Amintiri din copilarie

(Libertatea)

Madalina Ciodaru

Florin Radu Răducioiu trăieşte o viaţă relaxată la Monaco, în sânul familiei, departe de fotbal şi de România. El îşi aduce suporterii mai aproape prin intermediul site-ului său, unde a postat mai multe fotografii personale, în special din copilărie, despre care spune că a fost minunată.

Atacantul de legendă al naţionalei a reuşit să intre în inimile suporterilor, mai ales după Mondialul din SUA, unde a marcat patru goluri importante

Fără îndoială, Florin Radu Răducioiu a rămas în inimile suporterilor echipei naţionale ca unul dintre cei mai iubiţi “tricolori”. Mai ales după perioada magică a Campionatului Mondial din 1994, din SUA, când a marcat patru goluri: două cu Columbia şi două în “sferturi”, contra Suediei. Au rămas de neuitat lacrimile blondului atacant, la finalul meciului de poveste cu Suedia, când România a ratat accederea în semifinale, după penalty-uri.

«Am crescut într-o familie modestă»

Având foarte mulţi suporteri, Răducioiu a postat pe site-ul său personal, florinraducioiu. com, mai multe poze din cariera sa prodigioasă, dar şi amintiri din copilărie şi din adolescenţă. Printre cele mai preţioase momente din anii copilăriei sunt de amintit prima tricicletă, căsătoria părinţilor, la care a asistat, cu toate că avea o vârstă foarte fragedă, şi perioada de pionier, de la şcoală. El povesteşte că a crescut învăluit în dragostea familiei.

“Singurul băiat din cei trei copii, am crescut într-o familie modestă, înconjurat de dragostea minunaţilor mei părinţi şi a celor două surori. Acolo mi-am conturat personalitatea şi respectul pentru viaţă”, spune el pe site-ul personal, unde a ales să-şi exprime gândurile în trei limbi: engleză, italiană şi, cu cea mai mică pondere, română. “Pasiunea irezistibilă pentru fotbal este moştenită de la tatăl meu, cu care obişnuiam să joc în curtea casei, pe vremea când eram un puşti”, mărturiseşte el.

«Tata m-a dus la Dinamo»

Florin Răducioiu spune că nu poate uita începutul său în fotbal, care s-a produs la Dinamo, echipa sa de suflet: “La vârsta de opt ani, tata m-a dus la Dinamo, la juniori. Dinamo este singura echipă pentru care am jucat în România.

“Este locul unde am învăţat să joc simplu şi cu mare plăcere. În Ã…Ştefan cel Mare am întâlnit mulţi oameni inteligenţi, care au crezut în calităţile mele şi mi-au dat ocazia să mă ridic. Încă simt emoţia de la debutul meu în Divizia A, la meciul Dinamo – Poli Timişoara. Cu mai puţin de jumătate de oră înainte de finalul meciului, antrenorul mi-a spus: «Florine, ieşi la încălzire. Acum totul depinde de tine»”.

” Acum joc tenis, golf, călăresc sau practic mountain- bike pentru a mă menţine în formă. În plus, colecţionez sticle cu vinuri bune şi antichităţi. Fotbalul a rămas doar în suflet.”