White Hart Lane• este cunoscut în Anglia si ca “The Lane”• situat în cartierul Tottenham, nordul Londrei• Capacitate: 36.240 • In 1923, stadionul a fost marit, putând gazdui peste 50.000 spectatori• Primul meci jucat: septembrie 1899 – Tottenham – Notts County 4-1- Asistenta: 5.000 • Marime: 100 X 66 m• Recordul de asistenta: 75.038 – 5 martie 1938, la un meci pierdut cu Sunderland în Cupa AnglieiIn România, nici în 50 de ani nu vom avea un aşa stadion, pentru ca nu vom avea civilizaţia englezilor. La noi, ce se construieşte frumos se dărâma imediatVasile Turcu, acţionar DinamoAcolo vrem sa ajungem. In miezul civilizaţiei engleze. In competiţia care ne atrage, ne uimeşte, ne amăgeşte si ne umileşte in egala măsura. Vrem cu ardoare sa pătrundem pe tarimul minunat dar atât de trufaş al Ch.League. Ch.League e un deziderat incomod pentru noi toţi datorita accidentelor provocate destinului colectiv . Prima data a încercat sa joace in Ch.League Borcea. N-a fost sa fie. Apoi a pătruns Gigi Becali, cu ceva ajutor divin si cu un imens sprijin financiar – camataresc. Me Mee a vrut sa salasuiasca acolo mirlaneste, iar Dinamo a vrut sa penetreze prin filonul scump, nativ, al valorii sportive transpusa pe-un libret si motiv de manea. Totul a părut a fi in zadar. Nu aceasta e calea spre succesul european, pentru ca oamenii sânt profesional, adesea, mai modeşti decât par. Ca sa fi un ins, rămas, cu dinadinsul, din Schwitzera, cantonul Uri, cum ar spune Ion Barbu, nu e suficient sa fii doar orgolios. Pentru ca orgoliul are, uneori, subtilitatea de a le îngădui unora să şi declare, fără sfială, incompetenţa. In concluzie, trebuie sa fii intai de toate inteligent. Si logic. Calitati pe care cred si sper ca Mircea Rednic le are cu prisosinţa. De-aici trebuie sa înceapă totul. Chiar si reconstrucţia actualului Dinamo, ajuns la 13 puncte in fata urmăritorilor săi. Mulţi m-au făcut deja nebun, citind numai aceste rânduri de-nceput. Alţii sunt, probabil, la a doua ţigara. Insa eu insist sa exprim pe scurt sentimentele care m-au năpădit aseară după meciul cu Tottenham . Intai am văzut neputinţa in fata unui adversar net mai bine pregătit fizic, tactic si mental. Apoi am realizat, ruşinat, umilinţa. Cu alte cuvinte, toţi ştim, din când în când, si trebuie să admirăm, să privim către un altul de jos în sus. Proiectându-l pe cerul exaltant al propriilor noastre, neatinse, idealuri. Tottenham a fost ieri o pisica grasa ce a avut in gheara sa unsprezece şoricei îngroziţi si neputincioşi! După gafa lui Carlos al nostru s-a năruit si bruma de speranţa pentru o reprezentatie onorabila la festinul celor bogaţi. A devenit clar pentru toata lumea ca nu vom putea ataca la anul fotbalul continental cu fotbalişti pietoni ca Danciulescu, Mragaritarescu sau Catalin Munteanu. Din suficienta lor păcătoasa s-au născut si gafele apararii noastre, mereu expusa in fata uraganului stârnit de perfidul Albion. Englezii fac ce ştiu ei cel mai bine sa facă in fotbal ca si in viata. Cuceresc mereu imperii. Sunt o naţie de luptători. Daca eşti slab, eşti terminat! Dinamo trebuia sa lupte la baioneta la fiecare contact avut cu jucătorii englezi. Si deşi ai noştri au avut baioneta perfect ascuţita, singura problema rămasa, a fost ca nu au reuşit niciodată sa ajungă din urma vreun englez pe care sa-l ucidă mişeleşte de la spate. Pentru ca The Spurs au fugit aseară al dracului de bine. Ceea ce nu putem tolera e să spunem şi, mai cu seamă, să ni se spună că suntem moralmente precari, că suntem lenţi, necinstiţi cu fotbalul aprig, si discutabili din unghiul valorii sportive de rang înalt. Aici nu ne mai comparam cu Steaua, alta mina moarta pe altarul fotbalului de performanta. Nu ne mai luptam nici cu Răzvan, cu Copos, cu Salomir sau Tudor. Dar daca nu înţelegem sa plătim performanta si sa cerem in contrapondere performanta sportiva de cel mai înalt nivel, mai bine ne oprim aici. Salutam. Si parasim o scena pe care inca se arunca flori. Oricum, şi judecata şi sfatul sunt, prin natura lor, inferioare actului fotbalistic in sine. De aceea Rednic trebuie sa acţioneze puternic, acum, neîntârziat, pe piaţa transferurilor. Iarna aceasta, ca iarna a judecaţii noastre, pare a fi sentimentul inca difuz pentru evoluţii viitoare sclipitoare. După cum ne vom aşterne acum, aşa vom evolua in viitor. Cu o echipa demna de Ch.League, vom avea cu siguranţa si dreptul la a visa ca o data si-o data vom avea White Red Hart Lane-ul nostru câinesc, aici in Groapa. Altfel ne e suficienta, ipotetic vorbind, alternativa din Tiraspol. P.S. Îl înţeleg perfect pe Mircea Rednic când spune ca e supărat pe atitudinea avuta de fotbaliştii dinamovişti. Ca aceştia nu au dat dovada de profesionalism atunci când au ales sa vina la Londra cu soţiile si prietenele. Dar in acest caz, prin puterea exemplului, nici el nu trebuia sa isi ia fetele cu sine. Ii era suficient carneţelul de notiţe. Si poate câteva flacoane cu determinare sportiva uitate la Bucureşti in magazia cu echipament sportiv.







































Pai tocmai aici e problema Aurele. Unii componenti ai lotului lui Dinamo sunt doar jucatori nu si fotbalisti. &br;&br;Meciul de pe White Hard Lane, ne-a aratat limitele manageriale, de valoare de lot dar si de atitudine a multora. Pana la urma e bine ca am avut luxul sa putem primi un dus rece, care totusi nu ne tranteste afara din Europa.&br;&br;Rednic are 2 luni la dispozitie sa intareasca lotul cu fotbalisti si sa cristalizeze relatiile de joc.
Comments are closed.