Avram si determinarea vinovata.

 
Dinamo a pierdut duelurile directe in meciurile unde determinarea a fost lasata sa actioneze ca un cutit infipt in rana. In toate aceste meciuri arbitrajul a fost apanajul ticalos al „obiectivilor” ce cirpacesc in incurabil. In meciurile lui Dinamo cu Pandurii, CFR Cluj, Steaua si Unirea Urziceni atacurile dure la balon au fost invariabil strict fluierate la Dinamo si mereu ramase nesanctionate la adversarii directi. Nu intimplator aceste meciuri au fost pierdute sau aproape pierdute. Fluieratul la mica ciupeala alb-rosie si sufletul neguros al cavalerilor in negru au mutilat rezultatul din teren si au mutat discutia despre fotbal in sfera semnului falusal in detrimentul semnificativului cotidian.
 

In felul propriu noua romanilor,  in care facem an de an praf si pulbere fotbalul romanesc, Dan Petrescu va cistiga toate meciurile in care beneficiaza de un arbitru orb, de casa si le va pierde sigur pe acelea in care arbitrul va fluiera corect faultul. Determinarea Unirii Urziceni tine de atacul tembel asupra persoanei, facut nu cu pistolul, ci cu cramponul exact la timpla.
Il inteleg pe Vasile Turcu atunci cind se revolta. Are dreptate. Dar nimeni nu ii va acorda acestuia clementa cu buna stiinta deoarece partea ticaloasa a fotbalului romanesc a inventat intre timp valiza cu bani, bricheta ucigasa de arbitri si cistigul la masa verde, drept contrapondere la adevarul simplu, din teren.
 

A propos de jucatorii si conducatorii Unirii Urziceni, bieti mielusei ai fotbalului autohton, viata ne va demonstra noua tuturor ca ei nu au nici un interes sa cistige campionatul, ci doar sa opreasca anumite echipe in a cistiga acest campionat. Ei sunt perfect ceea ce sunt. Niste servanti umili, niste moralisti de conjunctura, niste sireti ce se incrinceneaza in perplexitate si care minjesc fotbalul romanesc mai mult decit sa-l curete. Ei sunt antipodul cazului pilduitor pentru ceilalti, stind bine mascati sub falsa performanta si sub moralitatea indoielnica afisate, de fapt, nu in favoarea propriei echipe, ci in beneficiul altei competitoare poate la fel de  imorala. Pentru cine nu crede, putem pune pariu ca Unirea nu va fi in final decit o falsa alergatoare de cursa lunga de care fotbalul romanesc nu stiu daca are nevoie in acest moment!!?
 

Sau poate au nevoie doar acele spirite demonizatoare  ce bintuie din plin pe culoarele Ligii sau ale Federatiei de Fotbal ce nu vor  o inflorire a epopeii  Spartei si a dorintei teribile a unora de a o imita. Si cum, de  regula, destinul limpede ne descurajeaza, rezulta clar, ca Dinamo nu stie sa joace si nu are strategii viabile  atunci cind este urcata pe garduri sub ochii permisivi si indulgenti ai arbitrilor antrenati in ticalosie. Pe scurt, istoria incepe sa se repete atunci cind sub masca arbitrului zace comod un impostor, iar Dinamo este pusa azi   in fata unor dileme:
 

– ori va cauta in van ajutoare sordide care nu vor veni  vreodata  de la niste comisii sufocate sub anomaliile previzibile sau invizibile ale  arbitrajului actual;
– ori va actiona asemenea unui dramaturg cu un dezvoltat simt al asasinatului si isi va  omori personajele din teren si de pe margine, din disperare sau dintr-un  spirit Macbethian exacerbat;
– ori va lupta in continuare coerent pentru inlaturarea haosului din arbitrajul indecent practicat de ticalosii ce folosesc frecvent hegemonia delirului in detrimentul ratiunii;
– ori ii va grefa lui Mircea Rednic acel organ care sa-i ofere acel minimum de intelepciune ce l-ar face sa invinga toate relele deodata.
 

Grea misie! Pentru ca, uite, cum iti intra, ca aseara, in casa un nevolnic  numit Marius Avram care cam de la inaltimea modesta a unei mese cu irizatii verzi-maronii te face praf zimbind strengareste. Te da jos de pe  locul intai cu nonsalanta unui asasin in serie, dupa ce iti anuleaza  goluri valabile. Apoi nu-si face datoria de arbitru si nu elimina un adversar pentru atacuri violente repetate.  Dupa care  isi ingaduie sa lincezeasca pe teren dupa pofta inimii, ca un spion ce asista sa nu se strice scenariul dinainte pregatit, incrincenat  in perplexitate asteptind sa il mai si  aplauzi  pentru asta.
 

Si uite asa dupa ce am avut deunazi hegemonia caraghioasa a mileniului, acum avem si echipa discutabila  a sezonului! In fapt, nu e decit hemoragia evidenta a unui sistem fotbalistic cangrenat de bani negri, false ierarhii, influente mafiote si tragicomedii ale unei moralitati defuncte.