Acasă Opinii Nu credem in minuni. Credem in Dinamo!

Nu credem in minuni. Credem in Dinamo!

129
1

[i]Dinamo, un sfert de explicaţie De ce un sfert ? Pentru că startul furios al dinamoviştilor nu poate fi desluşit dintr-o dată. Nu e un junk food. Iei, prăjeşti, amesteci şi haleşti. Sînt multe ingrediente care dospesc acolo, multe condimente care-şi amestecă efectul pînă cînd îţi e greu să distingi aroma fiecăreia. Un lucru e clar. Dinamo nu s-a speriat de diversitate. Arată, într-un fel, ca un Turn Babel, dar unul al valorilor. De la insulele de lava Radu Ştefan şi Moţi la deja confirmarea Mărgăritescu. De la impulsivul Ganea la aparent placidul Niculescu, care are ceva din lentoarea lui Aramis al lui Dumas, responsabil cu eleganţa în clubul muşchetarilor. Peste toţi păstoreşte Rednic, un maestru al compromisurilor care ajung să nu compromită ideea de echipă. E nevoie de pricepere şi de un exerciţiu stoic al comunicării ca să ţii în mînă o trupă de talente. Poate că acesta este cuvîntul cheie! Talent. Dinamo a strîns capacităţi fotbalistice, probate însă şi exersate, nu doar declarate, aşa cum a făcut un alt colecţionar al campionatului, Timişoara. Altădată repede risipitoare de talent nevinovat la export, conducerea din Ştefan cel Mare a mizat pînă la capăt în valoarea individuală a jucatorilor. În acest moment, “cîinii” sînt echipa cu cel mai mare potenţial creativ în toate compartimentele. Au cei mai mulţi jucători care pot rezolva fazele prin propria valoare. Sigur că verificările se fac în Europa. În această săptămînă. Aici MM Stoica avea dreptate. Examenul abia începe, într-un anume sens. Şi el găseşte pe Dinamo în cea mai bună formă psihică de la Lucescu încoace. [u]Catalin Tolontan GSP 30.10.2006 [/u] Avertisment în alb-roşu ……………………………… Totuşi. Cu riscul de a fi nepopulari, unele lucruri trebuie spuse. Meciurile cu adevărat importante de-abia acum vin. Vom putea măsura dimensiunea reală a acestui fenomen doar comparîndu-ne cu alţii. După Beşiktaş, Bruges, Leverkusen şi Tottenham, nişte trupe nici prea prea, nici foarte foarte, dar europene, vom şti dacă am admirat o variantă a succesului cu arie de acoperire naţională sau internaţională. După experienţele numite Lyon şi Real e indicat să ne repliem. Deşi greu, leul nu a ajuns la paritate cu euro. Da, Dinamo sub domnia tot mai personalizată a lui Mircea al II-lea şi-a descoperit bucuria de a juca fotbal, de a cîştiga şi de a-şi bucura publicul. Curg pasele, desluşeşti trasee, anticipezi poziţii viitoare, numai că ritmul suferă. Dennis, Cristea şi Cătălin Munteanu combină frumos, dar de multe ori o fac cam la viteza cu care o făcea pe timpuri Radu Nunweiller. Nici fizic Dinamo nu pare încă pregătită pentru ciocnirile cu băieţii aceia mai mult sau mai puţin blonzi din Bundesliga ori Premiership. Cîţi dintre titularii lui Dinamo, cu excepţia lui Pulhac, Blay şi Mărgăritescu, participă minut cu minut la ambele faze ale unui meci? ……………………………… [u]Cristian Geambaşu GSP 30.10.2006[/u] [/i] ________________________________________ [size=3]T[/size]olontan s-a întrecut iarăşi pe sine, deşi ştim ca daca îl muscă un câine cel care turbează e câinele. Când câinele e roşu, au de câştigat toţi. Tolontan capătă sclipiri de geniu. Geambaşu nu ţine prelegeri despre fotbal. Dar putem învăţa împreuna lecţia bunului gust. Si chiar exerciţiul normalului, spun eu, atunci când critica e constructiva si pe deplin justă. [size=3]C[/size]a dinamovişti adevăraţi ce suntem, ne place sa recitim la infinit articolul lui Tolontan, dar acceptăm cu greutate criticile lui Geambaşu. Şi unul si celalalt au dreptate, fiecare in felul lui. Dinamo e fulminantă tocmai acum când nimeni nu mai credea in ea si in continuitatea performanţei sale fotbalistice. Dinamo domina copios un fotbal intern părăsit ruşinos de Steaua lui răsfăţata. Atunci când autoevaluarea nu mai funcţionează in Ghencea, nici rezultatele nu mai vin in România. Europa nu mai poate fi o marota convenabila pentru Me Mee Stoica, aşa cum Europa nu a devenit încă un leit-motiv comod pentru Vasile Turcu. [size=3]E[/size] clar că intre Muc cel Mic din Ghencea si Muc cel Mic din Ştefan cel Mare, al doilea domină copios competiţia povestitorilor despre talent. Fotbalistic. Primul trage ponoasele transferurilor ratate ale lui Carlos si Saban si se mai şterge, încă, cu dosul palmei la gura, după ultima apariţie televizata. Turcu îşi îmbracă, de-abia acum, ţinuta de gală, ca să păşească mândru in primăvara europeana. Si chiar dacă cravata ii stă puţin strâmb, Pulhac, Blay si Mărgăritărescu par a fi argumentele lui suficiente pentru corecţia necesara. [size=3]I[/size]n toamna asta, la Dinamo, am avut grijă ca diversele miresme târzii să nu devina simple miasme premature. Chiar si pălirea, uscarea sau dezagregarea, ca stări ale recoltei de toamnă, toate, păstrează un aer curat si firesc in Ştefan cel Mare. Fotbalul luminos practicat de Dinamo ne-a schimbat si comportamentul obişnuit. Deşi câini cu colţii roşii, noi nu mai târâm tăcuţi pisica moartă a ceţii prin curtea noastră. Impulsivi sau placizi dinamoviştii au emanat valoare cale de 13 meciuri. Mulţi tac înciudaţi când vorbeşte Borcea, pentru ca nu mai au argumente cu care sa-l combată decent. Dinamo joaca atât de strălucitor in unele momente, de parca s-ar fi metamorfozat ea întâi in galacticii Realului din Madrid. Si-abia apoi Ronaldo sau Beckham s-au aşezat cuminţi la locul lor, acela de veşnice rezerve intergalactice albe. [size=3]N[/size]umai ca acum ne pregătim serios de Cupa UEFA. Înseamnă că avem dreptul să vorbim, ca romani, de pitorescul pădurilor bavareze, despre ciocolata si canalele belgiene din Brugges, despre Istambul , oraşul sultanilor, cu negustorii săi de tot felul ce încearcă sa-si vândă produsele cu un entuziasm imbatabil sau despre vechiul London Bridge, podul pe care o sa stăm si o sa scuipăm in Tamisa seminţe de bostan prăjite la rotisorul imperial al fotbalului neînţeles de Mitica si Sandu. Vom încerca sa la transmitem si lor, competitorilor noştri, tragicul, melosul si patosul Tarii Romaneşti si ale fotbalului ei colosal. Nu ştim daca aşa Dinamo poate fi o explicaţie-ntreaga. Dar sigur poate deveni un avertisment european in alb si roşu, precum si o echipa de temut pe continent. Pentru ca noi nu credem in minuni. Dar credem in fotbalul jucat de Dinamo! ___________________ [color=red]P.S. Daca Ionel Ganea este fortat sa plece de la Dinamo in aceasta iarna, conducerea dinamovista risca o adevarata revolutie alb-rosie!! Sper ca ea sa fie receptiva la acest avertisment si sa nu neglijeze suporterii! Sa-l ia pe Emeghara pe bani. Timisoara a beneficiat, deja, de mult prea mult ajutor alb-rosu.[/color]

1 COMENTARIU

  1. Mdea. Mai au sa il aduca acolo pe Ioan Andone si legiunea dinamovista va fi completa pe Bega. Spre fericirea "iubitorului" de catei rosii, camaradul Jackie Ionescu. Da' ce ne mai iubeste el pe noi! Heil, kamarad! Bag sama, ii pute Dinamo, dar asa ii place valoarea jucatorilor ei, ca pe toti i-ar transfera. S-o creada el! Dar ce, noi sintem Bere Bragadiru II sau societate de binefacere pt. renovarea si retehnologizarea Policlinicilor din Timisoara? Nu-i mai aproape UTA? Sa ii ajute ea, ca oricum are jucatori mai buni si mai inimosi. ^_^ &br;Ganea la Policlinica? Pai da, ca nu i-o sta mai bine in echipa tinarului politzist roman, decit in echipa batrinului zurbagiu banatzean. 😛 &br;Cit despre Tolontan, ce sa zic, cine-l mai crede? De fapt, intreaga sa expunere, limpede si lin curgatoare ca Ozana nostalgiilor sevilliene, dar si dulce ca bucatelele de zahar aruncate peste nasul dulailor rosii din buza ograzii cu acareturi lasate la vederea nu stii cui, se invirte in jurul curiozitatii infantile si malitioase de pe maidanele copilariei: "Aha-aha, acu' sa va vedem daca ii mai bateti si pe astia, prostilor! Proshtii-proshtii, catelusii nostri!". Parca il si vad pe Tolontan incrucisindu-si destele pe sub masa la meciul nostru cu Besiktas. Va dati seama ce cu sic ne va da el de la masa presei daca… Doamne fereste? :huh: &br; &br;__________________________ &br; &br;@AD 🙄 &br; &br;Fereasca D-zeu sa-i prindem, Nicule! 8) &br; &br;Ii halim pe toti!! :blink:

Comments are closed.