Acasă Revista presei Coadă la portocale

Coadă la portocale

139
0

(gsp)
de CĂTĂLIN TOLONTAN
Distribuție greșită! Dacă Chiricheș ar fi fost la microfon și Vivi Răchită pe teren, am fi avut șanse mai mari, fotbaliști și telespectatori deopotrivă. Așa ne-am frustrat și enervat unii pe alții.
Amîndoi, căpitan și comentator TV, au prins o seară de coșmar, una dintre acele pe care le simți ca elev cînd încasezi o notă proastă și speri că, trezit a doua zi, totul se va dovedi o neagră fantezie.
Din păcate, e adevărat. Fatih Terim ne-a învins cu 2-0 și ne trimite în supa primordială a tuturor posibilităților de la începutul grupei, lăsînd Olanda să decidă între România, Turcia și Ungaria. Pentru calculele complete, luați Gazeta de mîine dimineață și un laptop cu licență de Excel că variantele de calificare la Mondiale dau cu zecimale!
Pînă la urmă, comentariul de la Antena 1 al lui Răchită, inaudibil, lent și plin de onomatopee, este cea mai bună ilustrare a ceea ce s-a întîmplat în teren cu ”naționala” lui Pițurcă. Distribuție greșită, dar potriveală de necaz.  Pînă și Adrian Cheltuitoru, nu cel mai vibrant dintre comentatorii TV, însă o voce echilibrată și un ziarist de bun simț, a început să vadă hențuri și erori ale arbitrilor peste tot. Serios, nu ne-a furat nimeni!
Am jucat cu frică, acesta-i adevărul, teamă care a pornit de la Pițurcă. Antrenorul care a cîștigat meciul cu Ungaria l-a pierdut pe cel cu Turcia. E simplificator, desigur, dar în bună măsură real. O fi enervant Andrei Vochin pentru antrenori, cu observațiile sale bazate pe relaxarea cifrelor și pe experiență, dar a avut dreptate cînd a avertizat pe manșeta ziarului: ”E periculos să jucăm defensiv!”.
Sîntem înveliți într-un rezultat amar, care totuși nu alungă meritele antrenorului sau ale echipei de a rămîne încă în cărțile calificării. De vineri seară pînă  marți am fost favoriți. Nu acesta e statutul real la care ne dă dreptul valoarea echipei. Și nici măcar condiția fizică, pentru că a fost corectă observația lui Răchită despre inferioritatea fizică a echipei.
Liniștea nu e de noi, însă speranța nu ne-o ia nimeni. Totul se va decide în ultimele două etape ale grupei.  Să ne luăm punctele și să ne rugăm ca Olanda să joace chiar dacă nu mai are nevoie. Deși, dacă ne amintim bine, la ultimul turneu final la care ne-am întîlnit, ne invitau să-i batem.
Acum am ajuns noi să ne lăsăm punga nevoiașă la coadă, așteptînd să vină portocalele.