Ce mohorîtă ar fi fost toamna asta pentru cei ce urăsc Dinamo, dacă Dinamo ar fi tinut-o asa, ca gaia matul, din victorie în victorie pînă la sfîrsitul sezonului! Doamne, ce frică le-a fost invidiosilor pe “capra” noastră, că vom cîstiga toate partidele pînă la sfîrsitul anului si le vom închide gura vanitătii sforăitoare, taman de Mos Crăciun, cu o clantă dichisită, conform standardelor UE! Norocul lor că, iată, am pierdut două jocuri si, deja, am ratat unul dintre obiective. Asadar, nu sîntem invincibili! Bucurati-vă, invidiosilor! V-a trecut glontul pe la ureche si v-a revenit inima la loc. Nu ne rămîne decît să vă trîntim usa certitudinii si superioritătii noastre valorice în nas si să v-o proptim, ca la stînă, cu pietroiul, pe dinafară. Priviti-vă în clasament. Ciocu’ mic, acum noi sîntem la putere! Am văzut meciul cu CFR Cluj-Napoca la o familie de stelisti. Rude de gradul IV. Nu doar că aveau fo două păhărele la bord – aveam toti, în memoria celor urcati la mansardă, la Cel de Sus vreau să zic, că era ziua lor (odihnească-se în pace!) – dar ura si invidia gazdelor steliste fată de Dinamo si, mai ales, vanitatea lor fiartă înăbusit la foc mic, în luni si luni de invincibilitate dinamovistă, a explodat la golurile clujenilor. Asta le-a descătusat strigături, încurajări si chiote specifice reflexelor extraconjugale bag seamă, aproape asfixiante, aproape agonizante. Iată semnul inconfundabil al dezrobirii lor sufletesti, mi-am zis, al biruintei resimtite asupra nodului în gît. Asupra umilintelor îndurate de ei din partea lui Dinamo si reprimate în străfunduri intestine atîta amar de vreme. Împrejurarea le-a provocat, spre nelinistea si disperarea mea de rubedenie atentă la sănătatea apropiatilor săi, holbarea si dilatarea globilor oculari, strîngerea si agitarea pumnilor – în directia mea, dacă nu chiar la adresa mea!– neputinta de a-si mai închide gurile salivînde brusc de bucurie si mujdei de usturoi si, într-un final, o dăntuială de aborigeni în jurul mesei, pe care furculitele si resturile zdrentuite ale copanelor abandonate într-o doară, zdrăngăneau cumplit în farfurii, sub socul trepidatiilor tectonice iscate de tropăiala călcîielor scăpate din papucii de casă, ce-i drept, cam incomozi de felul lor în asemenea situatii. Ce mai, gata-gata să sun la 112! Am renuntat, gîndindu-mă si aflînd repede că în ziua respectivă nu asistam deloc, dar chiar deloc, la un caz izolat si anormal. Slavă Domnului! Victoria Clujului a fost meritată. Nu stiu ce să spun despre victoria Pandurilor. Nu am văzut meciul. Pînă una-alta, remarc sportivitatea declaratiilor date de conducătorii celor două adversare ale noastre. La fel de elegant a vorbit si Ilie Iordache, autorul golului gorjenilor, care, fost dinamovist, nu a găsit de cuviintă să atace pe Dinamo. Ar fi avut prilejul s-o facă si, poate, si oarece motive, dar, spre cinstea lui, s-a comportat ca un adevărat sportiv. A vorbit, însă, Gigi Netoiu, asa cum nu trebuia. Mă dezamăgeste acest om, tot mai mult. Dacă esti dinamovist cu adevărat, nu ai voie să spui ACUM, la înfrîngere, ceea ce a spus Netoiu. Dincolo de aspectele că nu e nici adevărat ce spui si nu ai nici dreptul moral să vorbesti despre o echipă la ale cărei structură si rezultate tu nu ai nici un merit, ba dimpotrivă, nu te apuci să pui sare pe rana unui suferind decît dacă esti sadic sau dacă vrei să-l omori de usturime la inimă. Chiar dacă îti vine bine tie la interes. În fond, în ce calitate mai vorbeste Netoiu? Dacă nu-i place actuala Dinamo, ce caută la meciurile ei? Sau tot cu fitile, tot cu intrigi, tot cu ochii pe fotoliul de presedinte? Să nu-ti faci iluzii desarte cu noi, pîndind în umbră, domnule Netoiu… Văd că se agită spiritele, pe ici, pe acolo, iar unii suporteri sînt speriati si deja îi caută pe “agitatori” prin spatele casei sau prin cocina porcilor. Calm, băieti, calm. Nu s-a întîmplat nimic deosebit. Si Lyon si Manchester au pierdut primele jocuri. Sîntem, dar, în companie selectă. O ECHIPĂ ÎNTR-ADEVĂR PUTERNICĂ NU ESTE UNA INVINCIBILĂ, CI UNA CARE ÎSI GESTIONEAZĂ INTELIGENT INSUCCESELE. Si victoriile, deopotrivă. Noi, suporterii, putem contribui la asemenea reusită, păstrînd prin calmul nostru calmul la echipă. De maturitatea si echilibrul atitudinii noastre în momentele mai grele, inevitabile în viata oricărei grupări, depinde, în mare măsură, redresarea moralului băietilor nostri. Eu am încredere în jucători nostri si în antrenorul lor, am încredere în revenirea echipei la concentrarea pentru performantă. Asta pentru că acum sîntem cei mai buni din tară. Am demonstrat-o. Clasamentul însusi o demonstrează. Am pierdut un meci, două? Se mai întîmplă, ce-i cu asta? Nu de huiduielile noastre au nevoie cei care au gresit în meci si, mi se pare, asa ne-am angajat mai zilele trecute, cînd echipa mergea foarte bine, dar întelegeam că vor veni si înfrîngerile, normal. Altfel, facem jocul adversarilor si, mai ales, dăm satisfactie si motiv de bucurie si dezmăt celor care urăsc Dinamo si o invidiază pentru lunga s-a campanie victorioasă. Nu-i vedeti cum lesină de plăcere cînd pierdem, cum chefuiesc în presă ca păduchii în părul cîinilor? Noi sîntem ratiunea lor de a fi. De nu ne-ar urî, de nu ne-ar invidia, de nu ne-ar sorbi sîngele micilor noastre suferinte, ei nu s-ar sti că există. Pentru asta trăiesc păduchii. Fie vreme bună, fie vreme rea…







































ai spus-o perfect, frate!!!
….caini pana la moarte si dincolo de ea. &br; Dumnezeule cata dreptate ai, Hai sa-ti spun una tare, m-a sunat duminica un prieten stelist cu care nu mai vorbisem cred a de aproape un an de zile si erea ud tot. &br; HAI SANATATE
@ n109 si nasu &br;Va multumesc. Si eu am un apropiat stelist care, cind Dinamo primeste gol, ma suna imediat sa ma ia in bascalie, cu gura pina la urechi si, sigur, cu aburii alcoolului in educatie si caracter. De fiecare data, uita ca meciul e in desfasurare si mai e mult pina departe. Inghit galusca si il sfatuiesc civilizat sa asteptam finalul. De cele mai multe ori, la final am eu apa la moara, dar nu am nici o satisfactie sa il sun si sa ii reamintesc ca cine ride la urma ride mai bine. In plus, sub cuvint de onoare, eu nu l-am sunat niciodata, nici pe el, nici pe alt stelist, cind Steaua a luat-o in barba. Ba chiar, dimpotriva. Cind am avut ocazia, le-am gasit, in fatza, circumstantze atenuante si i-am compatimit cu o vorba marinimoasa. Pe mine, insa, nu ma iarta nici unul cind ar putea s-o faca. Uite, de-aia nici nu am nevoie de "iertarea" lor. Prefer de o mie de ori suferintza cruda alaturi de clubul meu. 💡
^_^ acelasi lucru mi se intampla si mie nea Nicule; Cand ii vad asa abatuti dupa ce ii umileste cate-o echipa din Europa, simt nevoia sa le zic 2-3 vorbe de incurajare; Cert e ca la insuccesele noastre, sunt sunat, ironizat si tot tacamul de caracterele astea …cel putin patetice. Bomboana de pe tort a venit cand un fost prieten stelist mi-a zis ca intr-o zi cand doar ce se trezise din somn si era in starea de amorteala, vazandu-l pe Borcea la TV, si-a imaginat coarne din capul lui iesind. 😀 Si acum sustine ca Borcea e diavolul.E o poveste in intregime adevarata…ciudati oamenii astia ai unuia din Razboinicii Luminii… 😀
@ReDBullD0G &br;Da, asa se intimpla. Sigur, nu trebuie sa absolutizam, totusi. Si printre stelisti sint baieti corecti si cu suflet si care nu pun pret pe ura si invidie. Si vreau sa mai spun ca in articol am vorbit despre niste rude steliste, dar s-a inteles, cred, ca referindu-ma la "paduchiii" de care are parte Dinamo, nu am vrut sa spun ca doar printre stelisti se gasesc ei, ci sigur si printre rapidisti, mititei, timisei etc. Nu-i vorba, si printre dinamovisti sint unii care pling la succesele Stelei, din cite stiu… 😀 😀 💡
De acord, nici nu am generalizat, ma refeream la stelistii pe care-i cunosc eu.
Nicule, esti din nou perfect la subiect. In ce hal i-a adus seria noastra matusalemica de victorii. &br;Mor si invie si iarasi mor dupa orice joc al lui Dinamo &br;Dac noi suporterii, voi – Dinamomania, conducerea si jucatorii ne pastram capul sezonul asta se va incheia excelent iar cel de primavara le va da nesfarsite dureri de cap suporterilor de pe la periferiile Capitalei &br;Bravo, Nicule, pe ei . Nu trebuie sa mai iertam nimic
💡
Comments are closed.