adevar, reprezinta, pentru toata lumea, un pericol foarte mare. Individul anunta asta-vara ca echipa lui va lua 15 puncte în primele cinci etape, în care urma sa joace si cu Steaua, si cu Dinamo. Rezultatul? 0-3 cu Steaua, 0-4, acasa, cu Dinamo. Trâmbita vrute si nevrute despre apararea sa beton, cu Bornescu, Dorel Stoica, Mitchell… Urmarea? 21 de goluri în opt etape! Vorbeste întruna de stabilitate financiara, dar omul e plin de datorii. Mai mult, la Directia de Crima Organizata, Mititelu are dosare care însumeaza fraude de zeci de milioane de euro!
Saptamâna ce sta sa-si dea duhul a fost brazdata de mârlaniile lui Iancu de Timisoara, de circul la si dupa derby-ul Dinamo – Steaua. Dar lucruri mai grave s-au întâmplat la Craiova – Poli Iasi, când Mititelu a sarit cu picioarele pe arbitri, ca ultimul grajdar. “Se va ajunge si mai departe”, spunea înspaimântat asistentul Ungureanu, unul dintre cei agresati. Si probabil ca se va ajunge. Adrian Mititelu degaja ura, spaima, violenta. Opriti-l, pâna nu e prea târziu!
Altfel, de pe banca tehnica a Craiovei privesc neputinciosi la scorurile-fluviu doi dintre cei mai mari aparatori din istoria fotbalului românesc: Stefanescu si Ungureanu. Mititelu le-a dat, pe ton rastit, un ultimatum. Nu-i plângem pe cei doi: când te bagi în troaca, risti sa te manânce porcii!
