(articole preluate din GAZETA SPORTURILOR)
– Radu Naum
Fotbalul s-a transformat într-un comerţ cu oportunităţI, de la cele sentimentale pînă la cele contabilizate cu virgulă
Dinamo e campioană. Nu de toamnă, ci absolută. Există un sport în care cu adevărat cei mai buni cîştigă. O ligă a marilor victorii din fotoliile terestre sau de la business class. Dinamo, pe acest tărîm, nu are ce griji să-şi facă. A manevrat superb căderea de adrenalină a rivalelor de după sarmale. A fentat spre Petre şi i l-a şutat pe Pleşan cui îi ardea buza mai tare după el. S-a lăsat atacată la Alexa, dar a intrat la alunecare tocmai cînd adversarul se pregătea să tragă cu sete în balon. Marea victorie a conducătorilor din Ştefan cel Mare ţine de un veritabil concept de afaceri care nu îi lasă niciodată pe minus. Nu e nici un secret, fotbalul s-a transformat într-un comerţ cu oportunităţi, de la cele sentimentale pînă la acelea contabilizabile la virgulă. Coexistă acolo varianta de a fi sau nu dinamovist funcţie de cîţi bani ceri la salariu, cu aceea a unei afinităţi dincolo de sumele miribolante oferite de alţii, care te trage spre locul unde a fi cîine are o tălmăcire dintre cele mai gingaşe. În acest joc complex, acţionarii de la Dinamo sînt ca degetele unei mîini care ţine fără să tremure pistolul managerial. O lecţie, o încîntare. Pînă cînd, oare ?
Dacă s-ar ţine campionatul de transferuri din martie pînă în iunie şi din iulie pînă în decembrie ar trebui înfiinţat un premiu special pentru locul 2. Aşa, însă, cei care suduie în bărbie după magnificele operaţiuni ale liderului îşi păstrează toate şansele. Antanta perfectă de astăzi poate exploda o dată în plus de îndată ce trebuie să alegi 11 jucatori din 22 sau mai mulţi. Funcţionînd perfect în sensul acumulării de valori, patronii riscă dezbinarea de îndată ce vine vorba de ” amenajarea bunăstarii “. E o chestiune de leadership, de cele mai multe ori rezolvată strîmb pe la noi. Drept e că perioada aceasta care i-a făcut pe mulţi să dea cu pasiunea de pămint, după alungarea lui Andone si aghezmuirea lui Petre, întinde acum un curcubeu peste Groapă. Jucătorii se întorc acasă, conturile sînt OK, simbolurile se simt un pic mai bine. Deocamdată, însă, titlul nu e cîştigat decît în promisiuni. Pentru că, vezi Milan-ul de ieri sau Realul de astăzi, afacerile bune nu năşesc întotdeauna goluri. E ca un echilibru ţinut undeva deasupra noastră care face ca şansa celor de la Dinamo să nu fie Alexa, ci anexa la Alexa. Adică sufletul livrat la purtător. ” Chinezul ” a zis că vrea la Dinamo chiar şi pe bani mai puţini decît la Steaua. Dacă e adevărat cînd s-or trage toate liniile, ar fi momentul ca pînă şi domnul Turcu să cadă, un pic, pe gînduri.
Somnoroase giurumele
– Adrian Georgescu
parodie după Mihai Eminescu
Somnoroase giurumelePe la club el le adună.Iar Dinamo e-n cădereNoapte bună!
Doar suporterii suspinăPe cînd Badea, negru, tace;Acţionarii se înclină,Dorm în pace.
Trece sumele pe actePetre pare să-l încurce.Fie-ţi transferul aproape,Somnul dulce!
Peste-a Gropii galerie Se ridică o furtună.Totu-i vis şi armonie.Doar o lună!
Începînd de astăzi, timp de cîteva zile, rubrica de faţă va conţine cîteva parodii după poezii cunoscute ale marilor poeţi români. Cum ieri a fost ziua lui Eminescu, am început cu un poem al “Luceafărului poeziei româneşti”, adaptat la situaţia de la Dinamo.
Eroarea lui Lupescu
– Catalin Tolontan
Ionuţ Lupescu nu e omul care să cedeze drepturile de radio ale echipei naţionale şi ale Diviziei B pentru un avantaj material privat. Asta e clar!
Dar Ionuţ Lupescu se dovedeşte a fi managerul care se inspiră din Dumitru Dragomir atunci cînd vinde drepturile fără licitaţie. Sigur, aceasta nu e prevăzută de lege.
Numai că studierea mai multor oferte şi o decizie luată fără grabă ar fi adus mai mulţi bani pentru FRF. Ciudat e că atribuirea drepturilor către Radio Total-Sport FM s-a făcut precipitat şi netransparent. Dacă alte posturi ar fi vrut să ofere mai mult, n-ar fi putut.
Radio România are anchilozările sale. Se mişcă greu, iar unii dintre şefi cred că sportul nu merită investiţii. Numai că, în cazul studiourilor teritoriale, Divizia B reprezenta un program important, în care chiar s-au băgat bani şi muncă. O competiţie stufoasă şi cu multe meciuri minore din perspectivă naţională îşi păstra culoarea şi audienţa, în primul rînd datorită transmisiilor radio şi presei locale. La Dej, Săcele, Lupeni, Moineşti, Urziceni, Botoşani sau Caracal fotbalul trăieşte mediatic prin aceste canale. Ca să nu vorbim de oraşele mari… Braşov, Sibiu, Suceava, Craiova sau Piatra Neamţ!
Ce şanse au microbiştii din afara Capitalei să mai asculte transmisiile meciurilor din seriile care-i interesează? Nici una! Post exclusiv bucureştean, Total-Sport declară că va acoperi pînă la începerea returului întreaga ţară. O himeră! Cel puţin în privinţa Diviziei B, Lupescu a vîndut drepturile unui intermediar, ceea ce nu-i deloc în regulă!
Pe scurt. Dacă Radio-Total Sport va ţine drepturile Diviziei B pentru sine, atunci competiţia va dispărea practic de pe unde şi se va regăsi doar în ziare şi foarte puţin la tv. Iar dacă ei vor revinde drepturile, înseamnă că FRF a pierdut bani. Oricum am lua-o, decizia lui Lupescu aduce deservicii organizaţiei şi membrilor săi.
Om de încredere
Adnan Guso a ajuns la FC Argeş şi astfel va lucra iarăşi cu Sorin Cîrţu, antrenorul care l-a lansat în Divizia A şi cu care a avut cele mai bune rezultate de pe tronsonul românesc al carierei sale. Astfel, Sorinaccio împuşcă doi iepuri dintr-o dată. Îşi pune un om de încredere între buturi şi are toate motivele să-i scoată la pensie pe Preda şi Vintilă, doi portari buni, experimentaţi, dar care o comiteau mai ales în meciurile cu echipele din Bucureşti, cînd îi era lui Cîrţu lumea mai dragă.
Negustorii de chinezării
Dan Alexa a ajuns în cele din urmă la Dinamo, deşi, auzind că ar fi liber, Meme Stoica s-a dus glonţ la Beijing după el. Pînă la urmă, Gigi Neţoiu a lucrat la coarda sentimentală şi a avut succes…






































