(articol preluat din Sport Total)
Radu Banciu
Dupa prima infringere in campionat, liderul grupei E a Ligii Campionilor e in prag de abandon!
Sintem amenintati ca stelistii vor boicota chiar societatea pe care ei au invadat-o cu tancurile odata cu venirea lui Gigi Becali la putere. E iarasi circ!
Cita lipsa de lucididate la grandomanii astia! Am scris acum citeva luni: daca Steaua pierde un meci in campionat, va trebui sa ne mutam in alta tara. Aici nu se va mai putea trai de abjectiile sefilor ei. Iata ca s-a intimplat! Mi se pare ciudat ca nimeni de la Steaua nu mai are rabdare sa faca analiza meciului cu Dinamo.
Chiar si rigidul Olaroiu parea cuprins de flacarile dementei dupa golul-capodopera marcat de Dennis. Declaratiile sale n-aveau nici o legatura cu meciul tocmai incheiat. L-au contaminat si pe el Gigi si Meme?! Nu e putin lucru. Nu poti fi o echipa mare daca la prima infringere din sezon alegi sa sfidezi sistemul in care cu buna stiinta te-ai incadrat dintotdeauna.
Oare n-ar fi mai frumos si mai destept sa nu spui nimic, sa nu faci zgomot, sa accepti sa mai si pierzi, si – eventual – sa te prezinti la meciul cu Bistrita cu echipa a treia, ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat? Ar fi fost genial Meme daca reusea sa faca asta. Fara ca presa sa banuiasca, fara ca publicul sa stie. Un boicot mustind a ironie fina pe care am fi stiut sa-l apreciem in esenta lui.
Putem admite ca Steaua a pierdut frustrant in fata marii rivale, ca i-a lipsit norocul de altadata, ca Thereau a fost eliminat usor de Corpodean, ca Nicolita putea scapa si el de rosu, ca secundele au trecut prea incet in prelungiri si ca Serban trebuia sa-si rupa glezna in careul lui Carlos inainte de a face ravagii.
Toate astea pot fi invocate la bucatarie, pe buda sau in altar. Fotbalul e o notiune perversa, dar asta nu se intimpla de ieri, de azi. Mai greu de inteles e lipsa de profesionalism, si pina la urma de modernism, a celei mai perfecte presupuse structuri din fotbalul nostru la nivel de club. Mojicia si mitocania te exclud automat dintre cei mari. Nu mai e nevoie de nici un fel de amenintare la adresa nimanui. Traim intr-o epoca de-un patetism inconfundabil.
