Si maine…

Azi nu vad si nu aud nimic.

Azi vreau sa uit de tot ce se intimpla la, si cu echipa noastra draga. Sa nu stiu de antrenamente, de transferuri, de actionari, nimic.

Citeva ore o sa uit de tot ce e urat in Groapa.

Azi vreau doar atat: o zi de reculegere.

Sa inchid ochii si sa imi aduc aminte doar de ce a fost frumos, sa ma gândesc la Capitanul nostru drag, sa-mi amintesc de El, de dragostea lui de viata, de mândria cu care imbraca tricoul lui Dinamo. De incapatânarea si inversunarea lui, de-o viata dedicata culorilor alb-rosii. De lacrimile pe care le varsa in drum spre vestiar atunci când pierdeam un meci si cum se bucura atunci când câstigam. O sa-mi aduc aminte de el pe teren, de trofeele ridicate de El deasupra capului, de bucuriile toate câte ne-a oferit, sa simt din nou spiritul dinamovist.

Astazi visez. Un vis frumos.

Si mâine, când ma voi trezi, vreau visul si adevarata mândrie de-a fi dinamovist inapoi!

Noi de citiva ani traim un cosmar. Hai sa ne trezim odata cu totii din cosmarul asta, dinamovisti!