Acasă Opinii Important e sa marcam mai mult ca ei

Important e sa marcam mai mult ca ei

127
1

Observ la antrenorii români un tic tactic, sa zic asa, absolut păgubos. Acela de a-si mobiliza jucătorii în jurul ideii “fundamentale” de evitare a golului primit. “Eu spun că important este să nu primim gol…”, îl auzim adesea pe antrenorul român rostind în sedintele de pregătire si, tot atît de des, pe la conferintele de presă premergătoare partidelor respective. De unde vine această sintagmă… tehnică? De unde altundeva, dacă nu dintr-o ancestrală teamă de înfrîngere, proprie mentalitătilor complexate de inferioritatea fată de adversar, mentalităti formate în vremurile în care echipele românesti si fotbalul românesc, în general, se situau la periferia valorică internatională. Asa s-a născut celebra tactică a “temporizării”, initiată si utilizată de profesorul Angelo Niculescu acum 35-40 de ani, nu fără un oarecare succes, la echipa natională. A fost o conceptie de joc potrivită conditiei valorice a fotbalului nostru de atunci, care a făcut posibil uimitorul egal de pe Wembley, din ianuarie 1969, în fieful campioanei mondiale a momentului, apoi calificarea istorică la Mondialul mexican din 1970, precum si calificarea în “sferturile” Campionatului European din 1972, pierdute dramatic, după un al treilea meci, de baraj, pe teren neutru, la Belgrad, cu echipa Ungariei. Toti antrenorii care se trag din generatia fotbalistilor formati la scoala lui “nea Angelo”, poartă în substanta definitorie a mentalitătii lor tactice măcar ceva din “conceptul de temporizare”, ale cărui caracteristici sînt ruperea ritmului advers prin pase, apărarea si iesirea din apărare prin pase la mijlocul terenului, constructia actiunilor de atac prin pase, reluarea atacului prin pase… înapoi, combinatii în careu prin pase la firul ierbii etc. În fapt, este vorba, despre o TACTICĂ A TRAGERII DE TIMP DISIMULATE, proprii antrenorilor si, deopotrivă, fotbalistilor temători, complexati de presupusa valoare a adversarului, antrenori si fotbalisti pentru care scorul de 0-0 de la care porneste partida reprezintă singura lor “avere”, singura lor aspiratie. În 30-40 de ani s-au schimbat, inclusiv în bine, foarte multe în fotbalul românesc. De aceea, astăzi aspiratiile de performantă sportivă sînt cu totul altele, iar pretentiile suporterilor sînt si ele pe măsură. Temporizarea, lălăiala jocului în speranta că adversarul nu va reusi, cît e hăul, să înscrie în poarta noastră, nu mai multumeste pe nimeni. Dimpotrivă. Dacă totusi echipa ia gol? Ne resemnăm, cedăm lupta? Prin urmare, antrenorul român care se respectă si care tine la blazonul echipei sale nu se mai poate limita la idealul retrograd si pauper “sa nu primim gol”, căci asta înseamnă să inoculeze jucătorilor săi teama si sentimentul inferioritătii fată de adversar, acceptarea mediocritătii si interpretarea ei ca performantă sportivă si profesională. Mai ales în jocurile eliminatorii, spiritul ofensiv si mentalitatea de învingător, dincolo de numele si valoarea adversarului, dincolo de locul de disputare a partidei, sînt definitorii pentru victorie, pentru performantă. Sloganul antrenorului si al elevilor săi trebuie să fie nu “să nu primim gol”, ci “să marcăm mai mult ca ei, cît mai mult posibil”. Aceasta e simbioza reală între spiritul îndrăznet, mobilizator, insuflat de antrenor echipei sale si efortul pentru obtinerea performantei sportive dorite. Între “a marca mai mult ca ei” si “a nu primi gol” este o diferentă ca de la învingător la învins.

1 COMENTARIU

  1. Intr-o dubla mansa, atata timp cat golul luat acasa se consiera dublu in caz de egalitate, e fundamental sa iti propui sa nu iei gol.

Comments are closed.