Craciunul mintuirii noastre.

Inca mai tremur si acum de nervi! Doar rezultatul e mare! Dar asa nu se poate juca fotbal! Intai a fost un norvegian nebun care parca a arbitrat un meci de catch. A dat tot ce se putea da pentru Lazio, ca un gazdar serios, temeinic  si ticalos! A umplut, apoi,  ambele echipe de cartonase inutile si de nervi. Ramine de discutat meciul in sine. Lazio este o echipa extrem de trosnitoare!  Este alcatuita din  galigani dubiosi care parca intra prin zid la fiecare atac la omul cu mingea.  Aceste intrari dusmanose  par o viziune coerenta a haosului primordial. In urma ramine mereu  doar scrisnetul de tibii. Si singe. Zicu e dovada.

Dintre alb-rosii eu nu l-am zarit in teren decit pe Lobont. Restul echipierilor sai  imi apar si acum pe retina doar ca niste umbre ce se chinuie sa lege  doua pase. Tomasso Rochi sau Ledesma sunt, in fond, niste asasini cu cutitul strins puternic intre dinti. Mutarelli un delincvent strecurat pe furis,  pe la spate.  Lovind ticalos. Dinamo s-a aflat astfel in postura unei victime aproape sigure. O pisica sfrijita aruncata  printre dulaii dubiosi de la periferiile Romei. A scapat aproape intreaga doar cu ajutorul norocului. Si al lui D-zeu! Cel care a pedepsot-o intai cu Vasluiul pentru a o mingaia acum cu Lazio. Aa! Si sa nu-l uit pe Loby, Dumnezeul nostru perpetuu.

Dinamo inca mai  executa si azi, parca,  pasa  moale data  mereu inapoi. Inca se chinuie sa verticalizeze si acum la 24 de ore dupa meci. Se panicheaza  caraghios in propriul careu  din dorinta  perfectiunii  ultimei executii  tehnice. Dinamo practica   un fotbal mult prea dureros pentru  suporterii sai cei mai  impatimiti.  Joaca cu noi un fel de Pokemon existential. Testeaza savant rezistenta noastra la viata,  si ne  ofera printr-o metoda  demonica otrava fotbalului picurata incet  dar sigur. Cu pipeta valorii.

Dintr-un exces de pudoare fac efortul urias sa uit meciul de la Roma cit mai repede.  Atit de bine mi s-a obisnuit celula nervoasa cu orice,  incit asemeanae unui mizantrop sadea abia astept sa vina returul de pe stadionul National.

Doamne, ce atmosfera o sa fie!! Sunt sigur ca un stadion arhiplin, pavoazat in alb si rosu va face  invoiala cu Imposibilul Ceresc! Impinsa de la spate de o imensa inima alb-rosie ce va bate din 60.000 de piepturi, Dinamo se va califica, cu siguranta,  in grupele Ch.League! Devenind antipodul unui tip de flecar national cantonat la periferia bunului simt si a onoarei, Dinamo isi va serba  Craciunul mintuirii sale acum in luna August .

Oooo, Ooo,  o bastardo bianco blu!

Rog poporul dinamovist sa se pregateasca pentru meciul de reinflorire a epopeii noastre europene recitind  ultimul paragraf pina ce sufletul ni se va umple de claritate, perplexitate, obstinatie si apoi suspin. Iar in urechi sa  rasune cintecul din link-ul de mai sus.

Dinamovisti la arme!! Sa fortam  vremea sfintilor nostri!!