Iubitului meu tată.

Turcu a afirmat ca masura este una pe placul suporterilor, care în întâlnirile cu membrii echipei, dar si pe site-urile dedicate formatiei si-au exprimat dorinta de a li se oferi credit fotbalistilor din pepiniera proprie.
"Tinem cont de parerea suporterilor, deoarece vrem ca între club si fani sa fie o strânsa relatie, sa discutam tot timpul, asa cum este într-o familie", a precizat Turcu. "Noi nu vom face precum cei de la CFR Cluj, sa crestem jucatori pentru echipele nationale ale altor tari", a explicat acesta.
"Daca va fi nevoie, vom aduce doi-trei fotbalisti pe an, din campionatul intern sau din strainatate, pentru a avea un plus de valoare", a descris actionarul planul de rezerva al ros-albilor.
Mai apoi citim tot pe Dinamomania cum "Noi nu vom face precum cei de la CFR Cluj, sa crestem jucatori pentru echipele nationale ale altor tari:
"Cainii" vor sa achizitioneze doi atacanti. Eric Obinna, ultima oara la echipa nigeriana Heartland si Juan Carlos Arce de la Corinthians.
Nigerianul Obinna este unul dintre fotbalistii care vor sosi în probe în "Groapa". Africanul în vârsta de 26 de ani a jucat în trecut la Arsenal. Ajuns la "tunari" la începutul sezonului 1999 – 2000, el a fost cedat ulterior catre francezii de la Saint-Etienne, dupa care a revenit la formatia londoneza. Obinna este evaluat la doar 100.000 de euro.
*******               *******
*******

Aceste povestioare de adormit copiii cei mici, cit si naivii prin excelenta mi-au reamintit, in contrapunct, de prima mea vizita in Groapa. Pe-atunci Dinamo mi se parea si chiar era un mit. Iar sportivul din parcul sportiv putea fi luat usor drept Superman. De mina cu tatal meu, pe care eu il vedeam un expert in orice, unul care stia, dar care mai verifica inca o data pentru a fi sigur ca nu greseste, am patruns infrigurat si temator in uriasul univers alb-rosu.


Primii pasi in Groapa alaturi de tata, au fost fermecati. A fost alegera lui.  Dar si a mea, in egala masura. Pentru ca tatii pot face orice. Ei au opinii stralucite despre politica , sport, cresterea cainilor si ecologie. Tatii nu sunt oameni obisnuiti, sunt oameni cu totul deosebiti.


Uite cum imi rascolesc amintiri dragi mie! Revad parca, pe teren pe 13 noiembrie 1968, in Cupa Cupelor pe Dinamo care intalneste un team englez: West Bromwich Albion (1-1 si 0-4), partide in care au jucat si Boc si Salceanu.  Rememorez in '69, doar cistigarea "argintului" in campionat si in Cupa. In 1969 revad, ca intr-o carte,   anul calificarii Romaniei la Mondialul mexican '70, cu o serioasa contributie dinamovista: Dinu, Boc, Deleanu, Ghergheli, Nunweiller VI, Dumitrache, Lucescu !  O tempora!
 Pentru mine, freamatul de pe Dinamo si rasucitul cheii in broasca – atunci cind venea tata – au fost sunetele cele mai dragi copilariei mele. Ii luam locul in fotoliu, asteptindu-l. Era un loc special, locul ce-i retinea forma si parfumul cartilor preferate. Si pernuta veche pentru spate. Am aruncat fotoliul. Dar ii duc dorul tatii, mai ales ca el nu mai este. Ma ridica pe umeri sa ating corola copacilor. Mi-a daruit o poza – o pastrez. In CCE, Dinamo si marele Real (1-4 si 1-0). In echipa noastra tinerii erau I. Marin, Mateescu si Custov.  
 Poate ca i-am daruit si eu ceva – o lume despre care aproape uitase. Si o mina mica in mina sa mare. Am crescut intre timp – dar lungul drum al prieteniei noastre nu s-a sfirsit. Si tot ceea ce el mi-a dat, ma alcatuieste acum pentru totdeauna, dandu-mi o certitudine – a locului sigur, linistit in care ma pot reintoarce mereu. Parcul Dinamo.